Muzica democrației în prima seară de relaxare: piesa de la Teatrul Național și protestele de la Universitate
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Unul dintre cele patru evenimente-pilot, cu toți spectatorii vaccinați, a avut loc sîmbătă seară, la Teatrul Național București, chiar în prima zi de relaxare a măsurilor anti-COVID. Pe scările TNB au fluturat din nou rochii vaporoase, au răsunat cadențat pantofii cu toc și au răsărit zâmbete de sub măști. În acest timp, alături, la doar câteva zeci de metri, mai mulți protestatari au ieșit să condamne „discriminarea pe bază de vaccinare”. Opuse, dar împreună, cele două manifestări au arătat ca un semn democratic în drumul spre normalitate.
Cuprins:
După un an în care sălile de spectacol au stat mai mult închise, covorul roșu a fost întins din nou la Teatrul Național, unde s-a jucat „Dineu cu proști”, unul dintre cele 4 evenimente-pilot organizate de Ministerul Culturii, la care au putut participa numai persoanele imunizate complet anti-COVID.
Vibrația urbană renăscută
Vestea redeschiderii teatrului a dat naștere unei efervescențe urbane de mult uitate. Preț de câteva zeci de minute, spațiul din preajma TNB a fost ca un tablou de Bruegel cel Bătrân: grupuri de toate vârstele au discutat liniștit, și-au făcut fotografii sau au râs cu poftă. Un amestec uman în sine reconfortant pentru participanți.
Evenimentul a fost contestat fonic de peste drum. Dincolo de bulevardul Nicolae Bălcescu, la fântâni, se desfășura un univers paralel și legitim democratic, al contestatarilor restricțiilor și vaccinurilor. O mare de steaguri tricolore ce se agitau dinamic în timp ce răsunau melodii bisericești, scandări și muzici de protest.
Aceste tabere se contrau pînă acum pe internet. Astăzi, ele au coborît în lumea fizică, iar asta e parte a rutei spre firesc. Oamenii cu păreri opuse, față în față, în piața unui oraș care se deschide către locuitorii săi și-i poate cuprinde pe toți.
La cîțiva zeci de metri distanță, în inima reîncălzită a Teatrului Național, oamenilor li se pregătea o comedie. Drama de afara și arta din interior, o altă față a aceleiași senzații de reîntoarcere la complexitatea unei vieți mai aproape de normal.
Doar pentru vaccinați
La evenimentul de la TNB au participat și oficialități,. Au venit ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu, premierul Florin Cîțu, vicepremierul Dan Barna și ambasadorul Israelului în România, David Saranga.
Inițial s-a discutat despre organizarea acestui spectacol-pilot cu participarea persoanelor vaccinate sau care pot face dovada ca au trecut prin boală și au anticorpi, la o capacitate de 100% și cu purtarea măștii de protecție opțional. Apoi, Comitetul Național pentru Situații de Urgență a schimbat regulile cu unele mai stricte. Finalul? La eveniment au putut lua parte doar aceia care au fost vaccinați cu ambele doze, la o capacitate de 70% a Sălii Mari a TNB, iar masca a fost obligatorie.
„O ocazie bună să-mi reîncep viața socială”
Condițiile impuse de organizatori nu au fost impedimente pentru cei care au dorit să vadă sâmbătă „Dineu cu proști”. Toți au acceptat să poarte mască de dragul artei.
„Abia așteptam! Noi mergeam regulat la teatru”, spune o doamnă, îmbrăcată cu o rochie din tul negru. „Ultima dată am fost la teatru înainte de pandemie, în ianuarie anul trecut”, o completează soțul în bluci, cămașă albă și sacou, care o însoțește la braț. „Înainte, am avut niște ocazii să vedem «Dineu cu proști», însă le-am ratat. Dar acum, iată, se leagă toate semnificațiile și ne-am dorit să venim”, mai spune acesta.
În timp ce cuplul se plimbă zâmbitor prin fața teatrului, o doamnă se grăbește pe scări. Nu stă mult de vorbă, dar subliniază esențialul. „Am venit să văd piesa pentru a nu-știu-câta oară și să îi susțin pe actori”, spune în fugă și apoi face un mic salt de bucurie și dispare în interiorul clădirii.
Și generațiile peste care se aștern coduri ciudate din lumea digitală, Y, Z, au vorbit despre nevoia de teatru - ca despre orice altă necesitate fizică fără de care nu se poate trăi. Arta ca nevoie, spun ei. „Nu mai fusesem de mult la teatru, de prin 2019, și mi s-a părut o ocazie bună să-mi reîncep viața socială”, spune o tânără în vreme ce așteaptă în fața teatrului. „Aștept cu nerăbdare să-și revină lucrurile la normalitate, să ieșim la evenimente! Sper să fie un succes această seară”, mai spune fata.
Turism cultural, din dragoste pentru Horațiu Mălăele
Pentru trei doamne, Mirela, Maria și Elena, venite din Dâmbovița special pentru acest spectacol, seara a fost o dorință veche îndeplinită. „Suntem colege și eu am văzut joi pe Facebook evenimentul și ne-am organizat rapid, pentru că eram vaccinate”, spune Mirela.
„Știa că eu îmi doream de mult să văd «Dineu cu proști» și de fiecare dată intervenea câte ceva. Eu îl ador pe Horațiu Mălăele! Toți sunt buni, dar el are un șarm al lui!”, o întrerupe cu entuziasm doamna Maria.
Bucuria spectacolului nu poate fi știrbită de respectarea măsurilor sanitare, spune doamna Maria, discutând despre regulile impuse la TNB. „Toată lumea e conștientă că trebuie să respecte niște reguli”, spune și Mirela. „Genul acesta de evenimente pot fi un imbold sau un exemplu pentru cei care nu s-au hotărât să se vaccineze”, continuă doamna Maria.
„Oricum, pandemia a reușit să ne îndepărteze și trăim cu o teamă. Cred că astea vor rămâne și nu se vor pierde așa ușor. Nu cred că ne vom întoarce la ce a fost înainte, pentru că din instinct rămâi cu niște sechele”, spune Maria.
Când oamenii au fost liberi să râdă împreună
Apoi, în Sala Mare a Teatrului Național, oamenii asta au făcut: au respectat cu sfințenie toate regulile impuse de organizatori, iar măștile au fost purtate corespunzător. Locurile au fost ocupate unul lângă altul, fără distanțare, însă publicul s-a grupat de la sine. Perechi cu perechi, familii, cunoscuți.
Când s-a stins lumina și s-au aprins reflectoarele, toată lumea a fost captivată de scenă. Râsetele s-au auzit la fel de zgomotos și cu măștile de protecție pe față, aplauzele la fel de puternic. Poate că, atunci când a căzut cortina, mulți au plecat acasă bucuroși că au văzut o piesă de teatru. Dar și mai stăruitor a fost sentimentul de bucurie atunci când o mare de oameni râde laolaltă - asta este muzica normalității, o amintire de care nu știai cât de dor îți e.
