De unde vin gazele în Europa. Norvegia furnizează 30% din necesar prin 8.800 de km de conducte

Așadar, Europa va depinde în 2026 de un mix de gaze livrate prin conducte din Norvegia, Africa de Nord și Azerbaidjan, completat de importuri masive de gaz natural lichefiat (GNL), în special din Statele Unite, marcând sfârșitul dependenței de o singură rută principală.

Norvegia, liderul conductelor submarine

Cu o rețea impresionantă de 8.800 de kilometri de conducte submarine, Norvegia rămâne un furnizor-cheie de gaze pentru Europa.

Începând cu 2026, țara scandinavă va asigura 30% din necesarul de import de gaze naturale al Uniunii Europene și peste 50% din importurile pe conducte, conform datelor Eurostat.

Producția norvegiană, aproape de capacitatea maximă, se stabilește la aproximativ 120 de miliarde de metri cubi anual, din care 98% este exportată.

Livrările sunt direcționate către hub-urile din Germania, Belgia, Franța și Marea Britanie, consolidând astfel rețeaua europeană de gaze.

Africa de Nord și Azerbaidjan, piloni ai securității energetice

Regiunea Africii de Nord – incluzând Algeria, Libia și Egiptul – joacă un rol semnificativ în aprovizionarea pieței sudice a Europei.

Potrivit datelor de la Consiliul European, aceste state furnizează 13% din totalul importurilor de gaze ale Uniunii Europene.

Algeria, principalul actor din regiune, se bazează pe conductele Medgaz și Transmed pentru transportul gazului către Spania și Italia.

De asemenea, Coridorul Sudic de Gaze, cu Azerbaidjanul ca furnizor central, traversează șapte țări pe o distanță de 3.500 de kilometri.

Infrastructura sa, care include conductele Trans-Adriatică și Trans-Anatoliană, permite livrarea gazelor azere în sudul și centrul Europei, inclusiv în Austria și Germania. Extinderea continuă a acestei rețele o transformă într-o componentă vitală pentru diversificarea surselor de gaze.

Statele Unite, lider în exporturile de GNL

Gazul natural lichefiat din Statele Unite a devenit o opțiune esențială pentru Europa. Un raport al Institutului pentru Economie Energetică și Analiză Financiară (IEEFA) arată că, în 2026, 57% din necesarul european de GNL provine din SUA, de trei ori mai mult față de 2021.

Acest trend ascendent este susținut de investiții majore în infrastructura de export de GNL din America, cinci noi proiecte urmând să își înceapă activitatea până la sfârșitul lui 2027.

Administrația pentru Informații Energetice din SUA estimează o creștere de 18% a exporturilor de GNL către Europa doar în 2026.

Pe măsură ce cererea de GNL crește, Europa își îmbunătățește infrastructura de recepție. Germania, de pildă, care nu avea terminale GNL până în 2022, utilizează acum mai multe unități plutitoare de stocare și regazeificare (FSRU) și plănuiește să deschidă terminale permanente onshore.

MET Group, acord pe 10 ani cu Shell pentru furnizarea de GNL

Unul dintre cei mai importanți actori din industria europeană a gazelor naturale este MET Group, care a gestionat în 2025 un volum impresionant de 242 de miliarde de metri cubi de gaz natural. Aceasta reprezintă aproximativ 50% din consumul total de gaz natural și GNL al Europei.

Compania a semnat recent un acord pe 10 ani cu gigantul Shell pentru furnizarea de GNL din Statele Unite, consolidându-și poziția pe piață și contribuind la diversificarea surselor de energie ale Europei.

Prin aceste eforturi combinate – diversificarea surselor, extinderea infrastructurii și parteneriatele strategice – Europa își reduce vulnerabilitatea în fața crizelor energetice.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE