În România sunt aproape 2.000 de angajatori care, într-un fel sau altul, duc oameni la muncă în Occident, inclusiv îngrijitori. Angajaţii se mută de la o firmă la alta și pentru zece euro în plus, a povestit administratorul unei firme pentru Deutsche Welle.
Pe lângă faptul că sunt departe de casă, românii plecați peste hotare trebuie să se adapteze la o nouă viață și să învețe o nouă limbă, iar mulți dintre ei ajung să cedeze nervos. În astfel de situații, diferența o poate face arta angajatorului din România de a-i susține de la distanță moral.
Claudia Portik a început să lucreze în Germania de la 17 ani, pe vremea când „Pflegerinele”, adică îngrijitoarele din România, erau angajate la negru. Și-a urmat acolo mama. Au lucrat amândouă fără să beneficieze de protecție socială sau de garanția că nu vor fi escrocate.
După 15 ani, Portik este patroana unei firme din Oțelu Roșu, Arbeit Grup SRL, și are 60 de contracte cu îngrijitoare din Timiș, Hunedoara, Sibiu, Maramureș, Brașov sau din județele Moldovei, pe care le trimite în Germania. La sediul firmei lucrează alte două femei care au muncit la negru în Germania.
„Exact ca în telenovele, eram fată în casă, îngrijeam de bătrână, dar făceam și de mâncare, mergeam la cumpărături”, a declarat una dintre ele. După aderarea României la UE, Germania a deschis piața muncii pentru români, iar lucrurile s-au schimbat radical”, a explicat aceasta pentru Deutsche Welle.
Anunțurile publicate de Arbeit Grup și, în general, de alte firme similare garantează plata în țară a „taxelor spre statul român”, adică „sănătate + vechime + impozit”.
Contractul de muncă stipulează că salariul lunar este cel minim pe economie, adică 2.230 de lei la data documentării. Munca peste program sau în zilele nelucrătoare se compensează cu ore libere plătite sau cu un spor la salariu. Banii cei mai mulți vin, însă, din diurnă, aproximativ 40 – 50 de euro. Astfel, venitul lunar poate ajunge, în funcție de dificultatea cazului sau calitățile îngrijitoarei, până la 1.900-2.000 de euro net. Niciodată mai puțin de 1400, însă.
Banii sunt livrați în conturi deschise acasă, în România. Se întâmplă destul de des ca îngrijitoarele să aibă soți care dețin controlul asupra bugetului familiei. În astfel de cazuri, ele își trăiesc săptămânile petrecute printre străini la limita subzistenței. „Le mai dau un ban de buzunar nemții, mai ales când sunt mulțumiți de treaba pe care o fac. Uneori zece euro pe zi, alții, mai generoși, le pot da și o sută deodată. 90% pleacă cu o valiză în Germania și vin cu trei-patru”, a povestit unul dintre angajatori pentru sursa citată.
Reprezentanții firmei au contestat în instanță decizia și susțin că au toate dovezile care le demonstrează nevinovăția.
Claudia Portik a mai spus că după ce firma i-a fost batjocorită în grupurile de Facebook ale românilor care îngrijesc vâtstici în Germania, mai multe angajate au renunțat la colaborarea cu firma ei.
„Mi-a vorbit urât și mi-a făcut firma de râs. A adus firmei mele un renume rău fără motive întemeiate. Am fost traumatizată. Eu m-am chinuit mult să ajung aici. N-o iert pentru nimic în lume pentru ce ne-a făcut. Am avut sute de angajați și asta e singura plângere”, a precizat Portik.
Controalele Inspecției Muncii făcute în primele trei luni ale lui 2021 la nivel național au scos la iveală foarte multe abateri. Au fost efectuate 816 controale în urma cărora 176 de angajatori au fost sancționați, totalul amenzilor fiind de peste 800.000 lei.
Nouă firme plasau forță de muncă în străinătate fără să se fi înregistrat la ITM, așa cum prede legea. În alte cazuri, s-a constatat interpunerea ilegală a unor intermediari. Inspecția Muncii a dat în județul Caraș-Severin cele mai multe amenzi, un sfert din totalul la nivel național.
Arbeit Grup așteaptă decizia judecătorilor în litigiul său cu ITM Caraș-Severin, dar procesul va mai dura. Pe de altă parte, fosta angajată care a reclamat firma Claudiei Portik la autorități este în conflict și cu BetreuungPlus24 SRL, o societate comercială din același domeniu, înregistrată tot în Caraș-Severin.
BetreuungPlus24 a fost înființată într-un mic sat de lângă Caransebeș, oraș aflat la 20 km de Oțelu Roșu, în decembrie 2019. Inițial, asociații au fost Călin Fiat și o „nămțoanie”, cum ne-a spus socrul lui Fiat, bătrânul care deține casa unde figurează firma. „Nămțoania” este Sandra Lutz din Nürnberg și, împreună cu soțul ei, Alexander Lutz, se ocupă de plasarea în Germania a îngrijitorilor români, în special în landul Bavaria.
Ei țin legătura cu familiile de acolo, în schimbul unui comision stabilit în funcție de contractul încheiat pentru fiecare îngrijitor.
„Eu aduceam femeile la Caransebeș să citească contractul, să-l semneze și să plece. Familia din Germania plătea în contul firmei de aici între 2.200 și 3.700 de euro, în funcție de cât de bolnav era pacientul. De aici se plătea comisionul către Lutz”, a explicat Fiat cum funcționa afacerea.
Însă tensiunile dintre el și partenerul german au pornit de la împărțitul profitului: „Lutz a vrut să aducă 70 de contracte din Polonia pe firmă, dar nu a mai vrut să împartă profitul cu mine. Își lua 15% fără să facă nimic, plus jumătate din profitul firmei din România”.
Fiat l-a mai acuzat pe Lutz că impunea aparținătorilor din Germania o clauză de 10.000 de euro cu care îi amenința dacă intenționau să renunțe la el.
Multe dintre româncele care pleacă în străinătate să îngrijească persoane în vârstă o fac fără a avea experiență în domeniu, dar sunt tentate de banii pe care, altfel, nu i-ar putea câștiga în țară. Odată ajunse acolo, realizează ce muncă grea și-au ales să facă, mai notează Deutsche Welle.
Unele cad în depresie și, chiar dacă ar dori să vină acasă, nu o fac, pentru că nu pot renunța la salariu.
„Pădure fără uscături nu există”, a spus Monalisa Panaitescu, patroana unei firme din Deva care activează în domeniul îngrijirii bătrânilor.
„Sunt și femei care merg acolo, fură de prin casă și pleacă. Sau se îmbată zilnic, este chemată poliția. Angajatorul din România este răspunzător de daunele produse de îngrijitoarele pe care le detașează în alte țări”.
La scurt timp de la începerea colaborării, a fost surprinsă de modul de operare al lui Lutz când a venit vorba despre protecția datelor cu caracter personal ale clienților.
Partenerul ei nu folosea vreun soft de protecție a informațiilor medicale ale clienților, ci le trimitea prin WhatsApp. „M-am trezit cu facturi falsificate. Folosea antetul Crucea Galbenă, dar coordonatele bancare erau ale lui”, ne-a relatat Panaitescu.
Potrivit Guvernului României, jumătate de milion de români pleacă anual să muncească sezonieri în străinătate. Îngrijitoarele nu sunt lucrători sezonieri. Ele au contract pe perioadă nederminată în România, iar când vin acasă figurează în concediu fără plată.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro