Mădălina Voinea, specialist în dezinformare Expert Forum, despre modul în care se combate războiul hibrid în România: „Ascundem oameni incompetenți și instituții incompetente sub scuza secretului de stat”

Pentru a înțelege ce ar putea face statul român pentru a combate mai eficient dezinformarea din social media, Libertatea a realizat un interviu cu Mădălina Voinea, coordonator al programului de monitorizare digitală în cadrul think tank-ului Expert Forum.

„Interferența străină este doar o parte a acestor campanii de dezinformare”

Libertatea: Ce a mers prost până acum în România, în materie de combatere a dezinformării?
Mădălina Voinea: Teama mea este că n-a existat niciodată un plan concret. Unul care să înceapă de la bază, de la cartografierea spațiului nostru informațional, la înțelegerea a ceea ce se întâmplă în social media din România și impactul real din comunități. 

Autosuficiența asta instituțională „avem, am făcut” cuplată cu secretomania cronică a acestor demersuri cred că sunt și vor rămâne o mare problemă în a câștiga încrederea populației, dar și în a atrage oameni competenți în contracararea acestor fenomene în România. 

În situația actuală sunt niște direcții clare de luat pentru combaterea unui fenomen mai larg decât dezinformarea, un mix de tactici, tehnici și proceduri pe care îl vedem lansat în multe țări din regiune. Cum vor fi aceste direcții de răspuns implementate în România depinde foarte mult de voința politică și dacă vor fi căpușate aceste structuri.

Din experiența mea de monitorizare, aceste campanii sunt un melanj de conturi inautentice și susținători reali. De exemplu, vorbim despre campanii de frică, conspirații viralizate peste noapte. În România ai și mult revizionism istoric, glorificarea fascismului.

Acest fenomen coordonat are ca țintă vulnerabilizarea regimurile democratice în mare parte. De exemplu, în Republica Moldova în săptămâna dinaintea alegerilor era promovată intens o conspirație conform căreia UE, România, NATO, vor ocupa militar Moldova, dacă nu ies alegerile așa cum vrea Vestul. Care era sursa acestei campanii? Ne putem uita chiar la comunicatul Serviciului de Informații Externe al Federației Ruse (SVR), deși conspirația fusese inserată înainte, comunicatul dorea să ofere credibilitate, să fie într-un fel lovitura de grație. 

Trebuie însă să conștientizăm că interferența străină este doar o parte a acestor campanii, avem multe campanii domestice care joacă în același registru. 

Pe ce am lucrat în ultimii ani este analiza comportamentului inautentic coordonat. Acest comportament ia de cele mai multe ori forma unei operațiuni de influență domestică.

Adică, fie e un partid, fie niște actori politici care vor să își facă campanie netransparentă, folosesc tipul acesta de tehnici, care nu sunt permise conform Codului de Conduită sub Digital Services Act, practic constituția noastră digitală pe ceea ce ține de implementarea și de reglementarea marilor platforme. 

Acest document are un paragraf definitoriu în ceea ce privește modul în care acționează aceste forțe: „Înțelegere comună a comportamentelor manipulative inadmisibile Angajamentul 14 – Crearea și utilizarea de conturi false, preluarea de conturi și amplificarea prin intermediul boților; achiziționarea de interacțiuni false; mesaje plătite netransparente; crearea și utilizarea de conturi care participă la comportamente inautentice coordonate” Sursa: Code of Conduct on Disinformation

Asta înseamnă că sunt foarte multe conturi coordonate din țări care nu au nicio legătură cu țara respectivă. În România, publicam în mai monitorizarea Anka Versace, o campanie destul de leneșă anti-UE, anti-NATO, conspiraționistă câteodată care folosea aceleași 7 hashtaguri în toate conturile, folosea aceeași grafică, recicla multe videoclipuri. Am analizat urmăritorii unuia dintre conturile-mamă și aveam 10,5% urmăritori din Vietnam, 7,9% urmăritori din Brazilia, dar și din Egipt, Pakistan.

– Vorbim mai mult despre TikTok?
– Și pe Facebook e același tip de comportament și încă vedem că e probabil cea mai folosită aplicație de social media din România. Instagram este mai puțin politic, deși a crescut în ultimii doi, trei ani și pe acest subiect. Dar este, aș zice, pe locul trei după Facebook și TikTok ca prezență a conținutului politic.

Există două discuții separate pe care ar trebui să le avem. Am văzut o postare pe contul președintei Maia Sandu și m-am bucurat că a făcut această distincție, și anume că există dezbateri reale în societate cu opinii diferite, oameni cu alte viziuni și important e că aceste dezbateri sunt purtate de persoane reale.

Există însă al doilea strat în mediu online, care, din păcate, e un talmeș-balmeș pus în aceeași găleată, care este această infrastructură inautentică și care are singurul scop de amplificare, adică în mod foarte clar să ofere o voce mult mai puternică unor actori.

Cum se propagă mesaje false pe social media

– Mai exact, ai un mesaj politic și folosești o armată de conturi false astfel încât mesajul să fie citit sau ascultat de cât mai mulți români până devine o realitate obsesivă în feed-urilor noastre, de care nu poți să scapi oricâte scroll-uri dai. 
– Asta este ceea ce am monitorizat și în România, și în Republica Moldova în timpul alegerilor parlamentare. Această tehnică este cel mai des folosită la scară largă în timpul campaniilor electorale și în viralizarea țintită a unor mesaje anti-Vest, să zicem așa generic, conspirații, dezinformări, mesaje care vor să creeze o panică generalizată, furie. 

Din ceea ce am văzut pe TikTok, de exemplu, manipularea algoritmilor prin invazie de conținut nu este o tehnică Sci-Fi, ci mult prea accesibilă. În Republica Moldova, poluarea informațională cu mesaje alarmiste pe TikTok, multe echivalând apropierea de UE cu apropierea de război, a fost făcută prin sub 800 de conturi care au postat aproximativ 10.000 de postări în luna dinaintea alegerilor, într-o analiză publicată în hub-ul EDMO F.A.C.T

Vedem cât de facilă este poluarea informațională, dacă în Moldova aceste conturi ajunseseră la 83 de milioane de vizualizări într-o lună, vorbim totuși despre o țară cu sub 3 milioane de locuitori. 

Desigur, vorbim de trafic artificial foarte mult, aceste vizualizări sunt calculate de fiecare dată când se dă un play teoretic. Ceea ce aș zice că e important să realizăm este că acest trafic, chiar artificial, ajunge să dicteze realitatea a ceea ce vede o bună parte a populației într-un moment în care ia o decizie critică, votează.  Miza sunt oamenii, din ce în ce mai mulți indeciși, care decid cu cine votează în ultima săptămână sau chiar mai târziu.

Nu am însă răspunsuri general valabile, acest mediu se dezvoltă continuu. De exemplu, în România în noiembrie 2024 am văzut tehnica conținutului inautentic majoritar în ultima lună de campanie, cu un apogeu în ultima săptămână. În Republica Moldova ultima săptămână de campanie a avut cantitativ mai puțin conținut cu potențial inautentic decât săptămânile precedente.

Mai multe scenarii sunt posibile, pe de o parte vedem că aceste campanii sunt implementate din ce în ce mai des și cu mai mult timp înainte de alegeri. Pe de altă parte în Republica Moldova cred că contat vigilența timpurie a societății și a instituțiilor și au fost expuse mult mai eficient aceste interferențe.

Modalități de combatere a informațiilor false

– Vine astfel și marea întrebare: cum contracarezi invazia țintită a spațiului informational al unei țări în perioade critice?
– În Digital Service Act, ele se numesc riscuri sistemice, pentru că afectează întregul sistem democratic al unei țări, manipularea votului.

Aș spune că noi în România trebuie să avem grijă să nu devină un risc sistemic și secretomania instituțiilor prin care acoperim inițiative precum OUG 1/2025, în care una dintre marile problema a fost lipsa unei definiții a ce înseamnă exact un actor politic în mediul online. Facem mai mult rău decât bine dacă nu înțelegem că libertatea de exprimare nu este negociabilă într-o democrație.

Legat de ce ar trebui făcut, există mai multe școli de gândire. Din punctul meu de vedere, ar trebui acționat în cartografierea și înțelegerea operațiunilor cu potențial inautentic din România, cât de mult ne invadează feed-urilor și analiza lor din mai multe perspective, sociologic, psihologic și cum le putem opri și combate efectele din viața reală. 

Școala de gândire pe care eu o împărtășesc este că, în primul rând, platformele mari, Meta, TikTok, nu au cum să scape de responsabilitatea de a monitoriza și contracara aceste operațiuni de influență.

De ce? Pentru că nu mai suntem în regiunea noastră, cel puțin, în era internetului, în care avem confortul de a spune că ele sunt platforme de socializare. Sunt, la rândul lor, și instrumente de interferență, dacă permit aceste comportamente.

Mai mult decât atât, este o poziție extraordinar de slabă și de vulnerabilă din partea unei democrații să permită interferența în spațiu său informațional, să dai o ușă deschisă către cetățenii tăi și să n-ai niciun control asupra ei.

Ele au cel mai mare control asupra fluxului informațional, totul trece prin ele, orice ordin judecătoresc, timpul de reacție, totul trece prin marile platforme cu care, din păcate, avem o poziție din ce în ce mai nefastă în actualul context geopolitic. 

Pentru că sunt foarte cocoloșite și nu trebuie însă amestecată discuția absolut necesară despre libertatea de exprimare pe internet cu transformarea acesteia într-o scuză pentru platforme în a identifica și expune rețele inautentice de interferență. Aici trebuie să facem o mare distincție și să avem o poziție fermă la nivel european. 

– La nivel european, care sunt ultimele noutăți în materie de reglementare în privința combaterii comportamentului inautentic?
– În momentul de față există Digital Services Act căruia i-a fost adăugat Code of Conduct. Acest cod de bune practici reunește platformele online, fact-checkerii și societatea civilă, cu angajamente privind demonetizarea, transparența reclamelor politice și reducerea comportamentului manipulativ. 

Teoretic, platformele trebuie să raporteze eforturile lor despre aceste comportamente printr-un audit extern anual, însă, deși angajamentele sunt mărețe, acțiunea din partea lor e de multe ori îngropată în rapoarte bombastice de sute de pagini care în realitate nu înseamnă mecanisme de siguranță care să împiedice campanii inautentice. 

De exemplu: conținutul AI de mai bună sau slabă calitate invadează deja feed-urilor oamenilor, clasicele pagini cu agricultorii fake sau bunicuța care cere un like și după sunt convertite în propagandă la momentul potrivit. Cred că interesul platformelor de a combate aceste fenomene în momentul de față este cel mult limitat, asta dacă sunt politicoasă în exprimare. 

La nivel de definții, cred că în ceea ce privește comportamentul inautentic suntem condamnați să ne depășim propria legislație, având în vedere că aceste campanii se adaptează astfel încât să fie din ce în ce mai greu de detectat.

Din punctul meu de vedere, de multe ori când am expus în rapoarte publice aceste campanii, reacția platformelor a fost una de PR, versus să aibă interesul de a investiga. De exemplu, monitorizarea pe care am publicat-o în noiembrie 2024 în care, din păcate, a fost singura publicată înainte de primul tur al prezidențialelor intitulată naiv atunci „Cum a crescut Călin Georgescu în sondaje”, a fost întâmpinată în noiembrie 2024 de multe comunicate de presă de PR ale TikTok, în care practic discreditau indirect ce am găsit, că ei au făcut prevenție și că au investigat, dar n-au găsit conturile alea inautentice. 

Luni mai târziu, în aprilie 2025 publicau existența a 27.000 de conturi false de promovare a lui Călin Georgescu.

Din păcate, cred că aici trebuie redeschisă cutie Pandorei. În practică, supraviețuirea democrațiilor în era digitală înseamnă că trebuie să ne adaptăm la noile tehnici, mai ales că aceste campanii s-au schimbat odată cu ChatGPT, LLM-urile făcând scenariul unei invazii de conținut pe social media o realitate mult mai accesibilă. 

Așadar, la nivel de legislație europeană cred că trebuie redeschisă dezbaterea despre ce înseamnă aceste rețele inautentice. La fel de adevărat este că trebuie și noi să ne echipăm mai bine, să construim instrumente de monitorizat și demonstrat existența lor, accesul la date publice de pe social media, fiind din nou la mâna platformelor.

Chiar și în afara aceste campanii false, o discuție importantă este și despre comportamentul pe care l-am văzut în România și Republica Moldova, cu rețele de influenceri plătiți pentru a disemina propagandă politică, care, la rândul-i, este un comportament inautentic.

Influencerii care fac publicitate politică mascată care contravine regulilor de transparență politică dintr-o țară ar trebui să aibă niște obligații și consecințe legale, în urma dovezilor acestei remunerații.

Aceasta este un comportament ilegal în timpul unei campanii electorale, ceea ce înseamnă că, la rândul lor, platformele trebuie să se adapteze conform legislației naționale și să recunoască aceste campanii de influență prin oameni reali, coordonați, drept o problemă.

E un tipar de acțiune, un manual care construiește o strategie coerentă de PR antidemocratic. Ce se aude de la conturile false, ulterior auzi și de la oameni reali. Creezi o bulă și mai puternică care reciclează același idei.

ANCOM este coordonatorul Digital Services Act

– După ce am trecut în decembrie 2024, când ne-a trecut glonțul pe la ureche, ce ar trebui îmbunătățit din perspectiva instituțiilor statului român?
– Eu cred că aici sunt mai multe straturi. Primul strat este că ar trebui să-și clarifice ierarhia instituțională. Cine? De ce se ocupă?

ANCOM este coordonatorul Digital Services Act, implementării acestui gigant. Care sunt instituțiile care sunt coordonate de ANCOM? Cum sunt coordonate? Cine, de exemplu, se ocupă de monitorizarea spațiului informațional? Cine se ocupă pe partea de campanii inautentice?

Cine s-a ocupat pe partea de tot ceea ce înseamnă reclamă politică online a fost acest task force al BEC. OK, care sunt mecanismele? Ședințele BEC nu au fost publice, contrar bunelor practici și principiilor transparenței. Este o ceață instituțională și o frică de asumare, din păcate, în ierarhia instituțiilor românești,

Este totuși o nebuloasă, având în vedere deficitul statului român de competență digitală. Cine sunt actorii care informează decidenții despre spațiul informațional românesc? Adică nu pot să uit declarațiile SRI din noiembrie care spuneau să stăm confortabil, că nu există nicio amenințare din partea acestor rețele.

Este o nebuloasă în ierarhia instituțională de implementare a legislației digitale. De aici cred că ar trebui să începem conversația. 

SRI se preface că are expertiză în ceea ce înseamnă monitorizare online

– Dacă efectele războiului informațional hibrid vor intra în viitoarea strategie de apărare a României, serviciile secrete vor avea și ele atribuții de combatere a dezinformării rusești. Credeți că ar trebui să aibă atribuții?
– Nu pot să înțeleg o absurditate mai mare în a recăpăta încrederea societății tale și în a te asigura că aceste acțiuni sunt păstrate într-o limită de libertate de exprimare și limite democratice per ansamblu. 

De exemplu, în Suedia există Psychological Warfare Defence Agency, care este o agenție de stat sub autoritatea Guvernului, condusă de un general. Pe site-ul acestei agenții găsești sute de pagini despre monitorizări online, tehnici, tactici, proceduri identificate, cursuri la care te poți înscrie ca civil, consiliu colaborativ la care poți face parte ca societate civilă, sau mediu academic. Este un nivel de transparență care este crucial pentru eșecul sau succesul unei astfel de inițiative.

Dacă noi o reîngropăm sub o falie incompetentă, din punctul meu de vedere, a SRI, care se preface că are expertiză în ceea ce înseamnă monitorizare online, atunci nu știu unde ajungem. Dacă nu vorbim de o deficiență de competență, atunci vorbim de rea intenție sau o autosuficiență periculoasă când discutăm despre un fenomen care evoluează constant pe care ne păcălim că îl stăpânim. E normal într-o democrație să accepți expertiză externă, civilă și să comunici constant cu cetățenii. Comunicarea acestor rezultate nu e opțională, e chiar fundamentul  unui stat funcțional, transparent. 

– Dv. sugerați că, în mod normal, acest spațiu informațional ar trebui să fie monitorizat, trimestrial sau anual să fie un raport public în care să aflăm și noi ce se întâmplă în spațiul nostru, informațional.
– Oricum aceste informații sunt publice. O instituție poate să facă de 1.000 de ori mai bine decât face un think tank teoretic, pentru că are alte resurse, are capacitate interinstituțională de a aduce multiple perspective. Suedezii aduc experți și din sociologie, și din multe alte arii de transparență, tocmai pentru a construi o narativă coerentă pentru a informa cetățenii.

De asta e nevoie: de un mecanism, că e un departament, că e o instituție, care să fie public și transparent, să publice și să educe. Nu mai e momentul să ne ascundem incompetența sub preș și să îi spunem secret de stat. Pentru că, din păcate, asta simt că facem. Ascundem oameni incompetenți și instituții incompetente sub scuza acestei secretomanii. 

– De ce suedezii pot să publice tehnicile rusești identificate în spațiul lor informațional?
– Nu e niciun secret de stat acolo. Oricum, sunt activități pe rețele publice. Deci evaluarea și impactul lor făcut de o instituție, care e coerentă și transparentă, e crucial. Și când negociezi cu platformele și le pui pe masă raportul instituției de 100 de pagini, documentat de la un trimestru la altul, și când soliciți să fie dată jos interferența sau să fie expusă etc. Mai ales, pentru cetățeni e singura cale prin care putem redobândi încrederea că statul român acționează în interesul cetățeanului.

– Credeți că statul român ar trebuie să publice niște rapoarte mult mai detaliate despre interferența rusească în alegerile din România?  
– Da, ar fi cazul să arate oamenilor datele publice în baza cărora au făcut aceste evaluări. Să arată sutele, miile, zecile de mii de conturi și cum le-a interpelat. Au fost vehiculate tot felul de firme paravan, care este finalitatea acestor investigații?

Cred că orice vrem să facem pe această temă a combaterii dezinformării ar trebui să ia în considerarea trei etape necesare: 
1. monitorizarea spațiului informațional în mod profesionist, cu o prioritizare în identificarea campaniilor de influență inautentice; 
2. comunicarea strategică constantă în privința acestor interferențe, nu sporadică; 
3. un mare efort de a construi încredere în rândul populației că nu va fi transformat într-un efort de cenzură domestică, într-unul de protecție.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.