Fenomenul avocaților falși capătă amploare în România. Răzvan Toma Stănciulescu, decan al Baroului Prahova: Escroci în robă au ajuns să pledeze în fața instanței
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Impostorii atrag tot mai multe victime care, din neștiință sau lipsă de vigilență, ajung să își încredințeze problemele juridice unor persoane fără drept de practică.
Cuprins:
- Culoarea eșarfei
- Diferența dintre „lawyer” și „lowyer”
- „Îi văd că sunt confunzi și îi abordează direct: «cu ce vă ajut?»”
- Cazul de la Ploiești: „Domnule, nu pot să o dau afară, nu pot să o dezbrac. Ce facem? Îmi trebuie o soluție”
- Dosarele preferate de avocații falși
- „Avocații” online, metoda cea mai simplă de înșelăciune
- Inteligența artificială și consultanța juridică
- Cum poate fi depistat un avocat fals
- Zece falși avocați, dați pe mâna procurorilor
Răzvan Toma Stănciulescu, decan al Baroului Prahova, avertizează asupra riscurilor majore pe care le implică relația dintre un cetățean și un avocat clandestin. De la pierderea unor procese și prejudicii financiare consistente, până la compromiterea definitivă a unor drepturi, consecințele pot fi grave și, uneori, de nereparat.
Culoarea eșarfei
Sunt două laturi ale fenomenului avocaturii clandestine, susține decanul Baroului Prahova. Pe de-o parte, sunt escrocii cu tupeu care îmbracă ilegal roba și contactează clienții chiar de pe holurile instanțelor de judecată. Aceasta este o practică veche, dar care încă nu a fost combătută.
Pe de altă parte, șarlatania avocaților fără drept de practică s-a mutat în ultimii ani în online. Sunt sute de site-uri obscure care oferă ilegal servicii de avocatură, inteligent concepute pentru a atrage clienții prin minciuni bine ticluite. Ele sunt promovate, de exemplu, de persoane îmbrăcate în robă neagră, dar cu bavetă (guler/eșarfă) aurie. Puțini știu că acest mic detaliu - culoarea bavetei sau eșarfei - nu este doar o chestiune de estetică, ci indică exact și rangul profesional. Conform codului vestimentar oficial al avocaților, roba neagră trebuie să fie însoțită de guleraș sau bavetă albă.
Alegerea altor culori pentru baveta robei nu este întâmplătoare: cei care practică avocatura clandestin o fac exact pentru a induce în eroare, profitând de faptul că legea nu prevede o sancțiune penală specifică pentru purtarea unei robe de avocat fără gulerașul alb. Astfel, folosirea unei eșarfe aurii sau colorate devine un truc subtil, dar eficient, de a părea legitim fără a încălca direct legislația penală.
Diferența dintre „lawyer” și „lowyer”
Sunt multe alte șiretlicuri folosite de escroci atât pentru a scăpa de consecințele penale pentru exercitarea fără drept a profesiei de avocat, dar și pentru a atrage clienții naivi, explică decanul Baroului Prahova. De exemplu, în loc de „lawyer” (n.r. - avocat în limba engleză) folosesc termenul „lowyer”, cu „o” în loc de „a”, pentru a se promova pe internet. Această banală „greșeală de editare” poate face inutilă orice plângere penală, dacă nu este însoțită și de alte dovezi că respectivul „lowyer” a cerut onorariu pentru proceduri judiciare.
Grav este că nu există o instituție anume care să aibă obligația să verifice dacă persoanele care oferă servicii de avocatură contra cost, online sau fizic, au acest drept. Barourile, organizația profesională a avocaților dintr-un județ, care îi autorizează să practice, le supraveghează activitatea și le asigură respectarea deontologiei profesionale, au pârghii limitate. Au nevoie, ca orice alt cetățean care formulează o plângere penală, de dovezi concrete și mărturii ale victimelor. Clienții căzuți în capcana escrocilor fug de complicațiile unui proces. Preferă să piardă banii plătiți aiurea decât să vină să dea declarații la poliție sau la parchet.
În acest context, avocatul Răzvan Toma Stănciulescu, decanul Baroului Prahova, a oferit un interviu ziarului Libertatea în care a explicat detalii de culise din lupta avocaților reali cu lumea clandestină a escrocilor care au căpușat instanțele de judecată.
„Îi văd că sunt confunzi și îi abordează direct: «cu ce vă ajut?»”
Libertatea: Acuzați într-un comunicat remis presei că fenomenul avocaților falși s-a accentuat în ultima perioadă. Cum acționează acești escroci, cum își găsesc clienții?
Răzvan Toma Stănciulescu: Sunt persoane care stau pe holuri pur și simplu și observă diverși justițiabili, cetățenii care se uită și caută. Îi văd că sunt confunzi și îi abordează direct: «cu ce vă ajut?». Le cer câte cincizeci de lei, le fac o cerere, ușor, ușor, intră în vorbă, se oferă să le facă tot felul de acte...
- Să stabilim o limită. Adică dacă eu nu am bani să plătesc un avocat, nu pot să merg la un cetățean care știe să formuleze o plângere, o sesizare, o reclamație?
- Nu, nu este legal.
- De ce?
- Nu este legal pentru că una e să vă redacteze o cerere să luați o copie dintr-un dosar, la o chestiune pur administrativă, pe care o puteți face. Sunt și modele, adică nu trebuie să vă duceți la o persoană, sunt și modele, le găsiți oriunde. Avocatura scotea cărți cu astfel de modele, adică le puteai lua de acolo. Acum se găsesc online. Deci poți apela la astfel de servicii și nu monopolizăm noi fiecare mișcare pe care trebuie să o facă cetățeanul privind orice cerere.
Însă în momentul în care deschizi o procedură judiciară, nu poți să faci asta decât printr-un specialist. Pentru că sunt, dincolo de problema de fond pe care o ai de rezolvat, chestiuni procedurale pe care dacă nu le respecți, există riscul ca acțiunea ta să fie respinsă, să fie anulată. Modalitatea de plată a taxei de timbru este o formulă, trebuie să știi unde să te uiți. Adică lucrurile sunt complexe. Nu sunt simple. Niciodată nu au fost și nici nu vor fi.
- Acești oameni amabili, pe care îi găsim întâmplător pe holurile instanțelor și care își oferă serviciile, niciodată nu vor face voluntariat, vor cere o taxă în cele din urmă, nu?
- Bineînțeles că ei sunt plătiți și solicită niște onorarii, dar muncind la negru, fără să plătească taxe, onorariile lor sunt, evident, mai mici. Și sunt mici și pentru că nu au în spate o pregătire necesară, școlarizare necesară, examene necesare. Că un avocat, după ce dă examenul de intrare în barou, trebuie să stea doi ani să fie stagiar la un maestru, după aceea să-și facă propriul lui cabinet. Lucrurile sunt complexe și evident că e nevoie de susținere financiară, de onorarii.
O astfel de persoană doar îți face „că știe ea cum să facă o cerere”, că am mai făcut cinci astfel de cereri, îți spune unde să te duci să o depui, dar după aceea ce urmează? Urmează un proces. Cine te reprezintă acolo? Persoana respectivă nu te poate reprezenta. Unii chiar fac asta. Și instanțele au început să verifice și să ne anunțe.
- Cum adică instanțele au început să verifice? Nu făceau lucrul acesta și până acum? Oricine mă putea reprezenta în instanță dacă avea o procură luată cine știe de unde și prin ce metode?
- Procura o dădeai tu, client. Cazurile, nu vă gândiți că sunt extrem de multe. Adică nu sunt foarte mulți care au curajul ăsta să vină cu procuri nefiind avocați și să pună concluzii în instanță. Da, au fost situații cu persoane care, deși sunt absolvenți ai unor facultăți de drept, nu au intrat în avocatură și atunci ofereau anumite servicii juridice pe bază de procură. Doar că respectivului client îi spunea că este avocat în barou. Evident că îl mințea. Îl chema la notar, îi făcea clientul o procură de reprezentare și el îl reprezenta în dosarul respectiv. Evident, vorbim de dosare simple. Au fost unii tupeiști destul ca să reprezinte clienți în dosare complexe. De-aia au fost și prinși.
Cazul de la Ploiești: „Domnule, nu pot să o dau afară, nu pot să o dezbrac. Ce facem? Îmi trebuie o soluție”
- Dumneavoastră susțineți că acești șarlatani care obțin procuri de reprezentare în instanță, la notar, ajung până în sala de judecată? Stau în fața onoratei instanțe și pledează fără să fie avocați?
- Avem un caz la Ploiești! O anumită doamnă Sauciuc. Această doamnă are plângere penală. Ea, deși, repet, are plângere penală, umblă în robă. Deci își pune și robă pe ea și are tot felul de explicații, că a fost respinsă, că, de fapt, ea s-a înscris în 1990, dar i s-a respins dosarul, dar, de fapt, ea e acolo și e într-un barou paralel. Ea intra în instanță tot cu procură. Pe holuri poartă robă, astfel încât cetățenii care o văd să considere că e avocat. Am discutat treaba asta cu președintele judecătoriei, care a zis, „domnule, nu pot să o dau afară, nu pot să o dezbrac. Ce facem? Îmi trebuie o soluție”. Și atunci facem plângere penală. Rezolvarea ei durează, că așa merg lucrurile și, repet, cu toate că are plângere penală pentru exercitarea fără drept a profesiei, doamna este pe hol, în robă. Am rugat colegii să-i facă mereu poze când o văd, să-mi trimită că am probe la parchet.
- Cum procedează această doamnă? Pentru că este cunoscută, este de mult timp pe holurile instanței. Își găsește clientul acolo pe hol sau e un alt mecanism în spate?
- Ea are, și cam toți au, tot felul de pagini web, ba cu asociații neguvernamentale care au o legătură așa cu chestiunile juridice, ba susțin că sunt detectivi particulari. Pentru că activitatea asta a ei se oprește preponderent în zona relațiilor de familie, mai puțin pe societăți comerciale, unde este un alt nivel.
Dosarele preferate de avocații falși
- Adică vânează clienți din zona dosarelor civile, divorțuri, scandaluri mărunte.
- Da, dosare civile, cu destul de mică importanță. Clienții sunt, de obicei, oameni mai neinstruiți, care nu știu să-și aleagă un avocat. Chiar mă uitam la un reportaj unde erau întrebați oamenii cum își aleg ei avocatul. Unii au răspuns „de la Dumnezeu”, „de la ce ne dă de sus”. Cam aceștia sunt clienții pentru falșii avocați. Ei vor alege orice fel de variantă, care, bineînțeles, să fie și ieftină.
- Actele procedurale semnate de un fals avocat au valoare în instanță? Există riscul să poată fi anulate?
- Ba da, ele pot fi anulate. De obicei, falșii avocați știu până unde să meargă. Ei intră în dosare în care nu au adversari. De exemplu, dacă e un divorț și știe că soțul respectiv pârât este plecat în străinătate, e clar că nu vine în instanță.
- Deci ei își aleg cauzele astfel încât să fie siguri că nu vor fi dibuiți de partea adversă. Dar instanța poate face ceva? În momentul în care tu reprezinți un client și te duci în instanță în timpul unui proces, nu depui niște acte din care să reiasă că ești avocat în baroul X?
- Instanța, da, verifică, ne legitimează, avem legitimația, am spus și cetățenilor în toate informările noastre că trebuie să legitimezi persoana cu care discuți.
- OK, tu ca justițiabil, dar judecătorul când se trezește cu un individ care spune că e avocat, îl crede pe cuvânt? Nu e obligat să-l verifice?
- Judecătorul, în primul rând, în principiu, cam știe avocații care se prezintă în sală și nu asta e o problemă. Problema e cu cei care vin cu procură. Judecătorul verifică procura, dacă are vreo suspiciune că ar fi falsă. Dar, de obicei, nu sunt false, clienții încheie de bunăvoie procurile, dau acest mandat de bunăvoie. Instanțele au foarte mult de lucru și nu stau să verifice absolut fiecare procură. Dacă clientul pe acesta l-a adus ca avocat, e OK, e treaba clientului.
- Deci este legal dacă eu, justițiabil, sunt într-un proces penal, civil, să-mi aleg un personaj care are ceva studii juridice să mă reprezinte în instanță?
- Persoana respectivă nu are voie să efectueze această activitate. Deci, conform legii, doar avocații pot efectua această activitate.
- Și dacă nu are voie, cum ajunge în instanță?
- Păi asta e problema, că noi am notificat instanțele să facă verificări de fiecare dată și să ne anunțe, astfel încât noi să facem plângeri penale. Și doar după ce se soluționează plângerea penală, în care vedem ce activitate a fost exercitată ca o profesie, deci de mai multe ori, în mod repetat, în mod continuu, atunci da, e o încălcare a legii.
„Avocații” online, metoda cea mai simplă de înșelăciune
- Spuneați că ați sesizat cumva că s-a amplificat acest fenomen mai ales în mediul online? În ce condiții mă poate reprezenta pe mine un avocat online?
- Este o creștere în ceea ce privește activitatea online a falșilor avocați. Avem undeva în Vrancea, la Focșani, un site care se ocupă de plângeri contravenționale. Veniți la noi, 300 de lei plângerea sau 500 de lei plângerea. Într-un an și jumătate de funcționare a site-ului, până am reușit să închidem, să avem o soluție definitivă, proprietarul site-ului a strâns aproape 600.000 de lei.
- E o sumă, da.
- Bineînțeles, l-am închis, are sentință penală. Acest tip de fenomen este acum în creștere. Eu am primit telefoane de la amici de-ai mei. Îmi spun că au de recuperat o sumă pe firmă și că au găsit site-ul X și mă întreabă ce părere am despre el? Am intrat și eu și am găsit anunțul de recuperări creanțe. Cine „recuperăm în creanțe”? Sunt niște date, nu sunt poze, nu sunt oameni, nu sunt contacte. Totul online. Ei îți iau niște bani, depun cererea în numele tău, e totul obscur, nu știi ce se întâmplă cu dosarul mai departe. Dar, într-adevăr, pare simplu. De obicei e mai mult imagine. Ai un site frumos, lucrurile sunt simple și ieftine, și atunci ești tentat să apelezi la ei, mai ales în perioadele în care economic lucrurile nu funcționează la nivel general. Când ești strâmtorat cu banii, te gândești să nu mai dai la avocat 2.000 de lei? „Lasă că dau 500 de lei pe site și mi-a rezolvat problema”.
- Dar problemele se rezolvă, apelând la aceste site-uri obscure, dar foarte vizibile în online?
- Nu se rezolvă. Evident, sumele cerute sunt mici, pentru ca, în momentul în care persoana respectivă, clientul respectiv a pierdut procesul sau s-a complicat problema lui juridică, să nu mai stea să facă plângere doar pentru 500 de lei cât a plătit pentru ca site-ul respectiv să-l rezolve. E important de știut că nici avocații reali nu pot desfășura astfel de activități pe site. Noi suntem constrânși de lege să funcționăm în cabinete de avocatură, în societăți profesionale de avocatură și avem anumite rigori, inclusiv la felul în care ne facem publicitate. Deci, aceste site-uri, această modalitate de operare, inclusiv a unor avocați care folosesc acest site online, nu este în regulă. Dacă li se face plângere și dacă sunt identificați, suportă consecințele în comisiile de disciplină.
- La ce rigori vă referiți? Ce restricții aveți, dacă vreți să vă promovați?
- Aceste aspecte sunt în prezent în dezbatere. Chiar există o caravană publicitară pe care o organizează UNBR-ul (n.r. - Uniunea Națională a Barourilor din România) în acest an și o să avem tot felul de mese rotunde, chemăm avocații și le dăm tot felul de explicații despre felul în care putem face publicitate, mai ales în condițiile în care ne putem raporta la promovarea nouă, pe social media. Am ajuns să avem și noi nevoie să apelăm la tehnologia modernă pentru promovare și unii avocați chiar apelează la chestiunile astea, care depășesc limitele impuse de statutul nostru. Dar statutul nostru este un statut destul de vechi, trebuie și el adaptat la vremurile în care trăim.
- Spuneți-mi concret ce limitează statutul vechi al avocatului în materie de promovare.
- Să vă dau un singur exemplu. Reclama de la sediul unui barou trebuie să fie similară cu reclama pe care o are un notar public. Așa trebuie să avem și noi.
- Nu vă este permisă o reclamă de tip „Las Vegas”, cu leduri, lumini stridente?
- Nu. Reclama pentru cabinetul de avocatură trebuie să respecte anumite dimensiuni, să fie un anumit caracter de literă, să fie decent, pe scurt. Nu avem voie cu „Las Vegas”.
- Deci un avocat din România nu se poate promova ca în SUA, cu panouri de mari dimensiuni, pe autobuze sau pe clădiri înalte?
- Chiar am discutat la ultima ședință de consiliu UNBR și le-am spus că eu vin acum din America, erau acolo tot soiul de astfel de panouri cu avocați, cu mușchii încordați, dezbrăcați, cu mesaje de genul „sună avocatul X”. Zic, ce facem? Unde ne îndreptăm? Vrem asta? Vrem să ne popularizăm așa? Sau vrem decență? Trebuie să alegem. Tot noi alegem. Noi ne reglementăm profesia și trebuie ales. Oricum, legea este făcută să asigure că un profesionist se ocupă de tine, că omul este pregătit în domeniul respectiv, că are legături interdisciplinare. Cu alte cuvinte, ceea ce-ți oferă un avocat este mult peste ceea ce-ți oferă o persoană oarecare, este mult peste ceea ce-ți oferă AI-ul. Nu are absolut nicio legătură. Faptul că sunt și avocați mai slab pregătiți este o altă discuție. Orice pădure are uscăturile ei.
Inteligența artificială și consultanța juridică
- Inteligența artificială poate oferi un ajutor unui cetățean aflat în situația de a apela la instanță, dar nu-și dorește neapărat un avocat?
- Chiar am făcut o postare la un moment dat despre onorariu. Am zis că dacă vii și îmi spui problema ta pur și simplu, ai onorariu 500 de lei, dacă îmi zici că ai vorbit cu AI-ul înainte, onorariul este 1.000 de lei. Să vă explic de ce. Oamenii vin la cabinetul de avocatură după ce pun întrebări pe internet, după ce se consultă cu ChatGBT-ul ăsta care nu e chiar AI, dar e un internet mai deștept. Ei vin la avocat apoi cu tot felul de soluții oferite de AI. Tu, ca avocat, mai întâi trebuie să le desființezi, să le explici de ce nu-i bună soluția aceea, iar în cele din urmă să le explici ce au de făcut. Deci se pierde timp mai mult.
- Oamenilor s-ar putea să nu le pese că persoana respectivă este suspendată din barou sau că nu a fost niciodată avocat, dar îl poate ajuta să facă actele necesare unui proces contra unei mici sume de bani. Care sunt riscurile pentru mine, justițiabil, dacă apelez la serviciile unui astfel de personaj?
- Riscurile sunt în felul următor. Riscul să pierzi banii, să plătești niște bani și să nu ți se rezolve problema. Nu-ți garantează nimeni rezolvarea soluției, seriozitatea persoanei respective, cunoștințele persoanei respective. E ca și cum te duci la doctor să te opereze, dar nu e doctor. Cam așa ceva. Mai mult, actele pot fi anulate. Te trezești ca după un an de proces, vine partea adversă și ți-a anulat actele tocmai pentru că nu au fost întocmite de un avocat real. Pentru că, încă o dată, dincolo de chestiunea de fond, dreptatea pe care o ai sau nu o ai, sau crezi că o ai, procedurile judiciare sunt conectate la un sistem, trebuie urmați niște pași. Dacă nu respecți pașii aceștia, dacă nu-i cunoști bine, dacă nu-i respecți, pierzi procesul, cu dreptatea în mână. Avem și latura asta.
Cum poate fi depistat un avocat fals
- Putem discuta și despre un vid legislativ? Eu tot nu înțeleg cum de este posibil ca un fals avocat să ajungă în fața unei instanțe, să pledeze, să depună acte, să participe la proceduri juridice? Chiar nu există un mecanism de verificare? Lăsăm totul în seama justițiabilului?
- Aici aveți dreptate. Pe de altă parte, ei de obicei când vin la instanță sunt foarte șterși. Nu fac nimic să iasă în evidență. Din contră. Ei (n.r. - avocații falși) vor să nu iasă în evidență. Da, e o luptă pe care o ducem.
- Insist, care este mecanismul de protecție? Doar această plângere penală pe care o poate face baroul, dar doar în baza unor dovezi care să probeze că un cetățean activează ca avocat, deși nu are studii?
- Plângerea penală pentru exercitarea fără drept a unei profesii o poate face oricine. Noi suntem interesați.
- Este evident că baroul este direct interesat, dar obligația o are cineva să verifice avocatul? Judecătorul de instanță, de exemplu?
- Da, da. Judecătorul, dacă se prezintă cineva, încă o dată, e o situație extremă să se prezinte cineva în instanță care să pretindă că e avocat și să nu fie. În primul rând, nu are împuternicirea avocațială. Sunt formulare-tip. Împuternicirea avocațială se verifică, ele sunt înseriate. Chiar dacă am dreptul să mi le fac eu, trebuie să iau serii de la barou. Și se poate verifica dacă s-a eliberat seria respectivă pentru avocatul X.
- Se poate verifica sau e obligatoriu să fie verificat?
- Evident, dacă instanța are o suspiciune, da, primim la barou adrese să se spună dacă seria cutare aparține avocatul X. Și noi facem verificări, ce serie am primit de la tipografie, ce serie am eliberat, cine a luat-o.
- Deci este o verificare banală, nimic dificil. Se poate stabili imediat dacă o persoană îmbrăcată în robă este avocat sau un escroc.
- Da, se poate verifica și în momentul când noi facem răspunsul, instanța poate să facă plângere penală, poate să ne anunțe pe noi. Noi trebuie să aflăm ce s-a întâmplat. Când noi primim o adresă, ni se spune: pentru persoana respectivă, CNP etc. să se verifice dacă i s-au eliberat numerele cutare pentru împuternicire și contracte de asistență juridică.
- Îmi dădeați mai devreme exemplu pe acea doamnă care stă pe holurile judecătoriei din Ploiești îmbrăcată în robă, deși nu este nici magistrat și nici avocat. În cazul acesta nu a făcut nimeni plângere penală până acum?
- Ba da, i-au făcut. Dacă îmi aduc aminte că la un moment dat, dosarul s-a finalizat cu clasare. Da. În cazul acesta, în mandatul meu (n.r. - de decan al Baroului Prahova) o să încerc să am succes cu problema doamnei respective. Pentru că, într-adevăr, e de râs.
- Până la urmă este și o escrocherie aici, nu?
- Evident, toate au la bază o escrocherie, o înșelăciune că te prezinți că ești ceva ce nu ești. Noi putem face plângere pe exercitarea fără drept a profesiei de avocat. Pe parcurs, dacă apar și alte probe, i se pot imputa și alte fapte conexe. Inclusiv justițiabilul care a avut un așa-zis contract cu persoana acuzată poate face plângere pentru înșelăciune. Se poate ajunge și la evaziune, dar în această situație trebuie să se sesizeze ANAF. Da, nu e simplu și asta e problema. UNBR-ul a făcut un lucru foarte bun. Susține plata onorariilor avocaților care se ocupă de astfel de dosare, tocmai pentru a impulsiona această activitate de urmărire penală a celor care exercită profesia de avocat fără drept.
Deci, baroul ca să facă o plângere, să zicem împotriva doamnei care îmbracă roba și contactează clienți pe holul Judecătoriei Ploiești, deși nu este avocat, trebuie să apeleze la un avocat. Chiar dacă baroul face plângerea penală, trebuie să fie și un avocat care să reprezinte baroul, să facă acte de procedură în fața procurorului. Și trebuie să îl angajăm. Și atunci, UNBR-ul plătește jumătate din onorariul respectiv.
- Cum putem verifica, noi, justițiabilii, dacă un avocat chiar este avocat?
- Pentru a verifica și calitatea de avocat a unei persoane, există site-ul cautaavocat.ro. Este un site făcut de UNBR. I-au dat special denumirea asta ca să fie la îndemână. Este un site oficial. Avem ifep.ro, la fel, site-ul oficial UNBR, și fiecare barou are site-ul lui. În Prahova, site-ul nostru este baroul-prahova.ro, unde este publicat tabloul avocaților și așa se întâmplă pentru fiecare barou din țară. Și o simplă căutare îți generează numărul de telefon și date de contact, sediu. Adică sunt obligații legale. Tabloul conține niște informații detaliate ca să știți pe cine căutați.
Zece falși avocați, dați pe mâna procurorilor
- Câți falși avocați au fost deferiți justiției pentru exercitarea profesiei fără drept?
- La momentul acesta sunt zece persoane care au exercitat profesia de avocat fără drept și care au fost trimise în judecată pentru această faptă penală. Asta nu înseamnă absolut deloc că doar aceștia au îmbrăcat roba ilegal. Sunt mult mai mulți identificați sau față de care avem suspiciuni, dar încă o dată vă spun, procedurile durează și în cazul nostru la fel cum durează pentru oricare alt cetățean. Să nu credeți că baroul este favorizat de către parchet sau instanță și obține o sentință mai rapid. Nu. Nu este cazul.
- Ce tertipuri folosesc site-urile care oferă servicii de avocatură în mod ilegal?
- Am avut o situație acum, la Ploiești. Un site pe care era prezentat un cetățean îmbrăcat în robă despre care cei care mi-au sesizat cazul au spus că știu că nu este avocat. Am verificat acel site, iar personajul era îmbrăcat în robă, într-adevăr, dar era o robă de consilier juridic. Diferă culoarea cravatei. Noi, avocații, avem alb, iar consilierii juridici au cravata aurie. E o mică diferență pe care nu mulți o cunosc.
Pe de altă parte, acest domn spunea în descrierea site-ului că oferă servicii de avocatură, în condițiile în care nu are voie să folosească nimeni acești termeni: avocat, avocatură, UNBR, barou, pentru descrierea sau promovarea serviciilor pe care le oferă, dacă nu este avocat cu acte în regulă. Mai mult, la descrierea în engleză nu scria „lawyer”, cum se scrie corect cu a, era cu o, „lowyer”. Și dacă îi faci plângere penală, el se va apăra și va spune că nu scrie nicăieri că se recomandă avocat, pe site-ul lui scrie doar „lowyer”.
- Asta-i ca înșelăciunea cu Adidas și Abidas…
- Da, exact. Am făcut o notificare, i-am trimis-o prin messenger. L-am avertizat că îi fac plângere penală, și-a dat probabil seama că atâta a fost ce a fost și a închis site-ul. Noi l-am verificat, nu este avocat, a fost pe o listă de consilieri juridici, dar a fost suspendat acum ani buni. Deci nu mai e nici consilier juridic. Dar cu toate astea, el se prezenta cu robă, arăta că primește premii de la nu știu ce organizații de-astea obscure.
- Câte plângeri penale a făcut Baroul Prahova recent în legătură cu cetățeni care exercită profesia de avocat fără drept?
- Plângeri penale avem mai multe în lucru. Nu vrem să le facem superficial. Trebuie întâi să adunăm probe. Deocamdată avem două plângeri penale depuse.
- Și suspiciuni?
- Suspiciunii avem mai multe. Acum însă avem posibilitatea să apelăm la ANCOM (n.r. - Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații), să închidem site-urile suspecte mai repede, fără intervenție a instanței, evident, cu riscul să se deschidă sub altă denumire, dar măcar avem această posibilitate. Toată lumea așteaptă să facă baroul anchetele, dar să știți că un barou nu este așa o entitate cu angajați mulți. La Baroul Prahova sunt eu, doi secretari și „firma” de contabilitate, care în realitate este o singură persoană și o doamnă care se ocupă de casierie. Ăsta e tot aparatul Baroului Prahova pentru 500 de avocați.
- Deci nu există o entitate care să verifice ce escroci în robă mișună prin instanțe.
- Nu, trebuie să ne organizăm noi. Pe principiul, hai să vedem cine vrea să colaboreze dintre avocați, să facem un grup de lucru pentru avocatura clandestină. Sunt convins că astfel de inițiative au fost luate în toate barourile din țară. Avocații care au venit alături de noi ne ajută să facem plângerile penale, să strângem dovezi, să strângem probe. Facem pur și simplu muncă de detectivi. Primim mesaje că respectiva persoană pe care o suspectăm că practică avocatura fără drept a apărut în instanță. Cerem unui coleg să facă fotografie, să avem dovadă, urmărim pe cine știe, cu cine intră în contact acolo. Chiar râdeam cu o colegă, gândindu-ne că am putea să o rugăm pe doamna Sauciuc (n.r. - falsa avocată care se îmbracă în robă pe holul Judecătoriei Ploiești), dacă tot are firmă de detectiv, îi zicem că o iertăm pe ea, dar să ne ajute să-i găsim pe ceilalți.
- În afară de aceste fotografii cu falși avocați în instanțe, de ce mai aveți nevoie pentru ca plângerea penală să fie soluționată cu o condamnare?
- Ne-ar trebui clienții. Să vină să spună, să declare: „da, mi-a zis că-i avocat, da”. Dar noi nu avem clienții respectivi. Dar încă o dată, pentru 500 de lei sau 300 de lei, cât cer falșii avocați ca onorariu, nimeni nu o să fie dispus să vină să-mi dea declarație mie, să fie martor, să-l chem pe la parchet, să dea declarații, să mai facă un drum pe acolo ca să vorbească cu procurorul sau la instanță. Cei mai mulți sunt reticenți, nu vor să se implice, chiar dacă au fost victimele unor escroci. Avem problema asta de conștientizare. În primul rând, să știe lumea că există un astfel de fenomen, să nu ne fie teamă să-l recunoaștem.
Oamenii trebuie să fie educați, să știe ce au de făcut, cum să verifice un avocat și care sunt consecințele serviciilor oferite de un avocat fals. Evident că cine spune că e avocat, că oferă servicii de avocatură și nu este într-un barou al UNBR este un șarlatan. Este o persoană care nu a putut să treacă un examen, care, vă rog să mă credeți, nu este foarte greu. Actele întocmite de un avocat fals pot fi anulate și procesul pierdut.
