Durerile inchipuite

Exista diverse alte tulburari somatoforme, cum ar fi cele prezente la ipohondrii, durerea psihogena, reactia la aspectul dismorfic (suferinta celor nemultumiti si obsedati de felul in care arata, vrand vesnic sa apeleze la chirurgii esteticieni) etc.
In toate aceste boli, simptomele fizice nu pot fi explicate printr-o boala somatica, in ciuda analizelor repetate, amanuntite si moderne la care recurg acesti bolnavi. De cele mai multe ori, oameni cu reale nevoi de a efectua o tomografie computerizata nu o fac, in schimb mare parte din acesti bolnavi efectueaza cele mai moderne investigatii. Rezultatele lor continua sa contrarieze medicii, care nu pot elabora un diagnostic clar (fara consultul psihiatrului!!!).
Pacientii acestia insa nu mint si nu vor sa induca medicii in eroare. Ei simt in mod real durerea si sufera, problema este insa ca majoritatea nu accepta consultatia psihiatrului si nu accepta ca poate fi vorba despre o boala a sistemului nervos. Tulburarile de personalitate, in special cele histrionice (isterie) sau antisociale, sunt asociate cu somatizarea.
Cauzele nu sunt cunoscute, dar afectiunea este familala. Adesea, simptomele debuteaza din adolescenta si tinerete, cu acuze somatice vagi, ce includ greata, meteorismul, dureri abdominale, constipatie sau diaree, astenia. Baietii acuza frecvent disfunctii erectile si ejaculatorii. Pacientii vorbesc cu insufletire despre aceste simptome, descriindu-le in amanunt si atribuind durerii caracteristici impresionante.
Simptomele sunt dublate si de anxietate si depresie. Pacientii devin dependenti de persoanele din jur, familie, prieteni, solicitand ajutor si sprijin emotional din ce in ce mai mult si devenind agresivi cand sunt refuzati. Sunt nesatisfacuti de asistenta medicala si merg mereu “dintr-un medic in altul”.
Specialistii considera acest refugiu in boala imaginara ca pe o frustrare, ca un refuz de a-si asuma responsabilitati de adult. Pe de alta parte aceste crize pot aparea si inaintea unor ocazii fericite, cand insa subiectii “se imbolnavesc brusc” si nu mai pot participa, durerile fiind si o forma de autopedepsire, sugerand sentimente profunde de vinovatie, nevrednicie, lipsa de autoapreciere. Problema apare cand pe acest fond bolnavul chiar dezvolta in paralel o boala reala. Din cauza automedicatiei, de exemplu, cu antalgice si antiinflamatoare nesteroidiene, pacientii cu gastrite pot dezvolta un ulcer s.a.m.d.
Tratamentul este dificil, medicamentele si psihoterpia nu ajuta foarte mult. Este importanta stabilirea unei relatii durabile si de incredere cu un medic care realizeaza ameliorarea simptomatica, dar care sa-l protejeze pe pacient de investigatii inutile.

dr. Oana Cuzino Stern – prezentator “Ce se intampla, doctore?” (PRO TV)

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE