Cum se face propagandă în televiziunile rusești de stat: editorii discută săptămânal subiectele cu oficialii de la Kremlin. „Suntem o republică prezidențială, nu-l criticăm pe președinte”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Mai mulți foști și actuali angajați ai principalelor televiziuni controlate de Kremlin au vorbit, pentru publicația The New Yorker, despre disciplina militară de la locul de muncă și cum primesc liste săptămânale cu ce subiecte să abordeze.
Cuprins:
Canal 1 și Rusia 1, principalele posturi de televiziune din Rusia, controlate de stat ca toate celelalte, prezintă la știri aceleași subiecte, notează The New Yorker. Ambele televiziuni transmit reportaje din sate „eliberate de neonaziști” și relatează despre presupusele atrocități ale trupelor ucrainene. „Armata ucraineană a bombardat din nou obiective civile”, a tot repetat, de pildă, Rusia 1.
Actuali și foști angajați ai posturilor de știri din Rusia au explicat pentru publicația americană de ce informațiile transmise de televiziunile de acolo par trase la indigo. Săptămânal, editorii din mass-media controlate de stat se întâlnesc cu oficialii de la Kremlin și discută subiectele. Iar o firmă de consultanță controlată de stat emite o listă mai detaliată de subiecte.
Ce este „schizo-fascismul”
Câțiva oameni din sistem au analizat, pentru The New Yorker, acele liste. Cuprind între șase și zece subiecte pe zi despre război, iar redacțiile sunt obligate să le abordeze. Aceste subiecte ar fi împărțite în patru mari categorii: economic, revelator, sentimental și ironic.
Articolele pe teme economice trebuie să arate cum îi afectează pe occidentali sancțiunile împotriva Rusiei și că de fapt europenii au de suferit, nu rușii. Câteva exemple de abordare: germanii ar putea fi nevoiți să meargă pe bicicletă din cauza creșterii prețului la benzină, piețele bursiere sunt în scădere, Europa de Vest s-ar putea confrunta cu o criză alimentară.
O altă categorie de subiecte - cele revelatoare - are scopul să dezinformeze. Cum ar fi că refugiații ucraineni fură din magazine într-o țară din Europa de Vest.
Apoi, poveștile centrate pe emoție prezintă relațiile dintre rușii din Rusia și cei din estul Ucrainei: un cuplu „eliberat” care se căsătorește sau imaginea unor medici ruși care tratează copii răniți în Ucraina. Iar în reportajele ironice sunt luați peste picior președintele ucrainean Volodimir Zelenski și liderul american Joe Biden.
Multe persoane din cercul lui Putin nu știau că va avea loc o invazie a Ucrainei. Este și cazul unor manageri din media. În prezent însă, televiziunea rusă se axează pe expunerea așa-numitului „fascism ucrainean”.
Timothy Snyder, istoric și profesor la Yale, a inventat termenul „schizo-fascism” pentru a descrie tehnica prin care „fasciștii actuali” își numesc dușmanii „fasciști”. Snyder a precizat, pentru The New Yorker, că rușii au luat exemplul lui Hitler de-a spune o minciună atât de scandaloasă, încât costul psihic al rezistenței la ea este prea mare pentru majoritatea oamenilor - în cazul Ucrainei, un autocrat duce un război împotriva unei națiuni democratice cu un președinte evreu și numește victimele naziști.
La un post rus: „Văd calea spre un al treilea război mondial ca fiind cea mai realistă”
Televiziunea rusă controlată de stat își are originile în anul 2000. Când Putin și-a început primul mandat prezidențial, statul a preluat principalul canal privat de televiziune din țară. Treptat, toate posturile de televiziune, chiar și cele locale, au trecut sub controlul Kremlinului.
În 2004, reporterul The New Yorker l-a intervievat pe Evgeny Revenko, redactor-șef adjunct la All-Russia State Television and Radio Broadcasting Company, un trust care includea Rusia 1 de astăzi. „Noi suntem televiziune de stat. Statul nostru este o republică prezidențială. Prin urmare, nu-l criticăm pe președinte”, a declarat el atunci.
Farida Kurbangaleeva, o fostă prezentatoare de știri la Rusia 1, scria în toamna lui 2013 un text despre protestele din Ucraina cunoscute drept Euromaidan. „Am tastat cuvântul «protestatari», iar Revenko m-a sunat să mă întrebe de unde mi-a venit ideea să-i numesc protestatari”. Acesta i-a spus să îi numească «colaboratori naziști»”, a declarat femeia recent pentru The New Yorker. La scurt timp de la incident, ea a demisionat și a părăsit țara.
Alții reporteri de la televiziunile de stat s-au temut că nu-și vor găsi un alt loc de muncă și au stat o perioadă mai lungă înainte să ia decizia să plece.
Zhanna Agalakova, o fostă prezentatoare de știri pentru Canal 1, și-a lăsat biroul de acasă pentru un post de corespondent străin în Franța. În 2019, a relatat despre protestele din Franța, iar editorul ei i-a spus să taie motivul acestora: reforma pensiilor, pentru că Rusia, de asemenea, plănuia o reformă nepopulară a sistemului de pensii. „Trebuia să mă concentrez, în schimb, pe faptul că fiecare protest se termina cu ciocniri cu poliția”, a spus Agalakova. „Nu au explicat clar, dar ideea era să creeze impresia că protestele duc întotdeauna la distrugere”.
Zi de zi, propaganda intră în casele oamenilor din țara condusă de Putin. „Personal, văd calea spre un al treilea război mondial ca fiind cea mai realistă. Cunoscându-ne pe noi, cunoscându-l pe liderul nostru, Vladimir Vladimirovici Putin, cunoscând cum funcționează lucrurile pe aici... cred că cel mai improbabil rezultat - că totul se va termina cu un atac nuclear - este mai probabil decât o înfrângere”, a declarat Margarita Simonyan, redactor-șef al RT, fost Russia Today, la o emisiune de la Rusia 1, într-o conversație cu propagandistul Vladimir Solovyov.
În emisiunile lui, Solovyov îl citează frecvent pe Putin. „Care este rostul unei lumi în care nu există Rusia?” și „Dacă vor începe un război nuclear, vom răspunde. Dar noi, fiind oameni drepți, vom merge direct în Rai, în timp ce ei doar vor crăpa”. Acestea sunt două dintre citatele favorite ale propagandistului rus.
„Funcționează după o disciplină militară”
Dar în spatele numelor mari din televiziunea de stat stau cei mai mulți dintre angajați, cei despre care nu auzim niciodată și care rescriu textele venite de la Ministerul Apărării. Oamenii respectivi lucrează între șase și opt ore pe zi, șapte zile pe săptămână, iar o săptămână din două e liberă.
Când reporterul The New Yorker l-a întrebat dacă referirea la forțele ucrainene ca fiind „naziste” este corectă, un redactor de știri a spus: „Nu cred, nu sunt un politician sau un istoric. Eu urmăresc sursele oficiale. Dacă oficialii folosesc această terminologie, atunci așa stau lucrurile”.
Există un adevăr?, se întreabă reporterul american: „Cu excepția cazului în care cineva ar putea călători personal la București sau Mariupol, nu ar putea afla niciodată ce s-a întâmplat”, a tras concluzia reporterul.
În redacțiile televiziunilor rusești prea puțini se mai întreabă care este adevărul. Actuali și foști angajați au descris televiziunea de stat ca pe o armată cu câțiva generali și mulți soldați care nu pun niciodată la îndoială ordinele primite. „Funcționează după o disciplină militară”, a declarat și Nikolay Svanidze, istoric și jurnalist care a găzduit la Rusia 1 o emisiune săptămânală de analiză a știrilor.
Foto: Profimedia
