De ce și cum să-i faci copilului un card. Patru variante – de la cele mai simple dar riscante până la cele mai sigure și sofisticate (publicitate)
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Dacă ți s-a întâmplat ca fiul sau fiica ta să îți ceară datele cardului pentru a cumpăra lucruri online, știi deja senzația de disconfort la gândul că nu știi ce ar mai putea face cu cardul sau unde ar putea ajunge datele respective. Poate ar trebui să aibă cardul lui? Dar totuși de ce, dar totuși cum?
Dacă are cardul propriu, cel mai important avantaj este că dispare astfel riscul de-a pierde banii, de a-i rătăci sau de a îi fi furați. Desigur, apar riscuri noi legate de frauda online despre care este bine să-l înveți cum să se ferească - detalii în articolul „De ce se tem românii de plata cu cardul și ce trebuie să faci ca să nu rămâi fără bani când plătești online”
Un alt avantaj este faptul că poți astfel să-i urmărești cheltuielile și să știi astfel dacă nu cumva „dă banii pe prostii”. Însă, în perspectivă, poate cel mai important câștig este faptul că în felul acesta îl vei ajuta să își formeze educația financiară: spre deosebire de pușculița clasică, pe card apare evidența exactă în timp a veniturilor, a cheltuielilor și a soldului – astfel că economisirea este mai ușoară.
Când e vorba de a face cardul efectiv, există cel puțin trei abordări – mai simple sau mai sofisticate.
Varianta nerecomandată
Mulți părinți aleg să-i încredințeze copilului unul dintre cardurile asociate contului principal. E o metodă adesea la îndemână, dar e aproape întotdeauna cea mai proastă idee. În primul rând, cel mai probabil contravine politicilor emitentului, care permit utilizarea doar de către titular, astfel că în caz de fraudă protecția dispare, fapt cu atât mai grav cu cât riscurile de fraudă cresc, de vreme ce mai multe persoane folosesc cardul. De asemenea, această abordare îi dă copilului acces nelimitat la fondurile familiei, ceea ce nu este o idee chiar strălucită.
Varianta riscantă
O abordare la rândul ei destul de răspândită este cea în care cardul este în continuare pe numele părintelui dar este asociat unui cont secundar, eventual de la o altă bancă, folosit doar în acest scop. Dispare astfel riscul ca toți banii de salariu să dispară pentru că juniorul s-a abonat la cine-știe-care serviciu de jocuri online. În schimb, rămâne întrebarea dacă această utilizare respectă sau nu termenii și condițiile emitentului, astfel încât să intre în vigoare protecția în caz de fraudă.
Varianta sigură
Abordarea cu riscurile cele mai puține este aceea în care cardul este emis chiar pe numele copilului – fiind vorba de cele mai multe ori de versiuni emise de bănci sau fintech-uri și dedicate în mod special minorilor. Limitele de vârstă încep de cele mai multe ori în jurul vârstei de 14 ani, dar pot coborî chiar și până la 6 ani. De asemenea, în acest caz comisioanele sunt adesea mai mici decât la cardurile obișnuite iar măsurile de siguranță mai potrivite vârstei – de exemplu limita maximă de plată este setată mult mai jos.
Varianta sofisticată
Există și posibilitatea de a cumula avantajele primelor trei metode, cu eliminarea completă a dezavantajelor: este cazul conturilor care oferă posibilitatea de a deschide subconturi destinate special acestui scop. Astfel, din contul principal părintele poate transfera bani către contul secundar al copilului, care îi poate accesa exclusiv prin intermediul cardului emis în numele lui, fără a avea însă acces la banii din contul principal. Față de varianta precedentă, în acest caz transferul banilor se întâmplă instant și, de asemenea, accesul la desfășurătorul tranzacțiilor este mult mai ușor.
Înscrie-te și tu la cursurile de educație financiară de la Școala de BaniF
