Elena Cârstea: «Nu mi-e frică de moarte!»

Libertatea: Luni, toţi românii vor fi cu gândul la tine! Ce le transmiţi?
Elena Cârstea: În primul rând vreau să le mulţumesc tuturor celor care se gândesc la mine. Sunt impresionată de suportul pe care l-am primit şi promit că o să trec şi peste acest hop!

Cum au fost ultimele săptămâni pentru tine?
Plictisitoare… iar aşteptarea a fost cumplit de grea! M-am uitat la toate filmele posibile şi am citit multe cărţi.

Este nerăbdătoare să treacă de operaţie

E adevărat că la donaţii a contribuit şi Gigi Becali?
Da, şi a fost foarte drăguţ. Nu, nu m-am îmbogăţit, dar a fost un gest frumos.

Cum priveşti operaţia de luni: ţi-e frică sau te simţi uşurată că, în sfârşit, va fi efectuată?
În tot acest timp m-am mai obişnuit cu ideea şi mi-a mai dispărut teama. Şi da, mă simt mai uşurată. Dar să vedem cum se termină. Medicul care mă operează mi-a dat şanse mari de reuşită.

Intervenţia aceasta e mai costisitoare decât prima variantă care ţi s-a propus?
Cam tot pe acolo. Dar numai pe medicamente câţi bani dau! Tratamentul pe care l-am făcut pentru tiroidă mă obliga să iau 18 pastile pe zi, însă m-a pus pe picioare.

Până la urmă la ce clinică te operezi?
La Spitalul Memorial Jackson din Miami.

Câte ore va dura operaţia?
Operaţia o să dureze 2 – 3 ore şi se va desfăşura sub anestezie generală.

De felul tău, eşti o optimistă. Ai avut, totu-şi, vreodată momente în care ai simţit că ţi-ai pierdut speranţa?
Speranţa nu mi-am pierdut-o niciodată! Mi-am făcut griji, pentru că nu ştiam cum se termină, aşa cum nici acum nu ştiu ce va urma… Problema mea au fost copiii. Pentru fete mi-am făcut atâtea gânduri. Momentele grele le-am depăşit cu ajutorul vostru, al tuturor care mi-aţi fost alături!

Testamentul ţi l-ai făcut preventiv sau pentru că pui răul în faţă?
Aici e un procedeu obligatoriu în cazul operaţiilor mai complicate… Dacă se întâmplă ceva, Doamne fereşte!, Glenn trebuie să ia nişte decizii în locul meu.

Ți-e frică de moarte?
Nu mi-e frică de moarte! Cu o moarte toţi suntem datori… Dar n-o să scăpaţi de mine aşa uşor!

Duce dorul muzicii

Care e primul lucru pe care îl vei face când te vei trezi din anes- tezie?
Cred că voi dori să-mi strâng în braţe fetele, pe mama şi pe Glenn.

Crezi că toată această poveste te-a schimbat? Cum?
M-am călit în atâţia ani, încât nu aveam cum să mă mai schimb! Mă simt bine în pielea mea.

Înţeleg că intervenţia va fi făcută prin emboliere.
Da, pentru că este mai uşoară, chiar dacă o voi repeta la şase luni…

Ce ţi-a lipsit cel mai mult peste Ocean?
Cântatul… prietenii…

Regreţi că ai plecat din ţară?
De regretat, nu regret, mă simt bine aici. Glenn are grijă de mine, am o viaţă de familie frumoasă.

Te-ai gândit vreodată să te relansezi?
M-am gândit, de ce să mint, dar… mai întâi să trec şi peste acest “hop”.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE