Denisa Timișag, tânăra aleasă să gătească la Academia Chefilor de Acasă: „Când m-am întors de acolo, am simțit că lipsea o bucățică din mine”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Denisa Timișag (22 de ani) este o tânără pasionată de deserturi, care și-a transformat interesul pentru gătit într-un proiect personal distribuit în mediul virtual.
Cuprins:
A participat la emisiunea Academia Chefilor de Acasă, unde a avut ocazia să gătească alături de Chef Florin Dumitrescu. Într-o discuție cu Libertatea, Denisa povestește cum a început totul, ce a însemnat pentru ea experiența din emisiune și ce planuri are mai departe.
A pornit de la jocuri de gătit pe calculator
Libertatea: Cum a început pasiunea ta pentru gătit, în special pentru deserturi?
Denisa Timișag: Când eram mică făceam foarte multe asocieri și comparații legate de lumea din jurul meu; trebuia mereu să caut alt sens pentru realitatea în care trăiam. Nu îmi plăcea când mă chema mama la masă, iar când mă întreba de ce nu vreau să mănânc mâncare îi spuneam mereu că, dacă oamenii ar fi alimente, cu siguranță fetițele ar fi desert, nu fel principal, iar de asta ar trebui să mănânc doar bomboane.
Mereu am asociat deserturile cu chestii roz, legate de fete, chiar dacă în realitate nu e musai așa. Mă jucam mereu jocuri de gătit pe calculator și mă uitam pe YouTube la tutoriale de decorat torturi, cam așa cred că a început dragostea asta pentru bucătărie. Nu i-am dat prea mare importanță atunci.
Abia prin clasa a XI-a, am rămas să dorm la o colegă și vorbeam noi două ce fain ar fi să fim influenceri să primim pachete de PR toată ziua și cumva de acolo a pornit dorința de a posta conținut online. Bine, abia după primul an de facultate mi-am dat seama că aș vrea să fac „cooking content” și așa cred că mi-am dat seama cât de mult îmi place mie bucătăria.
– Ce te atrage cel mai mult la realizarea torturilor și prăjiturilor?
– Când am început să fac prăjituri, cel mai mult îmi plăcea să mă gândesc la rezultatul final și abia așteptam să gust. Acum, pur și simplu mă bucur de proces. Mă simt foarte sigură pe mine acum când fac prăjituri și abia aștept de fiecare dată să testez rețete noi. Totuși, dacă ar fi să spun ce îmi place cel mai mult, cred că ar fi decorul, acolo mi se pare mie că e adevărata măiestrie. Un desert bun cred că poate să facă mai toată lumea, dar și frumos… asta e puțin mai dificil.
– Ai o rețetă preferată sau una cu o poveste specială în spate?
– Nu cred ca am o rețetă preferată, dar surprinzător, pe cât de mult îmi plac dulciurile, ironia face că unul dintre deserturile mele preferate e tarta cu lămâie și bezea. Cred că îmi place mai mult pentru că mă asociez cu ea: pare dulce, dar e ușor acrișoară.
– Cum a fost experiența de a participa la concursul de la Lidl și de a găti alături de Chef Florin Dumitrescu?
– A fost pur și simplu extraordinar să particip la emisiunea Academia Chefilor de Acasă. Pentru a mine a reprezentat o confirmare că, într-adevăr, e ceva de capul meu. Nu m-aș fi gândit vreodată că, de la postat câteva clipuri nu foarte strălucite, o să ajung în punctul în care o să particip la o emisiune dedicată pasionaților de gătit. M-am simțit ca o minivedetă, iar faptul că era și chef Florin Dumitrescu acolo a făcut ca experiența să fie și mai cool decât m-aș fi așteptat. Nu în fiecare zi ai ocazia să înveți de la unii dintre cei mai buni.
Filmări extenuante la Academia Chefilor
– Cum arăta o zi de filmare la Academia Chefilor?
– A fost o experiență foarte intensă și scurtă (din păcate). Ziua de filmări începea undeva pe la 6-7 dimineața și se termină seara târziu; nu m-aș fi așteptat niciodată să fie nevoie de atâta efort pentru câteva secunde de filmare. Știu că în prima zi, jumătate din timp l-am folosit doar ca să filmăm intro-ul, deci o grămadă. Dar cu toate acestea, ora de gătit era sfântă și chiar era pe bune.
Mulți cunoscuți m-au întrebat ulterior dacă nu se punea pauză sau dacă venea cineva să ne ajute pe ascuns, dar a fost fix cum s-a văzut pe YouTube. Toată lumea s-a comportat atât de frumos cu noi, de la regizori la cameramani la make-up artiști până la costumiere. Pe cât de frânți eram la final de zi, pe atât de entuziasmați așteptam următoarea zi. Toată lumea ne-a ajutat să ne acomodăm și ne era mai mare dragul să venim la filmări.
– Despre experiența ta acolo ce ne poți povesti?
– Penultima zi pentru mine a fost cea mai grea, nici nu îmi ieșise preparatul și mă gândeam doar la finală. Nu mă stresa neapărat, mă gândeam mai mult la cât de repede trecuse timpul până atunci și mă întrista puțin faptul că mai aveam de filmat un episod și gata. Se întâmplaseră atât de multe într-un timp așa scurt, părea că aia e realitatea mea de zi cu zi, când m-am întors acasă am simțit că lipsea o bucățică din mine. După ce m-am obișnuit o săptămână întreagă cu șofer personal și o mulțime de oameni care se asigurau că sunt bine din 5 în 5 minute a fost puțin greu să revin la realitate.
Nici acum nu îmi vine să cred că, din atâția oameni care s-au înscris în campania celor de la Lidl cu o rețetă, exact eu am fost unul dintre cei șase aleși, dar îmi repet că ce e al meu e pus deoparte, deci experiența asta sigur a fost pentru mine.
– Ce impact a avut această participare asupra pasiunii tale și a prezenței tale online?
– Cred că mi-a dat mai mult curaj să încerc lucruri noi în bucătărie; mi-am ieșit extrem de mult din zona de confort, pe parcursul probei de gătit eram destul de stresată, dar cumva (aproape) de fiecare dată o scoteam la capăt. În online sincer m-aș fi așteptat să primesc un oarecare boost, dar aparent nu a fost să fie.
Sfaturi pentru prima rețetă încercată
– Vorbind de TikTok – cum ai început sa postezi și ce tip de rețete prind cel mai bine?
– Contrar așteptărilor legate de faptul că fac parte din generația Z și folosesc Tik Tok, nu îmi place absolut deloc aplicația. Eu m-am concentrat mult mai mult să postez pe Instagram, unde sunt și mult mai activă. Pagina se numește bonbonenrose, unde am început să preiau comenzi la cerere. Pe TikTok postez când îmi amintesc, să fiu prezentă. Cam de asta „cresc” așa de greu.
Ce rețete prind cel mai bine aș vrea să știu și eu, dar oricum nu e de fapt despre asta, ci mai mult despre cum filmezi, cum vorbești și despre „hook-urile vizuale”, fără „ingredientele” astea nu ai cum să îți păstrezi urmăritorii până la finalul clipului. Că până la urmă, în calitate de utilizator, nu trebuie să te pasioneze gătitul ca să te uiți la rețete pe Instagram sau TikTok, pur și simplu e suficient să fie un clip editat ca lumea, iar treaba asta se aplică în orice domeniu. Adică eu nu sunt pasionată de construcții sau inginerie, dar urmăresc oameni care vorbesc despre asta în online, pentru că plusează mult cu modul în care editează.
– Ce te inspiră când creezi un nou desert? Ai surse anume sau e ceva mai spontan?
– Încerc să gătesc rețete care le-ar plăcea celor din casă. Eu am cinci frați mai mici și ei sunt de fapt adevărații critici culinari. Toți au gusturi foarte diferite și vin cu o grămadă de propuneri. Încerc, pe cât de mult posibil, să îi împac pe toți. Mi-aș dori să fie un proces mai spontan, să zic așa, dar mai mereu mă consult cu ei când urmează să pregătesc ceva. Nu de alta, dar vreau să se și mănânce prăjiturile, nu doar să le filmez.
– Ai un vis legat de această pasiune – poate o cofetărie, o carte de rețete sau un canal YouTube?
– Mi-ar plăcea să îmi deschid o cofetărie, am făcut recent două masterclass-uri de prăjituri și torturi și plănuiesc să fac și un curs acreditat în sensul ăsta. Am deja o pagină de Instagram și Tik Tok unde postez deserturi pentru public și îmi doresc să le dezvolt pe cât de mult posibil. În mintea mea încă îmi păstrez visul ăla de îl aveam în clasa a XI-a de a deveni influencer cumva, îmi doresc să devin cunoscută pentru dulciurile mele, mai bine zis să le fac pe ele cunoscute.
– Ce mesaj ai pentru cei care vor să se apuce de gătit, dar nu au încredere în ei?
– Doar fă-o, nu există om care să nu știe să gătească atâta timp cât are acces la internet sau la o carte de rețete. Că n-o să iasă bine din prima? Aia e; de asta există și a doua oară și a treia oară. E puțin ironic să spun lucrurile astea, pentru că de regulă eu mă descurajez foarte repede când nu îmi iese ceva și îmi pierd tot cheful, dar mulțumesc Domnului că există și partea asta rațională în mine care nu mă lasă să renunț și îi încurajez pe toți să încerce. Până la urmă gătitul nu e doar un hobby, este și o necesitate, chiar una distractivă aș putea spune, asta când nu te enervezi că nu îți ies lucrurile, dar cu siguranță e un must pentru toată lumea.
