Cum poți face față stresului cauzat de pandemie și de război. Explică psihologul Daniel David
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
„Să încercăm să trăim normal, fără să ne schimbăm foarte mult rutina de viaţă, dar cu grijă şi cu îngrijorare raţională la situaţiile de stres cu care ne confruntăm: pandemia şi războiul la graniţa României”, ne sfătuiește psihologul Daniel David, într-un interviu acordat Libertatea.
Cuprins:
Doctor în psihologie, școlit la facultăți de medicină din SUA, Daniel David, rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, spune că trebuie să ne raportăm raţional la orice factor de stres, fără să exagerăm negativ, pentru că asta poate duce inclusiv la apariţia unor tulburări psihice.
Libertatea: De doi ani, trăim înconjuraţi de suferinţă. N-am ieşit încă din pandemie şi ne-am trezit cu războiul la graniţă. Cum ar trebui să gestionăm acest stres prelungit?
Daniel David: Stresorul (factorul stresant – n.r.), oricât de periculos este, nu determină direct răspunsurile noastre psihologice; efectul lui este mediat de raportarea noastră cognitivă la stresor. Şi, dacă reuşim să ne raportăm într-o variantă raţională, adică: cu evaluări negative, dar fără să catastrofăm, cu toleranţă la frustrare, fără să facem evaluări globale, să avem aşteptări realiste, preferenţiale, atunci când ne confruntăm cu un stresor, emoţiile noastre vor fi negative, dar vor fi negative şi sănătoase. Altfel spus, să fii îngrijorat, poate foarte îngrijorat, dar nu panicat şi anxios. Poate eşti nemulţumit, dar nu furios şi agresiv. S-ar putea să fii trist, dar nu deprimat. Dacă, însă, la acelaşi stresor te raportezi într-o variantă iraţională, adică exagerezi negativ, nu ai toleranţă la frustrare, faci evaluări globale, despre oameni, despre situaţie, ai cerinţe rigide, absolutiste, formulate în termeni de „trebuie să …”, atunci răspunsurile emoţionale vor fi negative şi nesănătoase.
Altfel spus, o să fii panicat şi anxios, nu doar îngrijorat, o să fii furios şi agresiv, nu doar nemulţumit, o să fii deprimat, nu doar trist.
Efectele unui stres prelungit
- Ce se întâmplă dacă intrăm în panică?
- Dacă emoţiile sunt cele nesănătoase, cu siguranţă îţi este afectată calitatea vieţii – fiindcă dacă eşti deprimat, spre exemplu, nu te poţi bucura nici de alte lucruri, de pildă de ziua de naştere a copilului, de succesul la serviciu sau de alte evenimente pozitive. Îţi este afectată calitatea vieţii, iar dacă durează - şi cum durează pandemia, iar acum trecem printr-un alt stresor puternic, războiul - aceste emoţii nesănătoase se transformă în distres (suferinţă - n.r.) şi, după aceea, chiar în tulburări psihice. Dacă, în schimb, reacţionezi cu emoţii sănătoase negative, precum cele pe care le-am descris (îngrijorare, dar nu panică, de exemplu), te poţi bucura, pe fondul lor, şi de alte lucruri. Adică, eşti îngrijorat în legătură cu pandemia, eşti foarte îngrijorat, nemulţumit în legătură cu războiul, dar te poţi bucura de succesul copilului la şcoală sau de alt eveniment pozitiv care ţi se întâmplă în viaţă.
Este drept însă că, dacă durează foarte mult stresorul, şi aceste emoţii negative, iniţial sănătoase, s-ar putea să fie accentuate ca intensitate şi să înceapă să te afecteze mai mult decât ar fi făcut-o pe termen scurt şi mediu. Dar încă nu sunt forme de patologie, nu sunt forme de distres psihologic, pot să-ţi afecteze oarecum emoţiile pozitive pe care le poţi trăi.
- Ce efecte poate avea acest stres prelungit asupra noastră? Vorbeaţi de apariţia unor tulburări psihice.
- Doar în varianta în care ai pattern-ul iraţional. Dacă ai pattern-ul raţional, nu apar tulburări psihice, doar că îţi este afectată, ca să spun aşa, calitatea vieţii.
- Deci, trebuie să facem apel la raţiune.
- Da, dar la raţiunea aşa cum am definit-o eu, nu cum apare la nivelul simţului comun. Adică, raţiunea înseamnă o gândire non catastrofică, cu toleranţă la frustrare, fără evaluări globale şi cu cerinţe realiste şi flexibile faţă de dorinţele şi scopurile pe care le ai. Adică, le formulez în termen de „mi-aş dori”, „fac tot ce depinde de mine, dar accept faptul că s-ar putea să nu se întâmple”, şi nu într-o variantă de „trebuie să ..., altfel nu pot concepe”. Ultima este varianta iraţională care te va duce la depresie, la panică. Să ştiţi însă că cei mai mulţi oameni rămân totuşi în zona de abordare raţională, nu toţi dezvoltă tulburări psihice.
„Oamenii care au o gândire rigidă sunt mai predispuși la stres”
- Există categorii de vârstă mai expuse, mai vulnerabile în faţa acestui stres prelungit?
- Nu categorii de vârstă, vulnerabilitatea este dată de patternul (tiparul, n.r.) cognitiv pe care vi l-am spus. Adică, oamenii care catastrofează, n-au toleranţă la frustrare, evaluează global şi au o gândire rigidă sunt mai predispuşi la astfel de suferinţe. În acelaşi timp, cei care au avut deja probleme psihologice, distress sau tulburări psihice sigur că sunt mai vulnerabili în acest context, când intervine un stresor care le poate accentua tabloul clinic sau poate determina reapariţia acestui tablou clinic. Vulnerabilitate există şi în zonele în care suportul social este scăzut, pentru că suportul social joacă, la rândul lui, rolul de antidot la reacţii puternice de stress.
7 sfaturi concrete
- Dacă ar veni la dumneavoastră un om, ca să vă ceară ajutorul, şi v-ar spune: „nu mai suport starea asta! De doi ani ani ne-am pus vieţile în aşteptare şi trăim înconjuraţi doar de ştiri despre suferinţă şi despre moarte”, ce l-aţi sfătui să facă?
- În primul rând, ar trebui să recunoaştem situaţia complicată în care ne aflăm cu toţii. Nu s-o negăm şi să pretindem că ea nu există.
- După aceea, l-aş sfătui pe acel om să-și găsească două - trei valori cardinale importante pentru el în viaţă (dacă au funcţie socială, cu atât mai bine) şi, odată ce şi-a definit aceste valori, să înceapă să facă lucruri congruente cu acele valori. Asta o să-i dea sentimentul de sens şi semnificaţie. În psihologie se numeşte „meaningful life”, adică viaţă cu sens.
- Apoi, l-aş sfătui să-şi identifice punctele tari pe care le are, ca persoană. Vedeţi, unii pot să fie creativi, alţii inteligenţi, alţii generoşi, altruişti. Care sunt cele cinci puncte tari pe care le ai, sub aspectul caracterului, sub aspectul personalităţii tale? Să faci cât mai multe lucruri în viaţă congruente cu ele! Asta o să-i dea sentimentul de viaţă bună, „good life”.
- Pe urmă, i-aş spune acelui om să identifice zece comportamente - clare, bine definite -, pe care, dacă le face, experimentează plăcere. Adică „pleasant life”, viaţă plăcută. Nu ştiu, unii joacă tenis, alţii se plimbă, citesc, se uită la televizor la anumite emisiuni... Şi i-aş spune că aceste comportamente trebuie făcute cel puţin de două ori pe săptămână, puse (în orar - n.r.) exact aşa cum te speli pe dinţi sau cum ai igiena personală; asta trebuie să facă parte din igiena psihologică. Şi atunci, dacă vei face acest lucru, vei avea sentimentul de „pleasant life”, viaţă plăcută. Iar cele trei combinate, „pleasant life”, „good life” şi „meaningful life” o să-ţi dea sentimentul de viaţă autentică, ceea ce o să-ţi dea un oarecare echilibru.
- De asemenea, i-aş încuraja pe oameni să-şi definească foarte clar o rutină bine conturată a vieţii, fiindcă în momente de impredictibilitate, cum se întâmplă în condiţii de pandemie sau în condiţii de război, este nevoie ca omul să-şi redobândească zona de stabilitate. Şi zona de stabilitate o dobândeşti cognitiv, prin ce v-am spun înainte: valori, punctele tari pe care le ai, dar şi prin rutina de viaţă, prin ce faci efectiv. Şi acea rutină îţi va da şi ea stabilitatea, ca antidot oarecum, la aceste elemente de impredictibilitate.
- Aş încuraja acel om să aibă mai multă grijă de propria persoană, adică să mănânce sănătos, să doarmă, să facă sport, spre exemplu. Fiindcă, dacă nu ai grijă de propria persoană, pe lângă situaţia complicată pe care o trăim, și începi să ai tu slăbiciuni legate de faptul că eşti stresat, că nu dormi, că nu mănânci bine, nu ai abilităţile de a confrunta stresorul, de a confrunta pericolul. Deci, trebuie să dăm mai mare atenţie lucrurilor care privesc oarecum siguranţa şi viaţa personală.
- Suportul social, cum spuneam, este important şi trebuie căutat. Dar nu trebuie exagerat, unii oameni se simt bine în grupuri mici, în relaţie cu familia, cu rudele apropiate, alţii au grupuri sociale largi. Nu contează dacă intri într-un profil sau altul, important este să-ţi activezi această reţea socială, să nu fii singur şi izolat în această perioadă.
- Şi ar fi bine să ai şi un plan de contingenţă, pentru situaţii foarte complicate. Dacă, Doamne fereşte!, apare o situaţie catastrofică, de pericol extraordinar de mare, care pune la risc viaţa, să ştii ce faci. Adică, pe cine suni, unde te întâlneşti cu familia, cu prietenii, unde mergi... Aţi văzut că au apărut în presă informaţii legate de locurile unde sunt diverse adăposturi. Fără să catastrofezi, raţional e să ai aceste informaţii şi un astfel de plan de contingenţă.
Cam astea sunt sfaturile pe care le-aş da. Şi, cât mai mult, să încercăm să trăim normal, fără să ne schimbăm foarte mult rutina de viaţă, dar cu grijă şi cu îngrijorare raţională la situaţiile de stres cu care ne confruntăm: pandemia şi războiul la graniţa României.
