Criza petrolului din 1973: de la embargoul Războiului de Yom Kippur și inflația lui Nixon la amenințarea unei noi crize energetice globale în 2026

Criza petrolului din 1973 și războiul din Orientul Mijlociu

Tot în 1973, o altă criză majoră a zguduit lumea. Războiul de Yom Kippur a izbucnit în octombrie, când Egiptul și Siria au invadat Israelul.

În timp ce prețurile petrolului erau deja în creștere, embargoul impus de țările arabe exportatoare de petrol, ca formă de protest față de sprijinul SUA pentru Israel, a dus la o criză energetică globală. Potrivit publicației britanice Bloomberg, această criză a generat efecte în lanț, afectând economia globală și relațiile internaționale.

În ciuda dificultăților interne, Nixon a încercat să-și salveze imaginea prin realizări pe scena internațională. În decursul unui singur an, el a reușit să normalizeze relațiile cu China, să relaxeze tensiunile cu Uniunea Sovietică, să încheie implicarea SUA în Războiul din Vietnam și să trimită secretarul de stat Henry Kissinger pentru a negocia pacea în Orientul Mijlociu.

Totuși, aceste realizări externe nu au reușit să salveze popularitatea președintelui: în timp ce rata de aprobare era de 68% în ianuarie 1973, ea a scăzut la doar 30% până în octombrie, pe fondul scandalului Watergate și al crizei economice.

Lecția crizei petrolului din 1973

Atacul recent al SUA și Israelului asupra Iranului aduce din nou în atenție lecțiile dureroase ale crizei petrolului din 1973. După cum subliniază Bloomberg, o criză energetică poate escalada rapid într-o criză globală care afectează economia, relațiile internaționale și viața cotidiană.

În Statele Unite, embargoul petrolier a creat haos: cozi uriașe la benzinării, raționalizare și un sentiment generalizat de panică.

„Oamenii mergeau de la o benzinărie la alta, umpleau rezervoarele cu un dolar-două, temându-se că situația s-ar putea înrăutăți”, descrie o sursă din acea perioadă. În februarie 1974, guvernul american a fost nevoit să deschidă rezervele strategice pentru a stabiliza piața.

Această criză a declanșat și o căutare intensă a surselor alternative de energie. Până la sfârșitul anilor 70, americanii au început să cumpere tot mai multe mașini mici și eficiente din punct de vedere al consumului de combustibil, cum ar fi Honda Civic sau Volkswagen Rabbit, înlocuind mașinile americane mari și energofage.

Azi, situația pare să se repete: multe companii auto reduc investițiile în vehicule electrice, o decizie care ar putea fi regretată dacă prețurile carburanților vor continua să crească.

Alianțe sub presiune în criza petrolului din 1973

Un alt efect al crizei din 1973 a fost testarea relațiilor internaționale. La acea vreme, principalii competitori economici ai SUA erau Germania de Vest și Japonia, iar suspiciunile că americanii ar fi orchestrat criza petrolului pentru a le încetini ascensiunea economică erau larg răspândite.

Situația actuală din Orientul Mijlociu ridică întrebări similare pentru rivali precum China, care depinde de importuri de petrol din regiune pentru aproximativ 6% din necesarul său energetic.

Europa, de asemenea, resimte presiuni. În ciuda faptului că doar 5% din importurile sale de petrol provin din Orientul Mijlociu, creșterea globală a prețurilor la energie riscă să accentueze problemele economice deja existente ale continentului, precum datoriile record și amenințarea inflației. Relațiile transatlantice, deja tensionate în timpul administrației Trump, continuă să fie testate.

În 1973, Henry Kissinger a proclamat „Anul Europei” pentru a repara legăturile slăbite dintre SUA și aliații europeni. Cu toate acestea, în spatele ușilor închise, atât el, cât și Nixon criticau vehement lipsa de loialitate a europenilor. Atunci, ca și acum, Europa s-a confruntat cu dileme grele: sprijinirea Israelului sau asigurarea importurilor de petrol din țările arabe.

Efecte politice și economice de durată, după criza petrolului din 1973

Crizele energetice au fost adesea folosite de politicieni ca pretext pentru a-și promova agendele. De exemplu, în 1973, opoziția față de transportul școlar a fost justificată prin reducerea consumului de benzină.

Descoperirea rezervelor uriașe de petrol din Alaska, în 1968, a fost inițial întâmpinată cu reticență din cauza preocupărilor ecologice. Totuși, embargoul petrolier a determinat Congresul SUA să aprobe rapid construcția unui oleoduct pentru transportul petrolului.

În mod similar, criza actuală ar putea accelera deschiderea terenurilor federale și a apelor offshore pentru extracția de petrol și gaze. De asemenea, ar putea alimenta apelurile pentru relocarea producției industriale în SUA, sub pretextul securității naționale.

Repercusiuni globale ale crizei din 1973

În 1973, creșterea prețului petrolului a avut un impact devastator asupra economiilor aflate în dezvoltare. Multe țări nu au putut plăti pentru importurile de petrol și au acumulat datorii uriașe care le-au împovărat economiile pentru ani de zile.

În Marea Britanie, creșterea prețurilor la energie a exacerbat problemele economice, forțând guvernul să caute ajutor financiar internațional, un episod care încă bântuie memoria colectivă.

Crizele energetice lasă urme adânci în societate. De exemplu, limita națională de viteză de 55 mile pe oră, introdusă în SUA pentru a economisi combustibil, a fost menținută timp de peste două decenii, până în 1995.

Chiar și cultura populară a reflectat aceste schimbări: în 1974, cursa Daytona 500 a devenit Daytona 450 pentru a economisi combustibil, iar în filmul „The Man With the Golden Gun”, James Bond caută un dispozitiv capabil să folosească energia solară pentru a rezolva criza energetică.

Efectele unei crize energetice se propagă rapid și imprevizibil. Așa cum arată Bloomberg, ele pot remodela piețele și relațiile internaționale și pot lăsa urme de lungă durată asupra societăților, economiilor și obiceiurilor zilnice.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE