De doi bani guvernare

S-au indignat primul ministru, seful statului sau oricare din demnitarii si politicienii care se balacaresc prin show-urile tv, aratandu-se suparati ca zaharul a ajuns, pe sest, de la 22-24 lei/kg, la 38-40 lei/kg? Sau ca o amarata de cutie cu 600 g de detergent a sarit de pe la 45 lei, la 75 lei? Ori ca din ce in ce mai putini romani intra intr-o macelarie, neavand bani pentru intretinere si curent? Nu. Premierul constata doar ca o buna parte a populatiei are inca (?!) venituri mai mici decat aspiratiile (!) sale. Sa vorbesti de aspiratii, cand majoritatea romanilor are venituri la limita subzistentei, e o proba de cap in nori, daca nu de cinism.

Liderii PNL si PD isi muta falcile cu lovituri de pumni intr-o disputa a tafnelor, straini de realitatea economica si de drama sociala. Drama perpetuata din guvernare in guvernare, fara un orizont de optimism. Dimpotriva. Energia electrica s-a tot scumpit, pentru ca aceea ieftina, de la hidrocentrale, e exportata, populatiei fiindu-i tarifata aceea de la termocentrale. Gazele se vor tripla, si a trebuit ca oficialii europeni sa se mire ca Guvernul n-a solicitat, in procesul aderarii, mentinerea pentru consumul casnic a unor tarife scazute, pe seama productiei interne. Cum ar fi fost posibil si in cazul petrolului, daca o privatizare suspecta n-ar fi cedat si rezervele de titei.

Astea si multe altele sunt si intr-o economie de piata la indemana guvernantilor. Dupa cum si in alte domenii ar fi putut interveni, prin politici economice, cum ar fi variatiile TVA, reducand-o sau chiar anuland-o la produsele vitale. Pe Dambovita  insa s-au tot perindat guvernari pe care contribuabilii n-au de ce sa dea doi bani. Nici nu-i au.

Urmărește-ne pe Google News