Pe picior, la aeroport, seful statului a informat ieri acea parte a societatii care intamplator avea televizoarele deschise care e pozitia Romaniei la Consiliul European de vara, de la Bruxelles. Un summit de o importanta covarsitoare pentru destinul fiecarei natiuni comunitare, un summit in care, dupa caderea Constitutiei Europene ca urmare a vetoului Frantei si Olandei, se va incerca relansarea ideii, printr-un Tratat Constitutional (deja contestat). Care, daca va fi aprobat, statuand drepturi si obligatii fundamentale, va defini UE pentru o lunga perioada. In tarile europene serioase si in care democratia e religie, reuniunea de la Bruxelles a fost precedata de dezbateri acerbe, parlamentare ori in societatea civila, iar delegatiile acestor state nu sunt altceva decat purtatoarele de cuvant ale natiunilor, ale intereselor esentiale exprimate de acestea.
Nu-i cazul Romaniei, unde nici una din institutiile majore ale statului – Presedintia, Parlamentul, Guvernul – dar nici partidele n-au catadicsit barem sa mimeze democratia, sa informeze si sa consulte cat de cat populatia. Presedintia e prea ocupata, dupa ce a trecut referendumul, sa se rafuiasca necivilizat cu reporterii tv. Parlamentul dezbate orice, inclusiv tema cipului comunitar din urechea vacii argesene, dar nu si evolutia UE, care poate fi influentata si de votul romanesc. Guvernul, intr-un continuu tangaj, pare strain de aceste urgente externe, Adrian Cioroianu calcand in strachini, iar cand n-are una la indemana – dand explicatii artagoase. Presedinte, premier, ministru ori parlamentari par a fi uitat ca electoratul le-a incredintat pe termen scurt administrarea tarii si ca sunt obligati sa-l consulte inainte de a hotari in numele lui in chestiuni vitale.