Timp de o oră şi jumătate, am vizionat filmul “Cealaltă Irina” împreună cu…încă două persoane care se aflau în sala cinematografului Union, din Bucureşti, în acelaşi timp cu mine! Experienţa a fost unică: niciodată nu am mai avut sentimentul că filmul de pe ecranul imens din faţa mea rulează (aproape) doar pentru mine.
Mă gândesc că de vină pentru audienţa modestă a peliculei este locaţia, despre care ai putea crede că nu are dotările necesare. Dar nu. Sala de cinema Union are sunet bun, imagine perfectă, ba chiar şi căldură. Aşadar, nu asta este explicaţia!
“Atunci trebuie să fie preţul biletului”, mi-am zis. “Pe criză, lumea nu mai merge la film”, mi-a spus şi plasatoarea. Nici preţul nu poate explica însă de ce erau doar trei spectatori în sală, în timp ce cinematografele din mall-uri sunt pline ochi. Până la urmă, să vezi un film la mall te costă dublu faţă de un bilet la alt cinematograf!
Biletul costă 12 lei indiferent de peliculă
Chiar şi cu preţul rezonabil de 12 lei, sala Union, cunoscută printre iubitorii cinematografiei pentru multitudinea de pelicule autohtone pe care le difuzează, nu reuşeşte să atragă mai mult de 20 de persoane la fiecare proiecţie a unui film românesc. Ba, mai mult, aflu că mai sunt şi reprezentaţii anulate din lipsă de spectatori.
Dezinteresul românilor pentru filmele noastre se vede şi în oferta cinematografelor. Din 18 săli, doar la trei rulau, duminică seara, pelicule româneşti. Este clar: data viitoare voi merge la teatru!