Experiențele unui tânăr medic din Covasna, „stațiunea inimii”: „Se fumează de la vârste tot mai fragede, obezitatea este tot mai frecventă”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Orașul Covasna, situat la poalele Munților Carpați, este cunoscut drept „stațiunea inimii”, un centru important pentru tratarea afecțiunilor cardiovasculare. Apele minerale și gazele mofetice, resurse naturale esențiale, sunt folosite aici nu doar în terapia bolilor de inimă, ci și în tratarea afecțiunilor metabolice și reumatice. Printre medicii care își desfășoară activitatea în această zonă se numără și dr. Nicolae Enea (33 de ani), cardiolog în cadrul Spitalului de Cardiologie și al Spitalului Orășenesc Covasna.
Cuprins:
Cum a ales cariera tatălui
Doctorul Nicolae Enea a fost atras mai mult de partea de urgențe cardiovasculare, de terapie intensivă, coronarieni și electrofiziologie. Recunoaște că nu are o experiență foarte mare pe recuperare cardiovasculară, dar, în acești trei ani de lucru după terminarea rezidențiatului de 6 ani, a acumulat cunoștințe importante legate de această zonă, pentru că, spune el, la Covasna vine un anumit profil de pacient: pacientul stabil, cu boli cronice, care vine pentru recuperare, pentru băi, mofete și alte proceduri specifice.
„Pacienții instabili, să zic, cu insuficiențe cardiace decompensate, adică umflați, cu lipsă de aer, cu dureri în piept, au contraindicații pentru procedurile de recuperare.”
El și colegul său lucrează mai degrabă pe lângă partea de recuperare, având în grijă pacienți din toată țara, internați în saloanele secției. Însă activitatea lor se concentrează mai ales pe partea de urgențe cardiovasculare, în cadrul secției de cardiologie acuți. O secție specială, un fel de cameră de gardă, cu șase paturi destinate cazurilor grave – fie pacienți aduși din oraș, fie pacienți care se agravează în timpul spitalizării: „Aia este partea care ne inspiră pe noi și ne dă satisfacție. Mai mult urgențele cardiovasculare.”
După clasa a 8-a, a plecat la Brașov pentru a studia la Liceul Andrei Șaguna. „Acolo, cumva, mi s-au deschis puțin orizonturile”, povestește medicul Nicolae Enea. Deși a crescut într-o familie în care tatăl era medic, decizia de a urma medicina nu a fost una clară pentru el. „Nu știam că vreau să fac medicină, recunosc. Într-adevăr, era tata în familie, dar niciodată nu mi-a spus să mă îndrept către treaba asta. Poate m-a influențat, să zic așa, indirect, la nivel subconștient”.
Chiar și în ultimul an de liceu, viitorul cardiolog nu era complet hotărât asupra drumului profesional. A ales însă medicina, după o selecție sinceră a propriilor aptitudini și preferințe: „La desen, să zic că nu eram cel mai strălucit. Și atunci îmi plăcea biologia, îmi plăcea chimia și am decis, după examenul de bacalaureat, să dau admiterea la Medicină”.
A intrat la Facultatea de Medicină din Brașov, unde a absolvit și a ales să revină în orașul natal, Covasna, pentru a profesa ca medic cardiolog.
Drumul spre cardiologie a început în anul III de facultate. „Știam sigur că nu vreau să fac o specialitate chirurgicală. Îmi plăcea mai mult să analizez, să gândesc, decât să operez. Adică, cam asta e, poate, o diferență între specialitățile medicale și cele chirurgicale. Acolo mai mult acționezi, tai.”
Apoi a început rezidențiatul în cadrul Spitalului Județean Brașov. Unde a și rămas pe parcursul celor șase ani, cardiologia fiind una dintre specialitățile cu cei mai mulți ani de pregătire în rezidențiat. „În facultate treci prin toate materiile. În primii ani nu prea ai interacțiuni cu spitalul, adică sunt mai mult niște specialități, niște materii preclinice. Ulterior, din anul trei, intri în spital și vezi despre ce este vorba”.
Tatăl, un exemplu de profesionalism și dedicare
Deși a ales cardiologia, dr. Enea recunoaște că începuturile sale în medicină au fost influențate, probabil, la nivel subconștient, de tatăl său cu același nume, dr. Nicolae Enea, medic balneolog, adică medic de medicină de recuperare. În ultimii ani de viață, a fost și directorul Spitalului Orășenesc, cunoscut în trecut sub denumirea de spitalul olandez. A lucrat și la Spitalul Cardiologic, de acolo poate și confuzia cum că ar fi medic cardiolog.
„Dar, într-adevăr, el făcând gărzi din cele mai vechi timpuri aici, în spitalul de cardiologie, a tratat multe cazuri cardiologice, multe infarcte. Deci pot să spun că stăpânea bine.”, spune acesta.
În familie, medicina era un subiect constant. Discuțiile dintre tată și fiu despre cazuri medicale, uneori contradictorii, i-au format gândirea critică. „Ne contraziceam mult și evident că experiența lui era mult peste ceea ce citisem eu.”
Tatăl său era și președintele societății de balneologie pe țară. „Atunci erau mulți pacienți care se adresau aici în Covasna și care veneau țintit la recuperare pentru el. Și nu știu, crea o liniște așa între medici, așa mi se părea. Și impunea respect fără să ridice tonul. Avea o prezență care, cumva, îndemna la respect. Printre alții, a tratat și cântăreți cunoscuți de muzică populară”, susține fiul acestuia.
Printre una dintre cele mai mari realizări pe care a făcut-o tatăl său ca director medical este câștigarea proiectului pentru reabilitarea Spitalului Orășenesc prin fonduri PNRR.
O zi din viața unui medic tânăr: 50 de minute de navetă, discuții despre cazuri și planuri
Deși lucrează în Covasna, medicul locuiește în Brașov, acolo unde și-a făcut rezidențiatul și unde s-a și stabilit: „Nu am vrut să stau cu ai mei. Nu voiam să încurc oalele.”
Așa a început naveta zilnică: 50 de minute pe drum, alături de un coleg și prieten apropiat, Luca Cezar, cu care împarte drumul și conversațiile. „Facem cu rândul: o zi conduc eu, o zi el. Discutăm cazuri, ne facem planuri, timpul trece repede.”
Ajuns la spital în jur de ora 8 dimineața, își începe ziua obișnuită de lucru, care, în lipsa gărzii, se încheie în jur de ora 14. Dar programul poate varia, în funcție de cazuri. „Uneori rămân mai mult, dacă e nevoie. Dar, în general, ajung acasă pe la 15-16.”
După program, își împarte timpul între familie – are o fetiță – și pasiunile personale: înot, fotbal, tenis. „Încerc să păstrez echilibrul. Sigur, sunt zile în care vin acasă obosit sau cu gândul la vreun caz complicat. Dar, cu timpul, înveți să separi viața profesională de cea personală. Sau, cel puțin, încerci.”
Dr. Nicolae Enea are în plan să obțină o supraspecializare în dispozitive implantabile, proceduri realizate tot de cardiologi.
Pacient cu infarct la 24 de ani
Bolile de inimă nu mai sunt de mult doar o problemă a vârstei a treia. În ultimii ani, medicii au observat că infarctul miocardic și alte afecțiuni cardiovasculare afectează tot mai mulți pacienți tineri.
Principalele cauze? Un stil de viață haotic, fumatul precoce, alimentația nesănătoasă și stresul.
Aceste obiceiuri nesănătoase au efecte dramatice: „Cel mai tânăr pacient cu infarct, pe care l-am tratat la Brașov în perioada rezidențiatului, avea doar 24 de ani.”
La spitalul din Covasna, cel mai tânăr caz pe care l-a avut a fost la un pacient de 32 de ani, însă, pe vremea când era medic la Brașov, cel mai tânăr pacient avea vârsta de 24 de ani și avea infarct miocardic, pe care tatăl său l-a trimis acolo, de la Spitalul Orășenesc.
Era un tânăr muncitor din Zagon care venise cu durere în piept, cu o electrocardiogramă tipică de un infarct inferior, spuneau ei. Și acum ține minte că medicii specialiști de acolo erau puțini sceptici în ceea ce privește diagnosticul de infarct „el fiind atât de tânăr, dar totuși au zis să îl trimită și evident că asta era și a fost rezolvat cu stent.”
Există și alte patologii cardiovasculare, cu transmitere genetică, ce pot apărea de la vârste și mai fragede, spune doctorul. „Am văzut pacienți cu defect de sept atrial, defect de septicular, tot felul de malformații congenitale și la 18, și la 19 ani. Sunt niște afecțiuni, niște malformații congenitale cu care te naști.”
Chiar dacă unele persoane se nasc cu astfel de probleme, ele de multe ori sunt depistate târziu, pentru că ele evoluează în timp, iar mulți pacienți aleg să apeleze la doctori doar atunci când se simt foarte rău.
Simptomele de alarmă: durere în piept, lipsă de aer, palpitații
Care sunt semnele care ar trebui să ne trimită la medic? Dr. Enea enumără simptomele cardiovasculare: „De obicei, simptomele principale sunt durerea în piept și lipsa de aer. Lipsa de aer și palpitații. Acestea sunt cam cele 3 simptome centrale cu care majoritatea pacienților vin și li se adresează. Palpitații, durere în piept, lipsă de aer și, ulterior, simptomele conexe, durere de cap, cefalee, amețeală”, susține dr. Enea.
De când a ajuns la spitalul din Covasna, medicul a început să se confrunte cu tot felul de cazuri dificile. „Am avut infarcte, am avut, cred că nu știu dacă a scăpat vreo patologie cardiovasculară pe care să n-o avem în acești trei ani aici. Au fost infarcte, embolii pulmonare, insuficiențe cardiace terminale, șocuri cardiogene, edeme pulmonare acute, tulburări maligne de ritm... Practic, astea sunt toate patologiile acute, de urgență, cele mai speriate, să zic așa, din cardiologie. Am avut, la un moment dat, și o disecție de aortă. Tamponadă cardiacă. Am avut, efectiv, cred că toate patologiile din cardiologia de urgență.”
Când a venit împreună cu colegul său în secție, au găsit un loc bine dotat: monitoare, injectomate, aparatură care le permitea să trateze aproape orice urgență cardiologică, cu excepția infarctului acut, care necesită angiograf. În rest, orice altă urgență putea fi gestionată acolo.
Dar, odată ajunși, au început să facă lucrurile puțin diferit. „Am început să ținem internați pacienți din ce în ce mai grav. Am început să punem catetere venoase centrale – o procedură care, de regulă, se face de un medic ATI, pe o secție de Terapie Intensivă. Noi am fost primii care am pus un cateter venos central la un pacient care a avut nevoie de treaba asta.”
Medicul explică ce este cateterul venos central: practic, o branulă pusă pe o venă mare – jugulară sau subclaviculară – la pacienți foarte gravi, la care nu mai poți prinde branule periferice sau ai nevoie să administrezi substanțe foarte iritante.
Ulterior, au introdus și alte proceduri: „Am făcut toracocenteze – o procedură care, în general, ține de chirurgia toracică sau pneumologie. Am făcut cardioversii electrice, la pacienți cu tulburări de ritm, cu fibrilație atrială – una dintre cele mai frecvente tulburări de ritm la bătrâni. Am adormit pacientul, practic o sedare ușoară, și i-am aplicat un șoc electric ca să-l scoatem din tulburarea de ritm. A fost o procedură care s-a făcut pentru prima dată în spitalul nostru.”
În timp, ei au început să trateze aproape toate cazurile cardiologice pe loc, fără să mai trimită pacienții la spitalele mari, cum era cazul înainte. „De la noi au mai plecat doar infarctele miocardice către Brașov – unde se face coronarografie și se pune stent – și pacienții care au avut nevoie de stimulator cardiac.”
Pentru aceste cazuri însă visează la mai mult: „Visul nostru sau dorința noastră e, într-o zi, să putem face și aici aceste proceduri. Și eu zic că se poate. Cu sprijinul colegilor, care sunt un colectiv tânăr, foarte bine pregătit, dar la care trebuie să li se dea un involt. Trebuie să li se dea un involt, că se poate și mai mult de atât. Și, din punctul meu de vedere, o să se poată.”
„Puteam să fac Dreptul ca mama”
„Dacă nu făceam Medicina, probabil aș fi ales Dreptul, cum a făcut mama”, povestește medicul. Enea spune că a avut mereu șansa, când avea nevoie de un sfat avizat, de a avea pe cineva avizat să întrebe.
Doctorul susține că tatăl său l-a ajutat foarte mult, chiar dacă se și contraziceau uneori. „După fiecare discuție în contradictoriu cu tata, eu știam ce să îmi iau de acolo, știam mesajul. Chiar dacă atunci era orgoliul ăla că nu vreau să cedez, știam, de fapt, că are dreptate, băgam bine la cap și m-a ajutat enorm. Tatăl meu a fost un om complet.
Mai rar să fi, mult spus, geniu, dar era bun în foarte multe domenii. Avea cunoștințe vaste de economie, avea un simț al omului foarte bine dezvoltat, își dădea seama bine imediat, matematică, contabilitate, cumva te puteai duce să vorbești cu el în orice domeniu voiai. Pe lângă faptul că mi-a fost părinte, l-am respectat ca om”, spune dr. Enea.
Privind acum înapoi, crede că modelul tatălui său – medicul mereu disponibil, fără să caute vreun beneficiu personal – a contat decisiv. „Când eram eu mic și existau telefoane fixe, îl sunau pacienți pe tata pe la 2,3 dimineața. Așa se obișnuia atunci, îl suna pe tata. Țin minte cum se ridica de lângă mine și zicea că vine imediat. Își lua servieta cu stetoscopul, cu tensiometru, ce avea, și se ducea noaptea la pacienți. Îi consulta, de multe ori rezolva cazul acolo la fața locului, alteori chema ambulanța, îi trimitea mai departe. Toate treburile astea mi-au rămas să zic așa întipărite în minte și poate la nivel de subconștient m-au îndemnat să fac medicina și să îl urmez pentru că mi se părea așa, mai ales acum că văd cum gândesc majoritatea oamenilor doar la confortul lor, doar bucățica lor, mi se pare că ceea ce făcea el atunci, fără niciun beneficiu, eu nu cred că există mulți medici să-i suni la 3 dimineața să vină la tine că te simți rău.”
Poate din respect pentru acest exemplu, poate din pasiunea sinceră pentru cazurile medicale care îl provoacă zilnic, medicul nu își imaginează acum un alt drum. „Eu mă trezesc dimineața și chiar abia aștept să ajung la muncă. Sunt curios ce cazuri noi mai vin, ce provocări. Asta mă ține aici.”
