Comunicatul este un îndemn neîntârziat, urgent, al Statelor Unite ale Americii, ca Parlamentul României să respingă – în întregul lui -, propunerile de modificare a legilor Justiției. Parlamentul poate aproba sau respinge o propunere într-un singur mod: prin votul în plen. Nicăieri în textul americanilor nu scrie cumva că lucrările comisiei juridice parlamentare trebuie urgent oprite, urgent blocate, urgent interzise, ori că parlamentarii PSD-ALDE trebuie obligatoriu, sau cu forța, sau deîndată să renunțe la propriile propuneri. Atunci, cine și de ce propagă ideea că Statele Unite bagă pumnul în gură Parlamentului României, sau că administrația de la Washington ni se adresează precum unei țări-colonie?

Tudorel Toader și misiunea sa politică de la Ministerul Justiției

O interpretare în dungă a comunicatului cu pricina a dat-o însuși ”părintele” modificărilor la legile Justiției, ministrul PSD al Justiției, Tudorel Toader. El a declarat, referitor la reacția Departamentului de Stat, că ”Parlamentul nu poate fi împiedicat să legifereze, pentru că asta este misiunea, competența exclusivă pe care o are de la Constituție”. Ministrul Toader răspunde într-un registru neprofesional, politicianist. O analiză de text și o informare minimă cu privire la uzanțele diplomației poate lămuri, pe loc, sensul comunicatului. Nici un cuvânt din textul comunicatului de la Washington nu împiedică Parlamentul României să legifereze.  Dimpotrivă, parlamentarii români sunt îndemnați să respingă prin vot – care este o activitate de legiferare – propunerile lui Toader. Votul negativ dat unei legi o transformă într-o lege respinsă (”rejected bill”, în engleză). Ea este rezultatul unei acțiuni de legiferare, prin care nu se dă curs a ceva, nu se încuviințează, nu se permite. Este perfect democratic să votezi cu ”Da”, dar și să respingi cu ”Nu”, un act normativ, o lege nouă. Atât spune comunicatul american. Ca eminent jurist, Tudorel Toader desigur că știe acest lucru. Dar preferă să își ducă la îndeplinire misiunea politică, de șef pesedist al Ministerului Justiției.

Ne place America ”de vreme bună”, nu de ”vreme rea”

Zilele acestea, se duce o luptă decisivă pentru apărarea României și a românilor, în fața restaurației statului arbitrar, vulnerabil și iertător cu penalii, după chipul și asemănarea lui Liviu Dragnea, sau Călin Popescu Tăriceanu. Corul compatrioților inflamați se bate amarnic cu cărămida în piept, și bate câmpii împotriva SUA, acuzându-le de ”imixtiuni fără precedent” în politica noastră internă.

E bine să ne amintim care este relația României cu  Statele Unite ale Americii, și despre cât de multă ”imixtiune americană” în treburile românești vorbim.

La 13 septembrie 2011, președinții României și Statelor Unite au semnat, la Washington,  ”Declarația comună privind Parteneriatul Strategic pentru Secolul XXI între SUA și România”. A fost nevoie să străbatem o cale lungă, până la strângerea relației bilaterale într-un ”parteneriat strategic”, care se va întinde pe durata unui secol viitor. Acest act suprem între două state/națiuni este una dintre formulele cele mai responsabile și cuprinzătoare pe care diplomația internațională le poate oferi unei relații inter-state. Textul declarației subliniază că ”Statele Unite ale Americii și România împărtășesc o istorie de legături strânse între popoarele noastre, un angajament față de democrație, o relație durabilă strategică, precum și dorința de a confrunta provocările comune și amenințările”. Printre domeniile care au în vedere o cooperare întărită se numără: ”democrația și statul de drept, drepturile omului și buna guvernare”.

Americanii fac ceea ce fac prietenii buni: fără să strice regulile casei, te îndeamnă să iei decizii bune pentru casa ta. Comunicatul Departamentului de Stat – înfierat de retrograzii politici ai momentului -, nu face nici mai mult, dar nici mai puțin decât face un prieten care ține la tine, te respectă, îți observă derapajele și te îndeamnă să iei măsuri urgente de revenire. Chiar și în al 12-lea ceas.


Claudiu Săftoiu (autorul este doctorand în informații și securitate națională la Universitatea Națională de Apărare ”Carol I”. A fost Președinte-Director General al Televiziunii Române (2012 – 2013). A fost Director al Serviciului de Informații Externe (2006-2007). A fost consilier prezidențial (2004-2006). A publicat numeroase materiale de presă (interviuri, comentarii, analize politice și sociale, ca redactor șef-adjunct la ”Evenimentul Zilei” (1995-1998), ”Privirea” (1999-2000), ”Oameni în top” (2000-2003). A lucrat la PRO-FM, Radio Total (1991-1994). A fost trainer de presă la Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și la Fundația pentru Pluralism (FpP), în perioada 2000-2004) și consultant politic în mediul privat. Este autor al primului manual de jurnalism politic din România: ”Jurnalismul politic – manipularea politicienilor prin mass-media, manipularea mass-media de către politicieni” (Editura Trei, 2003).


Citește și: 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.