Nibiru în trei cuvinte
Selly speră că Nibiru va crea cel puțin o mie de locuri de muncă și va fi o destinație de distracție unică în Europa. Despre cum arată programul său de dimineața devreme și până seara târziu, ce crede despre România prosperă și cea uitată în care bătrânii și copiii trăiesc adevărate drame, dar și pe cine iubește de șapte ani și jumătate a vorbit cu Libertatea și a oferit 55 de răspunsuri, mai jos.
Libertatea: Care este idealul tău în viață?
Selly: Idealul meu în viață este să fac cât mai multe lucruri care contează.
Libertatea: Descrie-mi Nibiru în trei cuvinte.
Selly: Nibiru în trei cuvinte… Curaj, inovație, România.
Libertatea: Câți oameni muncesc cu totul la acest proiect?
Selly: Când va deveni operațional, când se va deschide, va crea cel puțin o mie de locuri de muncă. Deși, real, având în vedere că am suplimentat numărul de spații și am suplimentat și zona de security, vor fi mult mai mulți. Dar la ultimul calcul, peste o mie de colaboratori, de oameni care sunt angajați indirect de comercianții de aici, oameni angajați de noi și așa mai departe.
Libertatea: De câte ori te-ai întrebat:„Doamne, în ce m-am băgat?”
Selly: De multe ori.
Cum arată o zi din viața lui Selly
Libertatea: Cum arată o zi din viața ta?
Selly: Depinde dacă sunt în București sau sunt în Costinești, dar de regulă mă trezesc dimineața, mă trezesc pe la un 7–8 și mă culc destul de târziu, pe la un 12–1 noaptea mă culc. Și muncesc de regulă, cam asta fac toată ziua. Seara poate ies undeva să mănânc sau stau acasă. Depinde iarăși unde sunt, dacă sunt la Costinești sau sunt în București.
Libertatea: Ce zic părinții tăi despre această întreprindere serioasă?
Selly: Cred că sunt foarte mândri, dar sunt și foarte îngrijorați.
Libertatea: Este viața ta un lanț de festivaluri?
Selly: Pot spune și asta. Nu e un lanț de festivaluri, e o destinație care are și de la gastronomie, la concerte, la evenimente, la loc de joacă pentru copii. Deci nu e un lanț de festivaluri, este o stațiune în adevăratul sens al cuvântului. Timp de 51 de zile, aici, în fiecare seară, se întâmplă o grămadă de lucruri. De la concerte, care într-adevăr sunt o ancoră, această componentă muzicală, până la multe, multe alte lucruri. Inclusiv multe surprize vor fi.
Deci nu e neapărat un lanț de festivaluri, dar prin tot ce se întâmplă există și foarte multe festivaluri, într-adevăr.
Libertatea: Mâncarea preferată?
Selly: Mâncarea preferată… Am multe, mănânc foarte mult. Cartofi prăjiți cu brânză rasă pe deasupra, cu mujdei așa, de usturoi, sunt acolo în top.
Libertatea: Selly, domnul succes. Cum arată eșecul pentru tine?
Selly: Nu cred că sunt domnul succes. Eșecul pentru mine e în punctul în care știu că puteam să fac ceva și nu am făcut. Când mi-am propus să fac ceva, o chestie pe care puteam să o fac și nu am făcut-o. Dacă știu că mi-am pus un scop și chiar am încercat foarte tare să fac acel lucru și nu mi-a ieșit, nu consider neapărat că acela este un eșec. În sensul în care nu am ceva să-mi reproșez. Pur și simplu poate n-am reușit să-l fac. Eșecul e când voiam să fac ceva, puteam să-l fac și nu l-am făcut.
Libertatea: Cât dormi pe noapte?
Selly: Cred că vreo șase ore, cam așa.
Libertatea: Este trepidantă viața între artiști de top?
Selly: E interesantă, dar te obișnuiești cu orice. Și nu trăiesc atât de mult între artiști. Trăiesc între echipe de profesioniști mai mult. N-am atâția prieteni artiști cât am prieteni profesioniști.
Libertatea: Spune-ne trei lucruri care nu se știu despre tine.
Selly: Se știu foarte multe lucruri despre mine. Mănânc bazat pe stres. Deci mănânc mult de la stres. Sunt oameni care când sunt stresați nu mănâncă. Eu sunt invers. Sunt un tip pragmatic, dar am și sensibilitățile mele. Și iubesc foarte mult animalele.
A vrut să lucreze în spatele camerelor, dar a ajuns subiectul principal din fața lor
Libertatea: Care este cea mai mare dezamăgire de până acum?
Selly: N-am avut în viață dezamăgiri mari, așa, peste care să nu pot trece. N-am avut așa ceva. Sunt mulți oameni care m-au dezamăgit, dar nu este una care să spun că mi-a schimbat viața.
Libertatea: Câți bani ai acum pe card?
Selly: N-aș ști să vă spun. Mereu sun la firmă și spun: „Mai pune-mi și mie, mai puneți-mi și mie.” Că mereu trebuie să mă compensez. N-aș ști să spun.
Libertatea: Câini sau pisici?
Selly: Iubesc și câinii și pisicile. Eu am două pisici. Mi-aș dori să am și câini în viața asta, dar o să rămân la pisici, că am pisicile, iubesc foarte mult pe Rozi și pe Maribu.
Libertatea: Când ai mers ultima oară la film sau la teatru?
Selly: Ultima dată am mers la „Cravata galbenă”, la film, nu mai știu acum cât timp a fost, acum câteva luni.
Libertatea: Ce doreai să te faci când erai mic?
Selly: Am vrut să mă fac electrician, am vrut să mă fac pilot de avioane, am vrut să mă fac cameraman.
Libertatea: Ești tânăr și ești celebru încă din adolescență, chiar dinspre copilărie. Cum de ai rămas cu picioarele pe pământ?
Selly: Mi s-a întâmplat gradual succesul. Deci n-a fost nimic peste noapte. Și atunci am avut timp să mă aclimatizez cu el. Și am avut și eu momente în care mi s-a urcat la cap. Fiind de foarte mic în lumina reflectoarelor, am avut timp să fac toate prostiile devreme cumva și atunci cred că m-am maturizat mult mai repede.
Libertatea: Se spune că nimeni nu este profet în țara lui, dar, zicem noi, poate fi profet pe planeta lui. Cum vede Shelly Nibiru peste 10 ani?
Selly: Peste 10 ani, Nibiru își propune să fie cea mai tare destinație de distracție din Europa. Un loc care să aducă foarte mulți străini, care să descopere cât de frumoasă e țara noastră și tot ce are de oferit. Și, de ce nu, o inspirație și pentru alții să inoveze, să construiască și să aibă curajul de a visa. Curajul de a face lucruri frumoase. Și, de ce nu, poate în 10 ani va exista Nibiru și în alte părți ale țării sau poate în alte părți ale lumii.
Dar nu vreau să ne pripim. Noi acum avem de demonstrat 51 de zile de experiență de distracție aici, la Costinești, după care vom vedea.
Libertatea: Care este ultima carte citită?
Selly: „Ferma animalelor”, de Orwell. E ultima carte citită, pe care am recitit-o de fapt. M-am apucat din nou de ea. N-am terminat-o și acum am terminat-o.
Libertatea: Ce este curajul?
Selly: Curajul este o calitate fără care nu poți să faci nimic mare. Nu poți să faci business, nu poți să faci lucruri care simți că te depășesc dacă nu ai curaj. Curajul este o calitate pe care mai mulți părinți ar trebui să o insufle copiilor lor.
Libertatea: Care este cel mai tare sfat primit de la părinții tăi?
Selly: Părinții mei mi-au dat foarte multe sfaturi, dar cred că un sfat general valabil este: Dacă sună prea bine să fie adevărat, atunci nu este.
Libertatea: Hai să dăm timpul înapoi. Ce ai face mai bine de la început?
Selly: Aș începe de mai devreme, de când am început să fac bani, să-mi investesc banii în lucruri.
Libertatea: Burger sau ciorbă?
Selly: Dacă e ciorbă de văcuță din aia cu smântână de la mama ei, cred că aleg ciorbă.
Delăsarea nu e ceva tipic românesc
Libertatea: Lasă că merge și așa, mai vedem, ne descurcăm. Când scăpăm, Selly, de românismele astea?
Selly: Nu știu dacă sunt românisme neapărat. Nu cred că e ceva tipic și înțeleg unde bate întrebarea. Dar sunt contexte în care vorbele acestea sunt valabile, sunt corecte. „Ne descurcăm” mi se pare că este o vorbă care poate fi corectă. „Lasă că merge și așa”. De regulă noi spunem chestia asta când facem o improvizație despre care știm că nu o să meargă. Dar de multe ori este valabilă și cealaltă vorbă care spune că dacă ceva nu e stricat, nu-l repara. Și atunci nu știu când vom scăpa de lucrurile astea. Dar nu știu dacă mereu sunt ceva rău. Înțeleg că noi am făcut ca nație multe lucruri greșite mergând pe logica asta, dar depinde foarte mult despre ce vorbim.
Libertatea: Ce este o echipă?
Selly: O echipă poate însemna multe lucruri. Poate fi o echipă de fotbal, poate fi o echipă de constructori. Dar o echipă nu are cum să funcționeze dacă majoritatea oamenilor din interiorul echipei nu sunt motivați spre acel scop și nu le place ceea ce fac. Cred că în orice echipă mai mare de oameni există top performers. Există cei care dau totul, sunt acolo, mor pe teren, cred în obiectivul respectiv și fac asta sigur și pentru bani, dar și pentru un scop mai mare decât banii. Există după aceea majoritatea echipei care sunt oameni care pot deveni top performers. Dar de regulă în echipele foarte mari de oameni există și poate undeva la 10–15% dintr-o organizație care trag echipa în jos. Care sunt oameni cărora nu le place ceea ce fac, care au un comportament foarte toxic și îi trag pe restul în jos. Și de asta cred că un lider bun trebuie să se priceapă la oameni și să vadă lucrurile astea în oameni.
Libertatea: Ai o existență simplă, trăiești practic pe un câmp, într-un turn…
Selly: Îmi place foarte mult. Și îmi place mai mult aici decât la București. Suntem o gașcă foarte tare de oameni aici. Ne apreciem, ne respectăm foarte mult reciproc. Nu prea avem conflicte. Și suntem așa, o gașcă de băieți și fete într-un sat, în Costinești. Unde e multă lume vara, dar acum e pustiu.
Și ne bucurăm că suntem aici.
Iubita i-a fost colegă de bancă
Libertatea: Cum reziști tentațiilor?
Selly: Cum să spun eu, nu prea am tentații de genul ăsta. Îmi place foarte mult ceea ce fac, sunt foarte concentrat pe munca mea și pe ceea ce fac.
Pe partea personală am foarte multă liniște, am o viață frumoasă și liniștită, n-am probleme pe plan personal. Toate problemele mele sunt probleme pe plan profesional, să spun așa. Nici n-aș putea altfel. Dacă și viața mea personală ar fi un haos…
Libertatea: Cu ce te-a cucerit iubita ta?
Selly: Cu felul în care gândește. Cu multe lucruri. Noi ne-am cunoscut când eram în liceu amândoi. Am fost colegi de clasă, după care colegi de bancă, după care am ajuns să fim împreună. Și suntem împreună de șapte ani și jumătate în acest punct. Deci o relație foarte îndelungată și, bineînțeles, de viitor.
Libertatea: Ce nu ai putea ierta?
Selly: N-aș putea ierta niciodată trădarea.
Libertatea: Ce ne diferențiază net de alte popoare?
Selly: Nu știu cât de speciali suntem. Cred că noi, românii, avem curaj, avem ambiție, cred că avem determinare. Nu sunt niște trăsături care ne sunt unice. Cred că avem o inventivitate și o artă de a face din ceva banal ceva frumos. Cred că avem lucrul ăsta. Dar cred că ne trebuie mai multă perseverență. Cred că ne trebuie mai multă răbdare, mai multă perseverență.
Ar investi în educație
Libertatea: Ce-ai schimba la România dacă pui mâna pe bagheta magică?
Selly: Aș investi mai mult în educație și aș simplifica birocrația.
Libertatea: Ce ai lua cu tine pe o insulă pustie?
Selly: Un telefon mobil, ca să pot să scap de acolo.
Libertatea: Pentru ce ai renunța la tot ce ai?
Selly: Puține lucruri, nu știu. Nu știu pentru ce aș renunța la tot ce am.
Libertatea: Cum ai vrea să-și amintească oamenii de tine?
Selly: Cineva care a fost un exemplu prin ceea ce a făcut, nu neapărat prin ceea ce a vorbit. Adică aș vrea să se uite oamenii, indiferent dacă poate unii mă plac sau nu mă plac, să se uite la ceea ce am construit efectiv. Împreună cu mulți alți oameni, nu singur, evident. Adică să mă judece după fapte.
Libertatea: Ce e omul, ce e viața?
Selly: Omul cred că are rolul pe pământ să-și realizeze potențialul. Să-și atingă potențialul maxim și să facă lucruri frumoase. Să facă lucruri care, dacă se poate, să dăinuie și după ce el nu va mai fi. Cred că ăsta e sensul vieții. Și mulți materializează asta în foarte multe feluri. Și să faci un copil, să-ți întemeiezi o familie este o realizare a acestui lucru. Unii scriu cărți, unii pictează, unii construiesc, unii salvează vieți, sunt medici.
Cred că omul are scopul de a-și maximiza potențialul pe pământ și de a face lucruri frumoase.
Libertatea: Imaginează-ți că România ar fi o femeie. Descrie-o.
Selly: Promițătoare, sexy, seducătoare și care devine din ce în ce mai frumoasă.
Libertatea: Care crezi că sunt valorile României de astăzi?
Selly: România s-a schimbat foarte mult și cred că vedem cu toții în ultimii 10–15 ani o nouă generație de antreprenori care fac performanță fără să ia scurtături. Vedem o tânără generație din ce în ce mai activă social, din ce în ce mai conectată cu ceea ce se întâmplă în lume, din ce în ce mai determinată să schimbe anumite lucruri. Deci cred că România astăzi are niște valori sănătoase. Dar evident că, în orice altă țară, nu există pădure fără uscături.
Nu există să nu ai aceste tentații. Dar cred că în România a început să promoveze și am început să vedem cu toții exemple din ce în ce mai multe în ultimii ani de performanță autentică. Și de oameni care au succes, care fac performanță, care fac averi pe căi corecte. Și cred că asta e o chestie foarte bună. Că e un exemplu pentru toți ceilalți. Cea mai mare problemă într-o societate e atunci când vezi oameni de succes care au reușit prin mari compromisuri sau prin ilegalități. Sau prin lucruri care nu sunt în regulă. Și atunci, în momentul în care ajunge asta să fie standardul, să fie paradigma și te uiți în jur și vezi că ți se pare că toți care au succes sunt în acest fel, atunci e o societate putredă. E o societate care nu e construită pe valori sănătoase. Eu cred că noi din ce în ce mai mult nu mai suntem acolo. De asta mă bucur.
Libertatea: Câte amenzi ai primit până în prezent?
Selly: Nu aș ști să vă spun.
Există o Românie sărăcită și aproape invizibilă
Libertatea: Ce gândești despre frământările societății? Pensii speciale, sărăcie, șomaj, lipsa educației?
Selly: Cred că e bine că lumea își face vocea auzită. În același timp, în continuare, cred că există foarte multe dezinformări. Și principala problemă când vine vorba de modul în care oamenii își iau informația este că toate acestea sunt niște subiecte foarte complexe, cu foarte multe implicații.
Pe care nici eu, nici oamenii care nu sunt jurnaliști sau specialiști, populația generală, nu are timp să le digere cum ar trebui.
Și atunci noi căutăm concluzii simple, albe sau negre.
Lucrurile sunt foarte complicate în realitate.
Dar un om care muncește opt ore pe zi, care are o familie, care are copii, care are nevoie să aibă și timp liber, are nevoie și să doarmă, nu poate niciodată să aibă timp să aprofundeze și să vadă care e adevărul despre toate subiectele care sunt pe agenda publică.
Și atunci cred că e important să nu ne pripim la concluzii.
Dar în același timp să fim și activi social pe cât putem și să ne documentăm, să ne
informăm bine pe cât putem. Dar e un lucru greu.
Libertatea: Cum se vede condiția românului prin ochii tăi?
Selly: Noi încă trăim în două Românii, cred eu. Cred că este o Românie pe care o vedem în București, în orașele mari, în marile centre universitare. O vedem la mare, în Mamaia, unde vedem foarte multă bunăstare, vedem mallurile pline. Dacă ne uităm în București, pare că nu este absolut nicio criză, nicio emoție.
Pare că aici consumul este foarte în regulă, oamenii sunt foarte în regulă. În același timp, e în continuare o mare inegalitate în România și o Românie pe care nu o vedem. România de la sate, România din orașele mici, care nemaiavând niciun fel de industrie, au rămas doar cu populație îmbătrânită, care nu mai produce. Și acei oameni au cu adevărat drame, probleme pe care noi, care stăm în București sau care suntem obișnuiți să mergem prin zonele astea dezvoltate, nu le vedem sau doar le știm de la televizor.
Libertatea: Ce îi spui lui Nicușor Dan dacă te-ai întâlni cu dânsul?
Selly: Să trăiți!
Libertatea: Când ai plâns ultima dată?
Selly: Ultima dată am plâns când am văzut filmul…Ah, îmi scapă. „Forrest Gump”. Atunci am plâns ultima dată. L-am văzut recent. Poate trebuia să-l văd mai devreme în viață.
Libertatea: Pentru ce ți se rupe sufletul?
Selly: Când văd… Am multe lucruri. Când văd copii mici care nu au posibilități. Când văd animale bolnave. La asta plâng ușor. Animale bolnave sau chinuite. Când văd dramele altor oameni. Și mai ales oameni care-s copii sau care-s vulnerabili, care nu se pot apăra, care nu pot să-și schimbe condiția.
Ce-l face pe Selly să se simtă mândru
Libertatea: Ce este șmecheria?
Selly: Șmecheria este să fii un om independent și să ajungi la ceea ce-ți propui în viață fără să faci foarte multe compromisuri. Cred că asta e șmecheria pentru fiecare. Să reușească să realizeze ce își propune și să trăiască o viață relativ independentă. Și să facă ceea ce îi place și ceea ce își dorește.
Libertatea: De câte ori auzi sau de câte ori spui „te iubesc” în fiecare zi?
Selly: De multe ori. De cel puțin două, trei ori pe zi.
Libertatea: De ce ești cel mai mândru în viață?
Selly: Sunt cel mai mândru în viață că am reușit să strâng o comunitate extinsă de milioane de oameni în jurul meu. Și cred că inspir niște lucruri corecte în aceștia. După aceea, că am reușit să strâng echipe foarte bune în jurul meu și am învățat foarte multe de la ei. Și sunt mândru că până la această vârstă am reușit să realizez niște lucruri care nu-mi aduc doar mie o bunăstare. Ci eu cred că aduc foarte multă plusvaloare în societate.
Libertatea: De ce ți-e frică cel mai tare?
Selly: Cel mai tare mi-este frică de lucruri pe care nu le pot controla. Dar eu nu sunt un om care trăiește în frică. Deci nu prea mi-este frică. Nu trăiesc în frică. Dar evident că ai lucruri pe care le poți controla și lucruri care sunt total în afara controlului tău. Război, pandemie, probleme de sănătate pe care le poți avea. Dar nu trăiesc în frică niciodată.
Libertatea: Spune-ne trei români pe care-i admiri.
Selly: Admir mai mult de trei români. O să încerc să vă spun așa, pe categorii. În zona sportivă: Gheorghe Hagi, Simona Halep,David Popovici.
În zona de personalități istorice, dacă vreți, care nu mai sunt printre noi, probabil că una dintre cele mai marcante figuri istorice care au schimbat țara asta total. Iar în zona antreprenorială sau de business sunt mulți oameni pe care îi admir. Dar o să spun cel pe care îl admir cel mai mult, care mi-e și foarte bun prieten. Este partenerul meu, Ștefan Uciorean. Alături de care fac aceste proiecte. Mi-a fost într-o mare măsură și mentor în tot ce am făcut. Și am învățat foarte multe de la el. Și chiar e un om vizionar.
Libertatea: Ce ai face dacă ai mai avea cinci minute de trăit?
Selly: Aș petrece cu familia și cu persoanele iubite.
Libertatea: Caracterizează-ți viața în trei cuvinte.
Selly: Spumoasă, agitată și în același timp echilibrată.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/280_e0df2bf312c45310db901c3190c68ac1.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/280_d5e812b9ed3804e3639a773048404a06.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/280_ab8889c88ca02721a5966d79b1090596.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/280_5d95802a6a9c7003832b2301eb8c720a.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/280_ee69c35211d26987bf72f8b6b198cd13.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/280_089f7b7fff622e94b292d5024413f7b4.jpg)
:quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/276_5b77f13cef1d4c0327ee0b3faf2bbeda.png)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/206_8023e2278694b9f605419dc584809f6e.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/278_1ccc2333c60a6c8376f7e0b529f43296.webp)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/50_9652b78b50253d84242bc29f4afa1984.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/281_783e6f38c9b6ff204cc3bd568b4eec1f.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/153_cfa2d1bd66665a7ffe3f5f2ff7fbe975.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/233_363d6b3caa9c8985ad2ad16b153301c6.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/253_406757f4e6743abd22cc7c86bcbfa5b9.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/197_b0f0d5d850d56400c5c640a9672381f5.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/284_dac16729484786599bbfddd1dc73ca6a.jpg)
:quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/275_b80879934c3485e2076810075562aa6d.png)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/274_b8490a93f2199508e58dfa0c8b10c725.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/274_d66a9984f21286cc1e478d06769009bb.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/288_dc53078884b7f8a17593d3028493147f.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/16_1c30c343f0863159edf7da9d11c296ea.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/289_ecd223e72b36d1eba50c6af847935a44.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/206_87d228e37cc1c9b7d3d7d85303cfb915.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/255_850bfdc8547430f11281941b12aed30a.webp)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/204_7a7b943350913359bac6d9d8845caf94.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/204_68df1fc39887d936e51f1629d13f7d0d.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2026/06/asistent-roman-germania.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2026/06/cristian-pomohaci.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2026/06/loredana-groza-si-nadia-comaneci-1.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2026/06/nicoleta-luciu.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/172_50869690891742c473922c7c9b429c1e.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/172_a4d8183169d21d1accf9c1359d850898.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/179_555b2eec030c1505346473057ed36313.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/179_1a04f7abe3a06d3325568766f4db84c2.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2026/06/diana-sosoaca-marina-tauber.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2026/06/nicusor-dan2-id273892-inquam-photos-octav-ganea.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2026/06/slovacia-incearca-sa-puna-capat-unui-obicei-extrem-de-periculos-traversarea-strazii-cu-ochii-in-ecranul-telefonului--foto-profimedia-e1780579599578.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2026/06/dsc09772-opq4674392925-scaled.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2026/06/vale-street-o-strada-din-anglia-este-atat-de-inclinata-incat-oamenii-se-prind-de-stalpi-ca-sa-nu-o-ia-la-vale--foto-profimedia-1.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2026/06/joan-prince-crandall.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2026/06/client-supermarket-bon-produse.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2026/05/ochelarii-de-soare-pe-cap.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2026/05/masina-de-spalat-vase.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2026/05/amprente-digitale.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2026/05/ce-inseamna-cand-visezi-zid.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2026/06/accident.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2026/06/clasa-goala.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2026/06/curtea-constututionala-a-romaniei.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2026/06/protest-1-1.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2026/06/ilustratie-strada2-pensionari-tineri-in-parc--foto-vlad-chirea.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2026/05/ilie-bolojan-profimedia.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2026/06/eugen-tomac-nicusor-dan--foto-facebook.jpg)
Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.