„Am citit zilele trecute două texte interesante, semnate de doi maeştri ai scrisului romanesc. Unul cu semnătura Cornel Nistorescu şi încă unul semnat de domnul Ion Cristoiu, cu titlul „Despre bloguri şi alte asemenea minunăţii”. După citirea primului, am înţeles că foarte mulţi români confundă bloggerii cu jurnaliştii, că informatiile de pe blogurile cât de cât serioase au o valoare sub-minimă, ca pe bloguri se scrie adesea neîngrijit, iar mulţi dintre bloggeri, după numai o lună-două de scris, se poartă ca şi cum ar fi nişte adevăraţi jurnalişti. O să dezvalui că, după citirea textului cu pricina, întâi m-am simţit prost, apoi m-am întristat şi m-am întrebat dacă nu cumva ar trebui să încetez să scriu fiindcă şi eu scriu neîngrijit, fără noimă, mi-am pus întrebarea dacă e cazul să continui, nefiind un mare talent sau o mare valoare (ca să nu mai spun că am şi bâzâit, dacă e să fiu sinceră până la capăt)”, mărturiseşte aceasta pe blogul personal.
Cel care a împiedicat-o pe aceasta să renunţe la blogosferă a fost nimeni altul decât Ion Cristoiu, care a scris un material în care preciza că „cei mai mulţi bloggeri scriu din nevoia de a se exprima”.
„Apoi am citit si textul domnului Cristoiu. Întâi, m-a surprins titlul, mi s-a părut normal, chiar uşor delicat. Am urmărit atentă notele domniei sale legate de existenţa blogurilor, de felul cum înţeleg bloggerii să-i promoveze pe colegii de „după bloguri”, ba chiar ce mi s-a părut amuzant, domnul Cristoiu a enumerat şi preferintele domniei sale în materie. (…) Ca idee, eu scriu în şara Pandora şi din nevoia de a mă exprima, şi dintr-o mare iubire (nu de scris, aceea am avut-o întotdeauna). Cineva îmi spunea mai ieri, că fiecare text al meu e de fapt un „te iubesc”. Yeap, cam aşa e”, a adăugat aceasta.