Lipsa zăpezii şi a gerului nu opreşte filele calendarului să se desprindă, una după alta, alunecând spre Moş Nicolae şi către Sărbătorile de iarnă. Nepoţii lui Dan Voiculescu se hârjonesc în sufrageria casei familiei, gândindu-se la ghetuţele ce vor fi, de au fost cuminţi, pline cu dulciuri şi cu jucării. Zgomotele din hol îi fac să tresare. “A venit Moşu?”, întreabă unul dintre cei mici. “Nuuuu! E bunicuuuu!”, se-aude strigătul celorlalţi. Dan Voiculescu intră în încăpere, deschide larg braţele şi-i cuprinde pe toţi, în braţe şi-n ochi, cu acea privire păstrată doar pentru familie. Fără nimic de “mogul”, de politician sau de om de afaceri în ea. Apoi, mă zăreşte pe mine şi zâmbeşte: “Ce credeai? Eu sunt Moş Nicolae în familia mea!”
Şeful Antenelor are patru nepoţei
Chiar şi casa unui om puternic şi foarte bogat ca Dan Voiculescu (63 de ani), preşedintele fondator al Partidului Conservator, are freamătul ei firesc când se apropie sărbătorile cu nopţile încărcate de magia aşteptării cadourilor. Mai ales când ai patru nepoţi nerăbdători să afle dacă Moşul le va asculta rugăminţile. “Mi-e o foameeee!”, spune Voiculescu, încercând să răsufle după îmbrăţişarea prichindeilor. Bubiloiu, adică Dan-Gunther (trei ani), mezinul familiei, îi oferă bunicului o bucăţică de caşcaval. El şi Evelyn (opt ani şi jumătate) sunt copiii Cameliei, fata cea mare a familiei Voiculescu. Dan (cinci ani) şi Mara (trei ani şi patru luni) sunt nepoţii din partea Corinei, fata cea mică a acestuia. Dar acum e vremea listelor de cereri de cadouri pentru Moş Nicolae.
“Uite, acolo îşi pun ei încălţămintea în aşteptarea darurilor”, îmi spune Laurenţiu, soţul Corinei Voiculescu. Zvon de zarvă. “Nu, nu! Mai întâi vine Moş Crăciun, nu Moş Nicolae”, susţine Bubiloiu în faţa celorlalţi, de neclintit în convingerile lui. Dacă s-a stabilit asta, se trece şi la liste. “Bomboane, dulciuri, ciocolată”, se aud glasurile micuţe, la unison. Doar atât? Mara şi-ar dori şi farduri, trebuşoare de înfrumuseţare, inclusiv agrafe de păr, adică “sculele mele”, iar Dan îndrăzneşte cu gândul spre “o maşinuţă albastră şi camioane”.
Copiii negociază darurile «Moşului»
“S-ar putea să le aducă şi câte-o nuieluşă, la amândoi”, râde, dar numai pe jumătate, Corina, mama celor doi. Dan e încă nelămurit dacă “Spiriduşul cel bun”, la care se roagă pentru cadouri, l-a auzit sau, mai degrabă, “Baba”, adică “Spiriduşul cel rău”, a fost mai ageră de ureche. “Uită-te la ei, îmi spune Dan Voiculescu. Mai întâi au fost speriaţi de Moş – la Crăciun vine mereu câte unul, cu sacul în spinare – apoi nu se mai tem şi aşteaptă cu emoţie să vină. Aia e perioada cu bucuria cea mai mare, cea mai curată. Apoi, se prind despre ce-i vorba, cer cadouri, dar încep să le negocieze”, continuă el râzând şi minunându- se cu cine or semăna. “Şi eu m-am prins destul de repede. Cred că aveam 5 sau 6 ani. Sigur că am primit şi după aceea cadouri, dar bucuria n-a fost aceeaşi”.
«Ar fi culmea să primesc cadouri!»
Îl întreb pe Voiculescu dacă acum îi mai aduce Moşul ceva. Mă priveşte uşor nedumerit: “Ar fi culmea să-mi mai pun pantofii şi chiar să găsesc cadouri în ei! Doar linişte şi sănătate, atâta îmi doresc!”, spune el, deşi gândul pare să-i fi rămas la un “Ce-ar fi dacă?”, născut din întrebarea mea. “Pentru mine, acum, bucuria asta conştientă, făcută celorlalţi, e cea mai importantă, mai puternică decât cea pe care- o aveam în copilărie. Eu sunt Moş Nicolae în familia mea!”, mai spune “mogulul” înainte să se prăvălească pe covorul din living cu toţi nepoţii în spinare.
Din unghiul din care privesc ar putea semăna cu Rudolf, ajutorul lui Moş Crăciun, care-i duce sania prin toată lumea şi către toate visurile copiilor cuminţi. Dar când îi văd privirea, aşa cum stă, încălecat de patru prichindei energici şi gălăgioşi, i-o recunosc pe cea de bunic. Fericit. Şi mândru că încă poate duce în spate multe. Mai ales pe nepoţi.
«În copilărie, am primit un abac pe care-am învăţat să socotesc»
Viaţa n-a fost îndestulată, mereu, pentru Dan Voiculescu. Printre amintirile ce bântuie pe la Bariera Vergului, unde-a crescut, se găsesc însă mereu şi clipe de neuitat. “De Sărbătorile de iarnă mirosea a cozonac făcut de mama. Era singurul “dulce” care era la îndemână de preparat în casă. Eu îl aşteptam pe Moş Nicolae cu două-trei perechi de ghete sau cu pantofi. Şi găseam în toate câte ceva. Dar ţin minte că am primit, într-un an, un abac, pe care apoi am învăţat să socotesc”, şi-aduce el aminte, stând în fotoliu şi privind fix spre un punct în care parcă ar vedea “filmul” acelor întâmplări.
“Am înţeles însă destul de rapid ce-i cu Moşul. Odată, m-am trezit mai devreme şi am prins-o pe mama când punea cadourile în încălţăminte. După aceea, bucuria nu mai era aşa de mare”. Dar Sărbătorile iernii şi mai ales Crăciunul au rămas, de-a pururi, evenimente pe care le trăieşte în familie. “Corina face sarmalele şi piftia şi stăm cu toţii la masă. De Crăciun, nu plecăm nicăieri. Sigur, de Revelion, după aceea, îi iau pe toţi şi mergem la Poiana Braşov”, mai spune Dan Voiculescu.
Vezi rezultatele alegerilor prezidențiale – turul 1 și află când este turul al doilea al votului pentru președinție!