Casa de licitații estimează că bijuteriile din averea lui Heidi Horten, care a murit anul trecut, vor aduce peste 150 de milioane de dolari, depășind cele 137 de milioane de dolari încasate în timpul vânzării din 2011 a colecției lui Elizabeth Taylor.
Una dintre cele mai valoroase piese este „Briolette of India”, un colier care include un diamant de 90 de carate și are o valoare estimată la 7,8 milioane de dolari.
Încasările se vor îndrepta către o fundație caritabilă înființată de Heidi Horten, al cărei soț, Helmut, a fost un miliardar german din domeniul comerțului cu amănuntul.
„Este una dintre cele mai frumos îngrijite colecții care vor apărea vreodată în lumea bijuteriilor. Aceasta este o vânzare care va face enorm pentru filantropie”, a declarat Anthea Peers, președintă a Christies Europa, Orientul Mijlociu și Africa.
The World of Heidi Horten. The glorious assemblage comprises over 700 jewels, a true embodiment of Mrs Hortens timeless elegance, glamour and taste…
— Jewelry heaven (@KevinChappy1) April 29, 2023
#vintage #teamlove pic.twitter.com/WUnDTeHCln
The largest and most valuable private jewellery collection to come to auction. Christie’s is proud to present The World of Heidi Horten, the exquisite jewellery collection of the late Mrs. Heidi Horten (1941-2022): https://t.co/g6pzy5oXIH pic.twitter.com/fLEARVSYDA
— Christie’s (@ChristiesInc) March 29, 2023
„O istorie dureroasă”
Casa de licitații a recunoscut însă că, în decizia de a găzdui vânzarea de bijuterii, s-a confruntat cu faptul că imperiul de afaceri al lui Helmut Horten a fost construit pe baza achiziționării de companii de la evreii care au fost presați de naziști să le vândă.
„Suntem conștienți că există o istorie dureroasă. Am cântărit acest lucru în raport cu diverși factori”, a spus Peers.
Fundația Heidi Horten finanțează cercetarea medicală și administrează un muzeu în Viena care găzduiește vasta colecție de artă a acesteia.
Mai mulți istorici și fiica unui om de afaceri care a lucrat pentru o companie deținută de evrei, vizată pentru a fi achiziționată de Helmut Horten în perioada nazistă, au declarat că beneficiile filantropice de astăzi nu sunt suficiente pentru a justifica un eveniment de vânzare care are ca efect ascunderea rădăcinilor averii familiei.
„El a pus bazele bogăției sale în timpul celui de-al Treilea Reich achiziționând companii pe bani puțini (…) de la proprietari de afaceri evrei aflați sub presiune”, a declarat David de Jong, autorul unei cărți recente despre miliardarii naziști.
Potrivit acestuia, în mai multe cazuri, precum achiziționarea în 1936 a magazinului Alsberg din orașul german Duisburg, Horten nu a plătit mai mult de 65% din valoarea companiei.
Horten, atunci în vârstă de 27 de ani, a anunțat cumpărarea magazinului Alsberg într-un ziar al partidului nazist, precizând că afacerea „a trecut în proprietatea arienilor”.
Arianizarea afacerilor evreiești din Germania a avut loc în două etape, notează New York Times. Înainte de 1938, sub presiunea celui de-al Treilea Reich, evreii au fost determinați să își vândă afacerile, uneori cu reduceri mari de preț. După 1938, vânzările au fost de obicei forțate, iar prețurile au scăzut și mai mult.
Potrivit istoricilor, Horten a fost activ în ambele faze.
Istoricul Peter Hoeres, angajat de Heidi Horten pentru a investiga natura averii soțului ei, a publicat anul trecut un raport din care reiese că Helmut Horten a beneficiat în mod clar de pe urma cumpărării de afaceri evreiești vândute sub presiune, dar că nivelul averii obținute din aceste activități a fost exagerat.
„Un simț oportunist al afacerilor”
Deși Horten și-a exploatat oportunitățile, inițial a plătit „prețuri normale de piață” pentru companiile evreiești, a fost „relativ corect” în raport cu afacerile încheiate de alți oameni de afaceri germani și a trebuit să gestioneze propria sa relație complexă cu naziștii, a mai precizat istoricul.
De asemenea, studiul a concluzionat că acțiunile lui Horten au fost guvernate mai degrabă de un simț oportunist al afacerilor decât de ideologia nazistă și a citat mai multe cazuri în care acesta a păstrat unii evrei fie ca angajați, fie ca furnizori, în contrast cu eforturile guvernului. Totodată, istoricul a menționat că Horton a fost membru al partidului nazist, însă la un moment dat a fost exclus.
Criticii spun că raportul a minimalizat măsura în care Horten a beneficiat de arianizarea afacerilor.
„Ca istoric, nu am putut fi de acord cu principalele narațiuni din raportul Hoeres”, a declarat Birgit Kirchmayr, membră și consilieră principală a Consiliului consultativ austriac pentru restituirea operelor de artă.
Aceasta a subliniat că nu este suficient să se spună doar că Horten „nu a fost mai rău decât alții”.
În replică, istoricul Peter Hoeres a precizat: „Am încercat să aflăm faptele și nu am încercat să le albim”, iar „ceea ce aveți este o imagine mixtă a lui Horten”.
Printre cei care au contestat raportul se numără Stephanie Stephan, o jurnalistă din München, care a lansat anul trecut o carte în care detaliază achiziția de către Horten a unor afaceri evreiești. Tatăl ei, Reinhold Stephan, a făcut parte din consiliul de administrație al companiei Gerzon, o casă de modă cu sediul în Amsterdam.
Proprietarii evrei au fost forțați să-i vândă afacerea lui Horten, spune jurnalista, care a publicat o declarație sub jurământ a unuia dintre ei, Arthur Marx, potrivit căruia Horten i-a amenințat cu deportarea în lagăre de concentrare dacă se opun preluării.
„Tatăl meu s-a răzvrătit împotriva lui Horten încă de la început, pentru că știa că acesta forțase deja mai mulți proprietari evrei de magazine din Germania să își vândă magazinele pentru sume ridicole. L-a concediat imediat pe tatăl meu. Horten s-a asigurat că tatăl meu a fost întemnițat de mai multe ori și, în cele din urmă, a fost expulzat din Olanda”, a declarat Stephanie Stephan.
Peter Hoeres spune însă că Horten nu a încheiat niciodată cumpărarea companiei Gerzon și a contestat acuratețea declarației lui Marx.
Heidi Horten avea 19 ani când l-a cunoscut pe viitorul ei soț, care era cu peste trei decenii mai în vârstă. S-au căsătorit în 1966, iar când Helmut Horten a murit în 1987, ea a moștenit aproape un miliard de dolari.
După apariția criticilor legate de organizarea vânzării de bijuterii, casa Christies a adăugat o mențiune despre achiziționarea de către Horten a unor afaceri evreiești „vândute sub presiune” și a precizat că va dona o parte din veniturile obținute pentru cercetarea și educația privind Holocaustul.
Guillaume Cerutti, directorul executiv al casei de licitații, a precizat: „Nu a fost niciodată intenția Christies să ascundă informații despre istoria bine documentată a domnului Horten”.
Foto: Profimedia