14 Mar. 2018 21:00 , de Andreea Archip

VIDEO/Crucea bețivilor, o tradiție veche bucovineană. Se jurau sub ochii preotului că 40 de ani nu se mai ating de alcool

Distribuie

„Crucea bețivilor” din Bucovina. Acum un secol, bețivii din sate erau adunați și puși de preot să jure pe cruce că nu mai beau. „Crucile bețivilor” au rămas în picioare în unele localități, iar lupta cu alcoolismul este încă departe de a se fi terminat.

Nu poți să îi spui unui bucovinean că e moldovean. E ca și cum ai numi Bucureștiul Budapesta. Și poți vedea diferențele: casele sunt mai semețe, curățenia e la ea acasă. Oamenii sunt mai înstăriți și cu mai puține probleme, așa ți-ar zice oricine. De aceea, nici problema alcoolismului nu e acceptată chiar ca o problemă, la fel de problemă ca în alte părți ale țării. Ca în Moldova, de pildă. Care nu e Bucovina.

Ați auzit în alte regiuni, ca să nu specificăm, dar violuri, bătăi, majoritatea femeilor sunt agresate, pe când în zona asta sunt și gospodari… Pădure fără uscăciuni nu există niciunde. Numai că la noi băutura e cu limită, zic, eu. Ei vin, beau un pahar, dar se duc la crăpat lemne, la aia, la aia… Avem ingineri, avem doctori, avem avocați care au avut căderi dintr-astea… Asta-i viața. Deci nu sunt lichele, cum se crede, că bețivii sunt ultimii. Chiar nu sunt. Dacă vii să stai aicea, ai povești de viață de chiar rămâi șocat. Până a ajunge aici credeam și eu așa, dar când ajungi să stai să îi cunoști', povestește vânzătoarea de la crama din piața de la Câmpulung Moldovenesc. Și încheie cu un „Ferească Dumnezeu'.

Jurau pe „crucea bețivilor' pentru 40 de ani de abstinență

Fiindcă mulți cred că doar El îi mai poate scăpa de patima băuturii pe acești oameni rătăciți. Și o istorie veche, specifică Bucovinei, este legată de „crucile bețivilor', cruci care încă mai stau în picioare, după vreo sută de ani. Pe ele jurau oamenii căzuți în patima asta, sub supravegherea preotului, că nu mai pun gura pe băutură. Jurământul era pe 40 de ani.

Istoria exactă o știe Gheorghe Rusu, istoric și fost primar al comunei Sadova. A găsit niște caiete vechi ale învățătorului satului, de la 1900, care povestește acest episod. „Mai mulți negustori evrei au pătruns în zona aceasta liniștită. Oamenii primitori, calzi, cum suntem noi cu inima deschisă și au deschis foarte multe crâșme. Și la Sadova, și la Pojorâta și la Fundu Moldovei. Era un oarecare confort economic. Și pe acest fond economic ei au început să facă o ofensivă. Mai ales datul pe datorie. Ce capcană perfidă este aceasta. Spune profesorul, învățătorul Cehovschi: la un moment dat, a răsărit din comuna Mahala Cernăuți, un omușor, simplu țăran, care cutreiera satele și cu rugăciuni și cu vorbe simple, dar curate, predica și propovăduia împotriva băuturilor spirtoase. Era Horia Seiciuc căruia poporul îi zicea Prooroc', povestește Gheorghe Rusu.

Și așa toată comunitatea a început să conștientizeze ce problemă s-a abătut peste ei. Și cum cârciumele nu le putea închide peste noapte, au început să lucreze cu oamenii, cu cei căzuți în patima băuturii. Așa că au ridicat o cruce de piatră sub care au îngropat un butoi de bere sau vin, în mod simbolic, și s-a săvârșit jurământul.

Este expresia care arată capacitatea unei comunități de a-și găsi singure leacul și de a depăși momentul care îi pun în pericol și zestrea genetică, și morala, și verticalitatea, și credința și prosperitatea economică și așa mai departe. Societatea se autoreglează, cu biserica, cu rugăciunea, cu școala, un picuț și cu coerciția, dacă… Deci, nu… Comunitatea sadovenilor este o comunitate sănătoasă, asemenea celor din Pojorâta, din Fundu Moldovei', concluzionează bunul povestitor Gheorghe Rusu.

„Bețivii sunt mai credincioși'

Cât despre butoiul cu vin îngropat, Bogdan Pintilescu, tânărul în curtea căruia se află acum „crucea bețivilor', se pare că este doar o legendă. „Am săpat, nu foarte în profunzime, nu foarte în adâncime și nu l-am găsit din păcate. Crucea acum este poziționată cam la un metru jumătate mai în stânga față de poziția ei inițială', spune acesta. Comunitatea din Sadova e liniștită. La localul din fața primăriei bătea vântul. Și Bogdan Pintilescu e convins că nu mai există această problemă: „În general, în sate de munte sunt comunități ok. În zona Bucovinei, să zicem, oamenii sunt mai gospodari, s-au gospodărit între timp. Nu avem aceeași problemă care apare în zona satelor de câmpie sau de podiș, Podișul Moldovei sau poate sudul țării, Bărăgan, sud Munteniei, Oltenia și așa mai departe. Cârciumi sunt, ca peste tot. Ideea e că oamenii încearcă să nu-și facă o viață prin cârciumă.'

Așa că unde sunt mai multe cârciume, acolo sunt și cei cu probleme. În piața din Câmpulung Moldovenesc sunt trei una lângă alta, dar fiecare cu alți mușterii. Distincția o face prețul băuturii. „Acoloșaia sunt bețivi, la cramă. Acolo e mai ieftin. Bea de-un leu și la două săptămâni dă în primire. Și noi care avem bani bem rachiu de ăsta mai normal. Vodcă din magazin, nu bem rachiu la un leu. Bem la 3 lei', ne îndrumă un domn, după ce lasă paharul cu licoarea apoasă pe masa din plastic.

Și în cramă sunt mulți bărbați adunați și puși pe glume. Unul dintre ei ne prezintă, ca într-o galerie de artă, desenele pe care le face și vânzătoarea de la bar le agață pe butoaiele cu vin. „Aici e ea. Ochiul ăsta e când intră în tură, ăsta când iese… Aici e mana viței de vie…', ne ghidează bărbatul.

Și apoi o dă pe glume. „Un bețiv zice Doamne ajută și ciocnește un pahar. Un om care-și dă cu ciocanul peste degete înjură: Dumnezeule, Dumnezeule! Bețivul e mai credincios decât orice om de rând', spune bărbatul în veselia tuturor. Și se respectă și postul. „Eu în post beau doar un pahar cu vin, atât. Țin postul', explică un tânăr pentru care băutura îi alină dorul de părinți pe care i-a pierdut. „N-am avut căderi pe jos, nimic picioare rupte, nimic. Așa, mă duc pe drumul meu acasă, mă culc, și vin dimineața înapoi', completează.

Oamenii își acceptă statutul de „bețiv', că oricum sunt văzuți mereu în cârciumă, așa că nu le rămâne decât să glumească. „Nu trebuie să judecăm. Tindeam să judec până am ajuns aici. Și când am ajuns să cunosc povești de viață, nu mai judec', spune vânzătoarea de la bar.

Să nu judeci nu e doar creștinește, ci și un prim pas în a înțelege ce înseamnă alcoolismul. Adică o boală. Nu poți să judeci un bolnav, ci să-l ajuți să se vindece. Iar în România este mare nevoie de asta, mai ales că suntem pe locul 9 în Europa la consum de alcool, potrivit cifrelor oficiale. Alcoolul este vinovat în bună parte de crime, violență domestică, accidente rutiere și de muncă, de violuri. Deci este o boală a societății, dar care se poate trata.

Mai multe despre această boală și cum poate fi ea vindecată, a povestit psihoterapeutul Alina Ciupercovici, managerul clinicii ALIAT Suceava, la Interviurile Libertatea Live.

De exemplu, clinica ALIAT are o linie gratuită unde poți suna pentru a cere sfaturi: AlcoLine 021.9335 sau poți scrie la adresa contact@clinica-aliat.ro.

Urmareste cel mai nou VIDEO incarcat pe libertatea.ro
Horoscop, miercuri, 19 septembrie 2018. Scorpionii trag unele concluzii greșite
Loading...
Comentarii