Concediul neefectuat poate fi plătit și după expirarea termenului de 18 luni, a decis ÎCCJ

Când poate fi plătit concediul neefectuat după 18 luni

În anumite situații, zilele de concediu rămase pot fi compensate în bani la încetarea raportului de muncă, chiar dacă au trecut mai mult de 18 luni de la perioada în care trebuiau efectuate.

Decizia ÎCCJ face însă o diferență esențială între angajații care nu au putut să își ia zilele libere din cauza angajatorului și cei care au avut posibilitatea să își ia concediul, dar au ales să nu o facă.

Regula din Codul muncii este că salariatul trebuie să beneficieze de concediu de odihnă în natură, adică să efectueze efectiv zilele libere. Compensarea în bani a concediului neefectuat este permisă, ca regulă, numai la încetarea contractului individual de muncă.

Pentru concediul care nu a putut fi efectuat integral sau parțial într-un anumit an, angajatorul trebuie să acorde zilele restante într-o perioadă de 18 luni. Însă expirarea acestei perioade nu înseamnă automat că dreptul dispare.

ÎCCJ: angajatorul trebuie să ofere efectiv posibilitatea de a lua concediul

Instanța supremă a stabilit că un angajat își poate păstra dreptul la compensarea în bani a concediului neefectuat și după perioada de 18 luni dacă angajatorul nu i-a oferit în mod efectiv posibilitatea de a-și lua zilele libere.

„Pentru intervalul care depăşeşte termenul de report de 18 luni (…) dreptul de a obţine compensarea în bani a zilelor de concediu de odihnă subzistă atunci când angajatorul nu a oferit în mod efectiv angajatului posibilitatea de a exercita acest drept”, se arată în decizia ÎCCJ.

Prin urmare, nu este suficient ca angajatorul să invoce simplul fapt că au trecut cele 18 luni.

Trebuie analizat dacă salariatului i s-a oferit în mod concret și real posibilitatea de a-și efectua concediul.

Când poate pierde angajatul dreptul la compensare

Situația este diferită dacă angajatul a avut posibilitatea efectivă de a-și lua concediul, dar a ales să nu o facă.

ÎCCJ precizează că dreptul „nu există atunci când salariatul s-a abținut să își efectueze concediul anual plătit, deși angajatorul i-a oferit această posibilitate”.

Așadar, angajatul nu poate acumula la nesfârșit zile de concediu și apoi să solicite automat plata lor la plecarea din firmă.

Pentru zilele mai vechi, trebuie stabilit dacă angajatorul și-a îndeplinit obligațiile și dacă salariatul a avut posibilitatea reală de a efectua concediul.

Termenul de prescripție de trei ani începe la încetarea contractului

O altă clarificare importantă făcută de ÎCCJ privește termenul de prescripție.

În cazul cererilor privind compensarea în bani a zilelor de concediu neefectuate până la încetarea raportului de muncă, termenul de prescripție de trei ani începe să curgă de la momentul încetării raportului de muncă.

„Termenul de prescripţie de 3 ani (…) în ipoteza pretenţiilor pecuniare derivate din zilele de concediu neefectuate până la încetarea raporturilor de muncă/de serviciu (…) începe să curgă de la momentul încetării raportului de muncă.”, arată ÎCCJ

Acest lucru este important deoarece dreptul la compensarea în bani se naște la încetarea raportului de muncă. Până atunci, salariatul nu poate cere bani în locul concediului, ci poate solicita efectuarea zilelor libere.

Nu toate zilele de concediu din trecut vor fi automat plătite

Decizia ÎCCJ nu trebuie interpretată ca o regulă potrivit căreia toate zilele de concediu acumulate de-a lungul anilor trebuie plătite la plecarea dintr-un loc de muncă.

Instanța supremă face diferența între prescripția dreptului de a cere plata și existența efectivă a dreptului la concediu.

Astfel, chiar dacă termenul de prescripție începe la încetarea contractului, pentru zilele care depășesc perioada de report de 18 luni trebuie stabilit dacă acestea mai reprezintă un drept actual.

Dacă angajatorul nu a oferit efectiv posibilitatea de a lua concediul, dreptul poate fi păstrat.

Dacă angajatorul a oferit posibilitatea reală, iar angajatul a refuzat sau s-a abținut în mod deliberat să își ia concediul, dreptul poate fi pierdut.

Cazul care a ajuns la ÎCCJ

Problema analizată de ÎCCJ a pornit de la cazul unui fost procuror care a solicitat compensarea în bani a 146 de zile de concediu neefectuate, acumulate pe parcursul mai multor ani.

În primă instanță, cererea a fost considerată prescrisă. Reclamantul a contestat soluția, iar problema privind momentul de la care începe să curgă prescripția a ajuns la Înalta Curte.

Întrebarea principală a fost dacă termenul de trei ani trebuie calculat de la momentul în care au fost acumulate zilele de concediu sau de la încetarea raportului de muncă.

ÎCCJ a stabilit că, în cazul compensării în bani, termenul începe la încetarea raportului de muncă, deoarece numai atunci apare dreptul efectiv de a solicita plata în bani.

Decizia ÎCCJ aduce o clarificare importantă pentru salariații care au zile de concediu neefectuate. Dacă angajatorul nu le-a oferit efectiv posibilitatea de a-și lua concediul, dreptul poate fi păstrat chiar și după expirarea celor 18 luni.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro