„În școala online, atenția copiilor se împarte în ecrane”. Câtă nevoie mai este astăzi de cărțile tipărite?

Cu toții, fie că suntem adulți ori copii, folosim ecranele în scopuri sociale și pentru distracție. Ne-am obișnuit să consumăm materiale online, multe concepute pentru a fi citite rapid și aleatoriu, fără să depunem mult efort în acest proces.

Problema este că folosim aceeași abordare și în cazul materialelor mai grele, cum ar fi manualele digitale. Un rezultat poate fi că nu acordăm acelui material atenția potrivită, explică Naomi Baron, profesoară emerită de lingvistică la Universitatea Americană, consultată de jurnaliștii de la The New York Times.

Profesoara recomandă părinților să păstreze printul pe cât posibil, în procesul de învățare al celor mici. Cărțile tipărite facilitează interacțiunea adulților și copiilor cu limba, sesiunile de întrebări și răspunsuri, „lectura-dialog”. În vreme ce aplicațiile de învățare și cărțile electronice conțin numeroși factori care distrag atenția.

Dr. Jenny Radesky, pediatru specializat în dezvoltarea comportamentală și profesor asociat la University of Michigan Medical School, spune că aplicațiile concepute pentru a preda cititul în primii ani de școală se bazează pe joc, menit să țină copiii implicați.

Recomandări

Prima reacție a TikTok, după acuzațiile privind conturile false care l-au promovat pe Călin Georgescu înaintea alegerilor prezidențiale

Deși aceste aplicații predau cu succes abilitățile de bază, „ceea ce a lipsit în școala la distanță este contextul clasei, profesorul în postura de creator de sensuri, pentru a lega toate componentele curriculare și a le da o semnificație personală”, spune pediatrul.

Cărți electronice înseamnă mai puțină interacțiune umană

Un alt pediatru, dr. Tiffany Munzer, a scris în 2019 un studiu, în care s-a constatat că părinții și copiii mici vorbeau mai puțin în general și, de asemenea, vorbeau mai puțin despre poveste atunci când se uitau la cărți electronice, comparativ cu situațiile când foloseau cărți tipărite.

„Există câteva cărți electronice care sunt concepute foarte bine”, a spus dr. Munzer, arătând spre o carte în care un personaj îi îndrumă pe părinți cum să-și implice copiii în poveste. Însă asta e o situație rară.

Lectura și dialogul

Dr. Radesky, care a fost implicată în proiecte de cercetare cu dr. Munzer, a vorbit despre importanța de a ajuta copiii să stăpânească lectura, nu doar să-și amintească detalii specifice – cuvinte sau personaje ori evenimente. Pentru ea, asta înseamnă ca un copil să fie „capabil să integreze cunoștințele acumulate din poveste cu experiența de viață”.

Recomandări

Schimbarea la față a PNL și PSD. Calculele pentru aducerea în față a lui Ilie Bolojan și Victor Negrescu ANALIZĂ

Practic, părinții trebuie să depună un efort suplimentar, întrucât crearea acestor legături nu este o caracteristică a digitalului. „Lucruri care te fac să gândești, care te încetinesc și te determină să procesezi în profunzime nu vând, nu sunt cele care primesc multe clickuri”.

Profunzimea gândurilor și un click

Într-o lume ideală, copiii ar învăța „cum să citească un text de plăcere și când e nevoie să se oprească pentru a reflecta”, mai spune prof. Baron.

În școala elementară, există o oportunitate de a începe o conversație despre avantajele diferitelor medii. Copiii pot experimenta citirea digitală și tipărită și pot fi încurajați să vorbească despre ceea ce au perceput și despre ce le-a plăcut la fiecare dintre medii.

Recomandări

Atuurile Elenei Lasconi în fața lui Călin Georgescu. „Bătălia este pe viață și pe moarte”

Dr. Radesky a vorbit și despre cum pot fi copiii sprijiniți să dezvolte ceea ce ea numește „metacogniție”; în care aceștia își pun întrebări de genul „cum se simte creierul meu, care este capacitatea mea de concentrare?”. Între 8 și 10 ani, copiii dezvoltă abilități care îi ajută să înțeleagă modul în care reușesc să se focuseze și ce îi distrage, mai spune specialista.

În cadrul experimentelor cu elevi de gimnaziu și cu studenți, în care li s-a cerut să citească un pasaj și apoi au fost testați din el, a existat o discrepanță între modul în care ei au perceput ceea ce au învățat și rezultatul efectiv.

Cei care cred că citesc mai bine – sau mai eficient – pe ecran se vor descurca mai bine la test dacă au citit pasajul de pe o pagină tipărită. Studenții care imprimă articole, mai spune Baron, tind să aibă note mai mari la teste. Există, de asemenea, cercetări care sugerează că tinerii care au folosit cărți autentice, reviste sau ziare pentru a scrie un eseu au scris mai sofisticat.

Sfaturi pentru părinți și profesori

Părinții pot modela acest lucru acasă, stând și relaxându-se cu o carte, citind pe îndelete și poate, în general, eliminând graba sau presiunea atunci când vine vorba de procesul de învățare al celor mici. Profesorii pot fi instruiți pentru a-i ajuta pe elevi să dezvolte „o lectură profundă, atentă, concentrându-se pe text”, recomandă Baron. 

În plus, elevii pot fi învățați cum să folosească adnotarea digitală, evidențiind, dar și făcând note pe marginea textului, astfel încât să încetinească procesul lecturii și să adauge propriile semnificații în ea.

Nimeni nu va scoate ecranele din viața copiilor sau din modul în care vor învăța. Dar cu cât lecturile digitale devin mai răspândite, cu atât e mai important ca părinții și profesorii să îi încurajeze pe copii și elevi să citească în medii diferite.

Lectura pe dispozitive digitale poate motiva cititorii recalcitranți, a spus profesoara Baron, și există multe motive întemeiate pentru a alege uneori lectura digitală. Dar, desigur, este o experiență diferită.

Atât de mulți tineri vorbesc despre mirosul cărților, vorbesc despre citirea de pe hârtie drept o lectură reală.

Naomi Baron:

Urmărește-ne pe Google News