Cum a încercat Adrian Cioroianu să scape de dosarul penal, după ce a dezvăluit ce căuta Emilia Șercan la Biblioteca Națională 

Primul termen al procesului va fi pe 11 februarie

Tribunalul București a fixat pe data de 11 februarie 2026 primul termen pe fond în dosarul în care Adrian Cioroianu este judecat pentru divulgare de informații secrete de serviciu sau nepublice.

Ca o ironie, Tribunalului București a cenzurat numele inculpatului, care apare drept „Anonimizat 1”, preferând să-l publice pe cel al părții civile, Emilia Șercan.

• Pe data de 29 februarie 2024, în timp ce era director al Bibliotecii Naționale a României, Adrian Cioroianu a postat pe Facebook un mesaj în care devoala subiectul investigației la care lucra jurnalista Emilia Șercan la vremea respectivă, mai exact teza plagiată de doctorat a lui Mircea Geoană, candidat la alegerile prezidențiale.
• Pe data de 7 martie 2025, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a sesizat instanța de judecată că Rechizitoriul nr. 969/159/P/2024 în care Adrian Cioroianu este acuzat de divulgare de informații secrete de serviciu sau nepublice, pe care un judecător de cameră preliminară l-a confirmat pe data de 4 iunie 2025.
• Adrian Cioroianu a contestat hotărârea pe rolul Curții de Apel București, care a menținut soluția de începere a judecății, pe data de 15 decembrie 2025.

Libertatea a consultat Încheierea nr. 840/2025 a Curții de Apel București, precum și Încheierea din data de 21 mai 2025 a Tribunalului București, pentru a vedea cum a încercat Adrian Cioroianu să scape de dosarul penal și motivul pentru care judecătorii i-au respins toate cererile și excepțiile pe care le-a ridicat în procedura de cameră preliminară.

Avocatul lui Cioroianu: „Informația dezvăluită nu are caracter penal”

Pe scurt, avocatul lui Adrian Cioroianu a încercat să obțină în procedura de cameră preliminară restituirea dosarului la Parchet pentru două motive: că n-a fost pus față în față cu Emilia Șercan la urmărirea penală și că fapta n-ar avea caracter penal.

• „În primul rând, în ceea ce privește excluderea probelor nelegale administrate, solicită instanţei să aibă în vedere că urmărirea penală a început la data de 6  martie 2024. Practic, toate probele s-au administrat până la momentul la care dl (Cioroianu – n.r.) fost făcut inculpat în vara anului 2024. Ulterior, au mai trecut câteva luni în care nu s-a întâmplat absolut nimic în dosar, până când actul de sesizare a ajuns la instanţă.
•  În tot acest timp, dl (Cioroianu – n.r.) nu s-a putut apăra în administrarea probelor care au fost făcute, întrucât nu a avut o calitate oficială. Ca persoană cercetată știa în mare că se întâmplă, că există un dosar, dar asta nu înseamnă nimic. (…)
• Practic, întreaga urmărire penală s-a desfășurat neloial, iar la sfârşit s-a spus că acestea sunt probele şi, bineînţeles, aceasta implică şi o încălcare a principiului legalităţii de tratament, întrucât părţii vătămate i s-a încuviinţat dreptul de a avea un apărător care să fie prezent atunci când inculpatul a dat declaraţii şi să pună întrebări care să-i fie, bineînțeles, adresate inculpatului și să se asculte răspunsurile şi să fie consemnate. De altfel, acestea se regăsesc şi în actul de sesizare. (…)
• În lipsa unei calităţi oficiale, inculpatul nu a beneficiat de o apărare efectivă, astfel că vătămarea procesuală este evidentă, lipsa apărării, în condițiile prevăzute de  articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și lipsa egalităţii de tratament pe care apărarea deja a invocat-o.
• Pe de altă parte solicită instanţei să aibă în vedere că nu rezultă cu suficientă precizie și claritate care este de fapt acuzația în cauză. O informație nepublică, prin urmare o informație care trebuie să fie la modul general apreciată ca fiind vătămătoare, pentru că nu există ca în cazul celorlalte informaţii de la art. 304, o categorisire pe lege, dar există o decizie a Curţii Constituţionale, care precizează care informații sunt nepublice cu caracter penal și care nu.
• O informație nepublică poate să fie o dezvăluire, dar fără să aibă un caracter penal. În cazul de faţă, exact acest lucru s-a întâmplat: a fost o dezvăluire a unei informaţii poate nepublice, dar nu are un caracter penal în niciun caz pentru că ancheta  jurnalistică a fost făcută publică chiar de persoana vătămată. Este de notorietate că persoana vătămată se ocupă cu aceste cercetări ale tezelor de doctorat.
• De asemenea, este de notorietate că tezele de doctorat se țin la Biblioteca Națională. Nu s-a dezvăluit de către inculpat ideea de teză de doctorat, pentru că respectiva persoană care se cerceta avea mai multe publicaţii la Biblioteca Naţională în păstrare, deci nu se ştia dacă era vorba despre acea publicaţie sau despre o altă.
• De altfel, această chestiune cumva separată se discută într-un alt plan la autoritatea de supraveghere, iar persoana vătămată şi-a continuat nestingherit  activitatea jurnalistică, a şi publicat rezultatul acelei investigaţii şi nu vede cu ce a fost prejudiciată şi, din perspectiva apărării nu a existat nicio dezvăluire din unghiul acela penal pe care îl prevede articolul 304.
• Din această perspectivă, apărătorul ales al inculpatului consideră că rechizitoriul este contradictoriu, neclar şi imprecis şi solicită remedierea lui, iar un subsidiar, dacă nu se poate face aceasta, solicită restituirea cauzei la Parchet”, a susținut avocatul lui Adrian Cioroianu.

Avocatul Emiliei Șercan: „Inculpatul a invocat dreptul la tăcere”

În replică, avocatul părții vătămate a arătat că Adrian Cioroianu se plânge că n-a fost chemat s-o confrunte pe Emilia Șercan, dar când a venit rândul lui să dea declarații s-a prevalat de dreptul la tăcere.

• „Audierea persoanei vătămate are loc la început, imediat după formularea plângerii, iar ulterior este de preferat să nu mai aibă loc o astfel de audiere, pentru a evita revictimizarea unei persoane vătămate, victimă a unei infracţiuni, fiind aplicabile disp. art. 111 alin. 10 Cod procedură penală. Deci nu are cum să fie nelegal ceva care a respectat întocmai spiritul şi litera acestor dispoziţii legale.
• Se susţine că toate probele s-ar fi administrat înainte ca inculpatul să dobândească calitatea de suspect, iar în acest sens solicită judecătorului să aibă în vedere, cu privire la acest aspect, specificul acestei speţe. Până la urmă, prea multe probe de administrat în această speță nu sunt. Sunt niște înscrisuri care să stabilească situația de fapt, astfel cum în detaliu a fost prezentat în rechizitoriu şi nu se pot inventa tot felul de probe a fi administrate numai de dragul de a administra probe.
• În mod evident, organul de urmărire penală a administrat suficiente probe în faza inițială, încât să poată dispune, în mod întemeiat, începerea urmăririi penale in personam, nu putea să nu administreze nicio probă.
• Acest moment s-a întâmplat în iulie 2024, când în inculpatului i s-a adus la cunoștință calitatea de suspect. A avut posibilitatea încă din iulie 2024 să studieze dosarul, să formuleze apărări, să formuleze cereri de probe, dacă aprecia că se impun astfel de aspecte, inclusiv, dacă considera necesar, putea să solicite reaudierea persoanei vătămate. (…)
• Nu s-a solicitat, nu s-au propus absolut niciun fel de probe, în schimb, în mod repetat inculpatul a cerut timp să-și pregătească apărarea, în iulie, după aducerea la cunoștință a acuzației și în final, la data de 7 august 2024, după două amânări, la audiere a invocat dreptul la tăcere (…).
•  (Inculpatul – n.r.) a formulat apărări de fond cu privire la acuzația care i-a fost adusă la cunoștință în luna iulie, astfel că este evident că, încă de la acel moment era foarte clar care este acuzația, a înțeles-o și a putut formula apărări de fond, dar nu şi cereri de probe. Cam acesta a fost comportamentul procesual al inculpatului până la trimiterea în judecată.
• În continuare, apărătorul ales al părţii civile susţine că, practic, a trecut aproape un an între comiterea faptei și trimiterea în judecată, iar din acest an, aproximativ nouă luni, inculpatul a avut o calitate în acest dosar și a avut la dispoziție toate mijloacele de apărare.
• Procurorul (…) i-a admis toate cererile pe care le-a formulat, astfel că nu se poate susţine că a existat o lipsă de loialitate în desfăşurarea urmăririi penale”, a arătat avocatul Emiliei Șercan.

Judecătorii: „Inculpatul și-a exercitat pe deplin dreptul la apărare”

Pe data de 15 decembrie 2025, Curtea de Apel București a menținut soluția de începere a judecății cu privire la Adrian Cioroianu, constatând că rechizitoriul îndeplinește toate cerințele de legalitate.

• „(…) Completul de cameră preliminară al Curții constată că în speță nu se identifică niciun aspect de nelegalitate sau neloialitate care să impună excluderea vreunei probe sau constatarea nulităţii vreunui act de procedură penală.
• În speţă, din actele dosarului, rezultă că la data de 06.03.2024 s-a dispus începerea urmăririi penale, iar la data de 09.07.2024 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de (Cioroianu Adrian – n.r.) aducându-i-se la cunoștință această calitate la data de 16.07.2024, trimiterea în judecată fiind realizată la 07.03.2025, astfel că, între momentul aducerii la cunoștință a învinuirii şi cel al trimiterii în judecată a existat o perioadă suficientă de timp pentru ca inculpatul să-şi exercite în mod deplin dreptul la apărare cu privire la acuzaţia ce i se aduce, ceea ce a şi făcut.
• Astfel, se constată că dreptul la apărare al contestatorului inculpat nu a fost încălcat în faza de urmărire penală, ca, de altfel, nici dreptul la un proces echitabil, cu atât mai mult cu cât, în faza de judecată, contestatorul are posibilitatea legală să solicite readministrarea probelor din faza de urmărire penală, inclusiv reaudierea persoanei vătămate în condiții de contradictorialitate și administrarea oricărei probe noi (…).
• Concluziv, soluția judecătorului de camera preliminară din cadrul Tribunalului București este una fundamentată, analiza chestiunilor ridicate de apărare nu a fost una formală, ci efectivă, judecătorul de la prima instanţă aplecându-se asupra temeiniciei argumentelor apărării atât în ceea ce priveşte criticile vizând delimitarea clară și precisă a obiectului judecăţii şi a limitelor judecăţii, cât şi în ceea ce priveşte pretinsele neregularităţi derivând din neconcordanţele semnalate din perspectiva efectuării urmăririi penale sau a administrării probelor, nefiind identificate, în mod just şi temeinic motivat, motive de nulitate sau alte neregularităţi care să determine sancţiunile solicitate de apărare”, notează judecătorii.

Jurnalista, amenințată în urma mesajelor lui Adrian Cioroianu

Pe data de 29 februarie 2024, din calitatea de director al Bibliotecii Naționale a României, supărat că Emilia Șercan a publicat niște poze care înfățișau temperatura din sălile de studiu (15,9 grade Celsius), Adrian Cioroianu a dezvăluit ce documente a cerut la studiu jurnalista:

• „Mesaj pentru o doamnă care pare a-și fi găsit, în fine, menirea: Emilia Șercan tot ia temperatura pe holurile Bibliotecii Naționale, cu un termometru de cameră. (…)
• Dragi prieteni reali & virtuali, Emilia Șercan caută mai nou plagiat la Mircea Geoană și, în treacăt, mai ia și temperatura prin spațiile deschise ale Bibliotecii Naționale. (…)
• Dna Șercan, azi ați fost iar la BNaR, iar la lucrarea dlui Geoană, iar nu v-ați înscris pentru o întâlnire (cum mă amenințați ieri) dar, cum azi erau studenți mai mulți, n-ați mai făcut poze (vă împrumut eu, dacă vreți)”, a scris Adrian Cioroianu pe Facebook.

Urmarea imediată a „dezvăluirii” făcute de directorul Bibliotecii Naționale a României a fost că jurnalista a primit amenințări de la „fanii” lui Mircea Geoană, în contextul candidaturii acestuia la alegerile prezidențiale din noiembrie 2024.

De exemplu, utilizatorul Sorin Pițigoi a scris: „Mai du-te fă în p (…) mea de zdreanță cu investigațiile tale. Ce te tot interesează atâta de tezele de doctorat ale altora? Păi tu te compari cu Mircea Geoană? Cine p (…) mea te pune să faci investigații din astea?”.

Potrivit Art. 304 Cod penal, „Divulgarea, fără drept, a unor informaţii secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicităţii, de către cel care le cunoaşte datorită atribuţiilor de serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă”.

Termenul de prescripție este de 5 ani, astfel că Adrian Cioroianu ar putea scăpa de răspunderea penală abia pe data de 29 februarie 2029.

„În fapt, în actul de sesizare s-a reţinut că la data de 29.02.2024, prin intermediul a două mesaje și al unei postări realizate prin aplicația Facebook, având calitatea de director general al Bibliotecii Naționale a României, (Cioroianu Adrian – n.r.) a divulgat informații pe care le-a cunoscut datorită atribuțiilor de serviciu și care nu sunt destinate publicității, constând în faptul că (Șercan Emilia – n.r.), jurnalist de investigații, a solicitat Bibliotecii Naționale a României și a studiat în datele de 27.02.2024 și 29.02.2024 lucrarea de doctorat a domnului (Geoană Mircea – n.r.), în scop de verificare plagiat, afectând astfel interesele persoanei vătămate (Șercan Emilia – n.r.), în ceea ce privește confidențialitatea demersului jurnalistic, dar și activitatea, referitor la desfășurarea și rezultatul investigației jurnalistice, în ceea ce privește alegerea de a publica ori de a nu publica, precum și momentul unei eventuale publicări a rezultatului”, notează procurorii în rechizitoriu.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.