Cum lovește ceața mentală după un an de traumă, incertitudine și izolare

Înainte ca pandemia să dea peste cap modul nostru de relaționare, pacienții intrau pe ușa psihanalistului Josh Cohen, se trânteau pe canapea și începeau să vorbească despre trafic, vreme ori despre vreun străin nesuferit întâlnit la metrou.

Acum apar pe un ecran mic și îi povestesc despre ceața care le-a invadat gândurile. Despre faptul că nu mai sunt în stare să se concentreze într-o ședință, nu mai pot citi și nici măcar nu sunt în stare să urmărească intriga întortocheată a unui serial TV.

„Există acest sentiment de slăbiciune, de pierdere a capacității de a relaționa cu viața de zi cu zi și a unor îndemânări, de uitare”, spune Cohen, autor al cărții de cunoaștere de sine „Cum să trăiești. Ce să faci”.

Deși există mai multă libertate de circulație și socializare decât în primăvara lui 2020, pentru mulți dintre pacienții psihanalistului, ultimul an a însemnat o „micșorare a propriei existențe, dar și a capacității mentale”.

Oamenii se simt copleșiți de o stare de inutilitate, de plictiseală, de lipsă de viață. Dar cercetătorii sunt de părere că acest sentiment este mult mai interesant decât pare la prima vedere.

Căci, această experiență comună ar putea să fie explicată de ultimele teorii din domeniul neuroștiințelor, iar studierea sa ar putea duce la o mai bună înțelegere a modului în care funcționează și se adaptează mintea umană. Această părere e susținută și de Jon Simons, profesor de neuroștiințe cognitive la Universitatea Cambridge.

Recomandări

Generalul Vasile Milea, „eroul” care a ordonat reprimarea Revoluției la Timișoara. „Sinuciderea a fost practic o încercare de autorănire”

Ceața mentală lovește în toți, nu doar în cei care au suferit de COVID-19

„Cu siguranță e ceva ce merită studiat aici. Și, este util să înțelegem că acest sentiment nu este deloc ciudat ori neobișnuit. Nu e nimic greșit cu noi. E vorba de o reacție complet normală față de această experiență traumatică prin care am trecut cu toții în ultimele 12 luni”, punctează Simons.

Pentru Catherine Loveday, profesoară de neuroștiințe cognitive la Universitatea Westminster, ceața mentală de care se plâng oamenii nu este altceva decât o slăbire a funcțiilor cognitive, de la memorie, atenție, capacitatea de a rezolva probleme, și până la creativitate. Practic, această așa-numită ceață afectează însăși abilitatea de a gândi.

„Pentru că specialitatea mea este memoria, mulți oameni mi s-au plâns recent de faptul că nu-și mai amintesc lucruri, că au mintea încețoșată”, spune Loveday.

Doar două studii despre ceața mentală adusă de carantină și izolare

Recomandări

Adevărata revoluție. Cei zece pași care chiar ar schimba România

Deși această diminuare a funcțiilor cognitive este o experiență colectivă, există doar două studii științifice care încearcă să demonstreze legătura dintre izolarea provocată de pandemie și ceața mentală.

Primul este al cercetătorilor italieni, care au notat plângerile participanților cu privire la problemele de concentrare, organizare și percepție temporală cu care s-au confruntat în ultimul an.

Al doilea este al scoțienilor, care au măsurat în mod obiectiv funcțiile cognitive ale participanților atât în timpul primului lockdown, cât și în timpul relaxării măsurilor din vara lui 2020.

Așa au descoperit că participanții au avut rezultate mai proaste în timpul carantinei, care s-au îmbunătățit considerabil odată cu relaxarea măsurilor. Acest lucru nu este valabil și pentru cei care au continuat să se autoizoleze din cauza problemelor de sănătate. Ei n-au reușit să-și îmbunătățească funcțiile cognitive cu aceeași viteză precum cei care au avut posibilitatea de a ieși din casă și de a socializa.

Loveday și Simons nu sunt surprinși de rezultatele cercetării desfășurate în Scoția. Având în vedere izolarea și lipsa de activitate îndurate de oameni în ultimul an, asemenea rezultate sunt de așteptat și le oferă cercetătorilor oportunitatea de a-și testa propriile teorii cu privire la ce cauzează ceața mentală. Nu există o singură explicație.

Recomandări

Coșul de cumpărături, mai ieftin în Ungaria decât în România | Experiment Libertatea

„Cu siguranță sunt foarte mulți factori care se suprapun și duc la aceste probleme de memorie, la un deficit de atenție și alte dificultăți de gândire”.

Jon Simons, profesor de neuroștiințe cognitive la Universitatea Cambridge:

Lipsa de diversitate, o problemă pentru procesarea amintirilor

Un rol important îl joacă lipsa de diversitate, viața nu diferă prea mult de la o zi la alta. Loveday explică faptul că mintea umană este stimulată de elementele noi și diferite. „Din minutul în care ne naștem – de fapt, chiar dinainte de naștere – oricând există un nou stimul, copilul își va întoarce capul spre acesta”, spune profesoara, care punctează că interesul pentru noi stimuli nu moare în copilărie.

Ne simțim de parcă suntem blocați la un curs plictisitor și nu există nicio evadare. Nici măcar cineva care să deschisă ușa și să ne răpească atenția pentru o secundă.

„Am evoluat să fim atenți doar când ceva se schimbă în jur”, explică Loveday. Profesoara de neuroștiințe cognitive are și un sfat pentru a stimula capacitatea de atenție – să schimbăm peisajul.

Cu acest gând a plecat și când s-a apucat să-și înregistreze cursurile sub forma unor podcast-uri, astfel încât studenții să le asculte în timp ce se plimbă într-un parc. Iar celor care sunt blocați într-o singură cameră, le recomandă să schimbe poziția tablourilor, astfel încât măcar ceva să fie diferit.

Experiențele din ultimul an nu sunt distinctive, iar tocmai ăsta e factorul crucial în crearea de tipare mentale. Acest proces, care are loc la nivelul hipocampului, ajută la codarea amintirilor individuale, astfel încât creierul să poată să facă distincția între ele.

Senzația de confuzie cu care ne confruntăm mulți dintre noi când încercăm să ne gândim dacă un anumit eveniment a avut loc în urmă cu o săptămână ori cu o lună, ar putea să ne însoțească încă o vreme. Asta pentru că „amintirile noastre au devenit mai greu de diferențiat. Și s-ar putea ca, într-un an ori doi, să ne gândim la un anumit eveniment și să ne întrebăm când oare s-a întâmplat”, spune Simons.

Un rol important în degradarea funcțiilor cognitive l-a jucat degradarea interacțiunilor sociale. „Creierele noastre se trezesc în prezența altor oameni. Să fim alături de alții este stimulant”, precizează Loveday.

Evident că fiecare are un alt nivel optim de stimulare. Și, tocmai de asta, unii s-au simțit mai capabili să funcționeze în izolare, în vreme ce alții au fost amețiți.

Echivalentul cognitiv al epuizării emoționale

Problema originii ceții mentale i-a atras atenția și lui Carmine Pariante, profesor de psihiatrie biologică la Kings College în Londra. „Este o experiență comună, dar este și extrem de complexă. Cred că este echivalentul cognitiv al epuizării emoționale. Este un mod prin care creierul ne spune că este trist, care trece dincolo de exprimarea emoțiilor”, spune Pariante.

Pentru el, ceața mentală este o consecință a stresului din ultimul an pandemic. Incertitudinea este un factor de stres, iar când mintea noastră apreciază o situație ca fiind potențial stresantă, intră în alertă sistemul imunitar și endocrin.

Aceste două sisteme răspund exact cum ar fi făcut-o în urmă cu două milioane de ani, atunci când omul trăia în savana africană, iar stresul era provocat de posibilitatea de a deveni cină pentru un leu. Inima bate mai tare, corpul se inflamează pentru a ne proteja de o posibilă infecție bacteriană, iar sistemul endocrin produce cortizol, pentru a ne putea concentra toată atenția asupra unui posibil prădător. 

„Această ceață de care se plâng oamenii este o simplă manifestare a mecanismului de răspuns la stres”, punctează Pariente. 

Soluții pentru când te lovește ceața mentală 

„Ceața e un semnal de alarmă. Este modul prin care corpul și mintea noastră ne spun că tragem prea tare de noi. Când auzim această alarmă ar trebui să ne oprim și să ne întrebăm de ce astăzi e mai rău decât ieri”, spune Carmine Pariante.

Și, în loc să cerem mai mult de la noi, ar trebui să luăm o pauză. Doar așa putem evita mai multă suferință emoțională și un posibil burnout.

Însă cercetătorii nu cred că structura creierului va arăta altfel după pandemie. Pentru unii, ceața mentală este doar o stare temporară, care va dispărea odată ce se vor întoarce la o existență mai variată. Dar este posibil ca această stare să accelereze declinul neurologic în cazul vârstnicilor, crede Jon Simons.

Urmărește-ne pe Google News