EXTRATERESTRII PRINTRE NOI?

De zeci de ani se fac speculatii pe tema aterizarii de OZN-uri pe Pamant si a existentei extraterestrilor printre noi. Despre testele efectuate de americani asupra galienilorh in Area 51 ce sa mai vorbim? – e unul din subiectele preferate ale fanilor si revistelor de ufologie! Cum a inceput povestea si care sunt ultimele speculatii in domeniu am aflat din editia din octombrie anul trecut a revistei „Descopera” (foto stanga), de unde va redam o parte din cele mai interesante texte si fotografii.

Marturiile despre evenimente ciudate care ar avea loc in vazduh nu sunt specifice numai secolului XX. Unii ufologi – superentuziastii care nu doar cred in existenta OZN-urilor, ci si strang absolut toate informatiile din domeniu pentru a le cerceta – afirma, de exemplu, ca rotile galbene descrise intr-un text biblic apocrif al Cartii lui Ezechiel (scrisa acum 2.600 de ani) ar fi, evident, farfurii zburatoare. Totusi, publicului larg i-a fost atrasa atentia asupra fenomenului de-abia pe 25 februarie 1942.

In dimineata acelei zile, un obiect neidentificat a aparut deasupra Los Angelesului, iar armata SUA a intrat in alerta de gradul 0. Intregul sistem de aparare antiaeriana al orasului s-a pus imediat in miscare, cerul a fost invadat de luminile proiectoarelor care cautau obiectul, iar cand acesta a fost localizat, tunurile au tras 1.400 de proiectile asupra sa. Peste doua mii de martori oculari au privit cu gura cascata cum obiectul supus tirului nu are nimic si continua sa zboare nestingherit deasupra orasului, pentru ca dupa cateva minute sa se inalte deasupra norilor.

Oficialitatile au dat vina pe personalul militar de la radarul orasului, care ar fi declansat alarma din cauza nervozitatii (nu trecusera nici trei luni de la atacul de la Pearl Harbour) si au sustinut, in ciuda tuturor evidentelor, ca nu a existat nici un obiect neidentificat. In 1992, cand ufologii si curiosii au avut, in sfarsit, acces la dosarul evenimentului, s-a descoperit un memoriu catre presedintele Roosevelt, scris de  comandantul radarului, in care acesta martusirea ca a dat alerta intrucat 14 „avioane neidentificate de mari dimensiuni au aparut brusc in proximitatea Los Angelesului si unul chiar in oras”. Spre deosebire de britanici, oficialii americani nu au avut decat un generos „no comment” in aceasta chestiune.

La cinci ani de la misterioasa aparitie din Los Angeles, a avut loc o serie de evenimente care a fixat pentru totdeauna locul OZN-urilor in cultura populara de pretutindeni. In iunie 1947, in timp ce zbura deasupra statului Washington, pilotul american Kenneth Arnold sustine ca s-a intalnit cu 9 obiecte neidentificate care zburau in formatie, fiecare miscandu-se „asemenea unei farfurii care pluteste pe apa” (din declaratia acestui om s-a desprins cunoscutul concept de farfurie zburatoare). Imediat dupa marturia lui Arnold, care a ajuns in toata presa americana, mai multe persoane au inceput sa bombardeze institutiile si ziarele americane cu rapoarte in care se semnala prezenta „farfuriilor”. Dintre acestea, cel mai bizar a fost cel venit din Roswell, statul New Mexico.

Numerosi oameni din aceasta regiune marturiseau ca, in noaptea de 2 iulie 1947, au vazut un enorm disc luminos. Se pare ca acesta s-a prabusit, iar militarii americani au venit imediat si au preluat epava navei precum si – potrivit unora – cateva cadavre de extraterestri.

Nici in ziua de astazi dezbaterea despre incidentul Roswell nu s-a incheiat. Imediat dupa ce acesta a avut loc, guvernul american se pare ca a infiintat MJ-12 (Majestic 12), un comitet de oameni de stiinta, agenti secreti si militari care au primit misiunea de a cerceta cazul. Concluziile lor nu au fost facute niciodata publice, dar in 1994 divizia aeriana a armatei americane, US Air Force, a publicat un raport in care pretinde ca adevarata explicatie a incidentului se afla in proiectul MOGUL (proiect strict secret in 1947), care implica teste asupra unor manechine aflate in niste baloane-prototip ce ajungeau la mare altitudine, iar MJ-12 ar fi fost o farsa menita sa distraga atentia de la proiectele speciale ale armatei. Totusi, nici oamenii de stiinta nu au acordat prea mult credit acestei explicatii. Asta mai ales pentru ca, indiferent de ce s-a intamplat la Roswell, dupa 1947 oficialii americani au luat foarte in serios existenta OZN-urilor.

Ufologii aveau sa se convinga de acest lucru in 1968, cand s-a publicat un rezumat al activitatii asa-numitului Proiect Blue Book. Proiectul, desfasurat pe o perioada de 20 de ani, a insemnat colectarea tuturor marturiilor, fotografiilor si informatiilor privitoare la aparitiile OZN-urilor si analizarea lor de catre un colectiv de oameni de stiinta. Rezumatul, cunoscut si ca Raportul Condon, dupa numele distinsului fizician american Edward U. Condon, care a condus proiectul, concluziona ca nu exista nimic de valoare stiintifica in acele marturii, ca majoritatea spun numai bazaconii, prin urmare nu are nici un rost sa se continue cercetarea farfuriilor zburatoare. Cand acest raport a fost insusit de catre prestigioasa Academie Nationala de Stiinte a SUA, comunitatea stiintifica internationala a avut toate motivele sa gconcediezeh controversa OZN.

Pana de curand, asta a fost atitudinea celor mai multi oameni de stiinta, in ciuda miilor de semnalari anuale, a altor cazuri celebre si a misterelor in care zace invaluita baza militara americana Air Force Flight Test Center Detachment 3, mai bine cunoscuta ca Area 51. Atitudinea cercetatorilor s-a mai nuantat o data cu descoperirile astronomiei contemporane, mai precis cand telescoapele (in special Hubble) au inceput sa releve complexitatea Universului in care traim.

Academicienii au inceput sa se gandeasca la faptul ca pe unul dintre miliardele de sisteme solare ar putea exista totusi viata inteligenta. Insa cel mai probabil extraterestrii inteligenti se afla la mii de ani-lumina de Terra si, prin urmare, ar trebui sa dispuna de niste mijloace de transport FTL (faster-than-light, mai rapide decat viteza luminii) pentru a ne putea vizita.

Mai multe studii astronomice de data recenta arata ca toate sistemele solare pe care ar putea exista conditii pentru aparitia vietii, pe langa faptul ca se afla la distante uriase fata de Terra, sunt cu cel putin un miliard de ani mai batrane decat sistemul nostru. Ceea ce da credit ipotezei ca, daca in sistemele solare respective ar exista extraterestrii, cu siguranta ei ar fi mult mai dezvoltati decat oamenii. Prin urmare, ar putea folosi calatoria FTL.

De vorba cu „alienii”

De trei ani, cercetatorii americani de la SETI Institute (Search for Extra Terrestrial Intelligence Institute), singurul organism din lume insarcinat cu detectarea si cercetarea vietii extraterestre, au ca misiune crearea unei punti de comunicare cu extraterestrii. Un demers care, desi poate parea extravagant, ridica si intrebari serioase. In definitiv, oamenii de stiinta trebuie sa reuseasca sa „conceapa un mesaj interstelar care sa fie marturia fidela a umanitatii in toata complexitatea sa”, explica Douglas Vakoch, conducatorul grupului de cercetare Compunerea Mesajelor Interstelare de la SETI.

In primul rand, trebuie definit continutul cu adevarat universal, reprezentativ, pe care omul l-ar putea trimite. Apoi trebuie determinate suportul viitorului mesaj si mijlocul de comunicare pentru a permite transmisia sa, fara a uita de posibilitatea de a primi un raspuns… O problema filosofica, lingvistica si tehnologica.

La 16 noiembrie ’74 era emis in spatiu primul mesaj interstelar radio de la statia astronomica Arecibo din Porto Rico. Trei ani mai tarziu, sondele Voyager 1 si 2 au transportat in periplul lor prin sistemul solar o „enciclopedie terestra” care continea texte, imagini si sunete. Prima constatare: de fiecare data, fizica, matematica si biologia alcatuiau nucleul mesajului. „In secolul al XIX-lea, existau deja incercari de a-i contacta pe locuitorii de pe Luna sau Marte, prin desenarea de figuri geometrice pe sol, punandu-se focuri in desert sau defrisandu-se regiuni imense din padurile siberiene, explica Douglas Vakoch. Insa, pentru ca descriu legi ale naturii presupuse a fi valabile in intregul Univers, stiintele s-au impus in mod natural ca baza a unui limbaj universal”.

Azi, cercetatorii considera ca a venit timpul sa se revizuiasca ceva: nu pentru ca stiintele si-ar fi pierdut din valabilitate, ci pentru ca abordeaza partial problema. Arta, filosofia, istoria isi au si ele locul in viitoarele mesaje.

„Confesiuni” din Area 51

In desertul Nevada, la 250 de kilometri nord de Las Vegas, se gaseste cea mai bine pazita si mai cunoscuta baza americana. Aici s-au dezvoltat toate proiectele „speciale” ale US Air Force, printre care cunoscutul avion invizibil F-117A si avionul de spionaj SR-71. Cei mai multi ufologi au convingerea ca in Area 51 a ajuns si epava farfuriei zburatoare impreuna cu cadavrele extraterestre implicate in incidentul Roswell. Sustinuta de-a lungul timpului de numerosi teoreticieni ai conspiratiei, aceasta ipoteza a ajuns bomba de presa in 1989, cand Bob Lazar, un fost tehnician al bazei, a afirmat ca a vazut cu ochii lui noua nave spatiale extraterestre si cadavrul bine conservat al unui nepamantean. Lazar a pus la dispozitia publicului si o serie de fotografii care prezentau disectia unui extraterestru.

Cum arata?

Imaginea consacrata din zilele noastre a unui extraterestru e aceea a unei creaturi asemanatoare unui fetus, firava, cu cap supradimensionat, ochi mari si migdalati, putine sau nici o alta trasatura faciala si extremitati subtiri.

Cea de-a doua categorie este, probabil, cea mai raspandita in observatiile de acest gen: umanoizii. Asemanatori oamenilor, insa cu diferente anatomice vizibile, acestia au adesea capul disproportionat de mare in raport cu trupul, iar trasaturile faciale variaza intre abia schitate si inexistente. O trasatura comuna in cazul umanoizilor o reprezinta ochii extrem de mari, fara pupile si care nu clipesc.

Creaturile cu aspect animal, ceva mai rare, sunt caracterizate de trasaturi specifice mamiferelor, reptilelor sau pestilor: blana, gheare, coada, solzi sau alte texturi ciudate ale pielii, urechi ascutite si ochi neumani. Majoritatea insa par sa imprumute detalii fizice ale primatelor, dublate de mersul biped.

Cel de-al patrulea tip este reprezentat de extraterestrii robotici. Ei par a avea corpul construit din metal sau din alte materiale artificiale, iar miscarile sunt nenaturale. Deseori in cazul acestei „specii” au fost raportati ochi luminosi si abilitatea de a pluti prin aer sau de a face martorii sa pluteasca.

Cea mai permisiva clasa in materie de infatisare si de comportament este cea a entitatilor exotice. Acestea pot avea trasaturi umane sau animalice grotesc exagerate si combina uneori caracteristicile biologice cu cele artificiale. De obicei in pozitie bipeda, creaturile exotice au inaltimi cuprinse intre 30 de centimetri si 3 metri.

A sasea si ultima categorie – cea aparitionala – este si cea mai controversata, aflandu-se la granita dintre pseudostiinta fenomenului OZN si cea a paranormalului. Mai mult decat orice, entitatile aparitionale imprumuta caracteristicile fantomelor, fiind capabile sa se materializeze/dematerializeze si sa-si schimbe forma.

Urmărește-ne pe Google News