El face măşti pentru Carnavalul de la Veneţia

Acum cinci ani, buzoianul Dorin Georgescu părea să nu mai găsească vreo ieşire din situaţia în care se afla. Spirit liber, autodidact în pictură, sculptură, grafică, croitorie şi imprimerie textilă, deţinea, în­că din 1984, au­­torizaţie de particular. Dar câ­te­va ini­ţia­tive fără noroc îl aduseseră la faliment, pier­zân­du-şi inclusiv apartamentul pe care-l pu­sese gaj pentru un credit.

Afacerea a pornit de la un Oltcit

„Am avut, brusc, re­velaţia că tre­buie să iau, cumva, legătura cu străinătatea. Nu mai aveam de­cât un Oltcit care nu valora pe piaţă mai mult de 5 mi­lioane de lei (lei vechi – n.r.), dar în care mai investisem vreo 20 de milioane. Şi l-am schimbat, fără ezitare, pe un calculator. Apoi, cu ajutorul Internetului, i-am găsit pe italienii care au avut curajul să investească în România într-o astfel de afacere”, îmi spune băr­ba­tul de 52 de ani. Acum, conduce o echipă de 15 femei pricepute, cărora le ghidează paşii în realizarea de măşti veneţiene. Sute şi sute de măşti lunar, pe care le expediază periodic în Italia. De cinci ani, măştile făcute aici, în Buzău, dau culoare celebrului Carnaval de la Veneţia, dar ele sunt exportate în toată lumea, din SUA în Japonia. Încăperile firmei sunt pline de măşti, iar Dorin Georgescu ştie po­ves­tea fiecăreia. „«Co­lom­binele» şi «bauta», numite şi «Ca­sa­nova», sunt cele mai vechi tipuri de măşti, datând de la începuturile ca­r­na­va­lu­lui, de acum o mie de ani.

Recomandări

Alertă la Banca Națională după alegeri. Investitorii încep să părăsească România, trendul s-ar putea accentua după parlamentarele de duminică

Se vând cu preţuri între 20 şi 150 €

În mare, procesul de producţie începe prin lipirea, într-o matriţă de mască,­ a mai multor straturi de hârtie, umezită iniţial. Aceasta, după uscare, capătă consistenţa acelui carton dur, ca un placaj. Adezivul este, ca pe vremea bu­nicii, făina muiată în apă.

Urmează apoi alte etape ale producţiei, de la configurarea măştii şi obţinerea ei în stare brută, la aplicarea straturilor de vopsea lavabilă, de la decuparea ochilor,  a gurii şi na­sului, acolo unde este cazul, până la decorarea ei cu picturi sau decorări în relief, din stuc, cu şnururi, ştrasuri, imitaţii de pietre pre­ţioase, scli­pici, foiţe de aur, pene de struţ sau de cocoş. Toate măş­tile sunt supuse, la final, unei operaţii de învechire, cu bitum de Iudeea, o soluţie ce le conferă „patina” tim­pului. O mască se vin­de cu preţuri cuprinse între 20 şi 150 de euro.

Urmărește-ne pe Google News