Prima ploaie artificială a fost provocată în Bucureşti, în 1931

Din punct de vedere istoric, prima ploaie artificială a fost provocată în Bucureşti în anul 1931 de către cercetătoarea Ştefania Mărăcineanu.
Datorită rezultatelor obţinute, Ştefania Mărăcineanu a primit sprijin din partea guvernului francez şi a repetat cu succes aceste experimente în anul 1934, în Algeria.
Cercetările următoare în acest domeniu au continuat abia după cel de-al Doilea Război Mondial, când, în anul 1946, inginerul american Vincent J. Shaefer a făcut o experienţă pe muntele Washington, unde a provocat o aversă puternică.
Prima ploaie artificială în scopuri militare a fost provocată în anul 1963 de către armata americană în Vietnam, iar în anul 1966, tot americanii au provocat ploi torenţiale cu urmări dezastruoase în provinciile din nordul
Laosului. Marile puteri au perfecţionat uneltele de manipulare a naturii în scopuri militare, provocând nu numai ploi torenţiale şi furtuni violente, ci şi cutremure artificiale.
Unii specialişti în domeniu, printre care şi generalul Emil Străinu, doctor pe probleme de război geofizic, consideră că actuala dereglare a climei are la bază, de fapt, experimentele militare secrete privind manipularea naturii pe zone restrânse.
Intervenţiile punctuale au dezechilibrat întregul sistem, care a început să se manifeste atipic chiar şi în ţările de unde a pornit experimentul. Altfel spus, armele geofizice s-au întors acum împotriva celor care le-au utilizat. Aceasta ar fi explicaţia încălzirii globale la care asistăm acum şi care evoluează absolut imprevizibil.

Arma geofizică are drept scop distrugerea economiei unei ţări

Conform unor specialişti militari sovietici – printre care generalul Ivan Rotnedin, “Noţiunea de război geofizic cuprinde complexul de măsuri îndreptate în scopul perturbării pe teatrele de operaţiuni militare a condiţiilor naturale şi a formării unor condiţii noi, care exclud sau care îngreunează în mod esenţial acţiunile de luptă ale trupelor şi viaţa populaţiei paşnice”.
În literatura de referinţă, unii autori occidentali, de exemplu Arthur H. Westing, folosesc noţiunea de “război ecologic”, înţelegând prin aceasta manipularea mediului în scopuri militare agresive.
El consideră că manipulările militare ostile mediului ar fi cele în care un consum relativ modest de energie declanşatoare ar conduce la eliberarea unei cantităţi considerabile de energie distructivă direcţionată.
“Scopul unui astfel de atac asupra mediului terestru sau marin ar putea fi distrugerea economiei unei ţări-ţintă, a standardului de viaţă, a capacităţii de a purta un război sau chiar de a supravieţui pe termen lung”, susţine Hellen C. Noltimier, profesor la Universitatea statului Ohio.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Urmărește cel mai nou VIDEO

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro

Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.