FOTOREPORTAJ Cum arată seceta într-o comună cu finanţări de jumătate de milion de euro pentru agricultori: după subvenţii, deşertul

Câinele Nicuşor, alb cu negru şi părul creţ, s-a tăvălit prin nămolul umbrit de trestii şi acum e greu să-l deosebeşti de oile pe care le păzeşte. Doi ciobani cu toiege mână turma la adăpătoare, pe un câmp de la marginea satului Smeeni, la 20 de kilometri de oraşul Buzău. Traficul la intrarea în sat, reprezentat de un biciclist şi un pieton, e blocat preţ de câteva minute de entropia copitată.

Adăpătoarea constă în cauciucuri de tractor, secţionate şi întinse pe pământ. Ciobanii le umplu cu apă dintr-o fântână adâncă de zece metri. „Este apă, poate la Udaţi-Lucieni nu au sau la Călţuna nu au, tot din comuna noastră, dar noi avem”, dă asigurări unul dintre paznicii celor vreo sută de oi şi capre. Pârâul Călmăţui, în care s-a răcorit Nicuşor, e o înşiruire de băltoace mâloase. Câinele, devenit acum negru peste tot, stă atent la vocea şi la mâinile stăpânului, aşteptând să coboare comanda de la înălţimea toiagului.

Miracolul din apă

Pentru două lucruri e cunoscută comuna Smeeni, care are 7 sate şi în jur de 6.600 de locuitori: oborul de vite şi izvorul despre care din anul 1926 s-a răspândit vestea că are puteri vindecătoare. Un cioban orb a povestit tuturor că şi-a recăpătat vederea după ce s-a spălat pe ochi cu apa izvorului şi de atunci pelerinii au venit în valuri. 

La câteva sute de metri de sat, apa tămăduitoare nu mai atrage acum pe nimeni. Izvorul a fost captat şi disciplinat într-o cişmea. Iar balta din jurul lui, din care oamenii luau nămol şi se ungeau pe corp, unde aveau dureri, a secat. Recunoscători pentru apa care le-a făcut bine, câţiva oameni, al căror nume e trecut pe troiţa din jurul cişmelei, au încercat să ridice în apropiere şi o mânăstire. Dar proiectul n-a fost dus la capăt, iar chiliile pustii şi biserica în construcţie stau mărturie că sub soare totul e trecător şi se evaporă, începând cu emoţiile omeneşti. 

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 4

Sub zodia „constrângerilor naturale”

Oborul, adică imaşul împrejmuit, unde ţăranii vindeau şi cumpărau animale şi hrană pentru ele, are şi el aerul abandonat. Conform site-ului APIA, agricultorii din comuna Smeeni au încasat, pentru anul 2021, subvenţii numeroase, în valoare totală de sute de mii de euro, bani europeni. Fondurile au fost distribuite prin Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) şi Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR). 

Primăria Smeeni a primit în jur de 554.000 de euro pentru „servicii de bază şi reînnoirea satelor în zonele rurale”. Persoanele fizice şi juridice din comună au încasat subvenţii cu valori variabile, de la câteva zeci de euro la câteva mii de euro, ca „plăţi pentru zone care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice” sau pentru „gestionarea riscurilor”.

Cum au fost folosiţi aceşti bani e greu de spus. Pe câmpurile comunei, porumbul uscat şi mic a fost tăiat şi strâns. Pajiştile unde pasc vacile, oile şi caprele sunt un deşert absolut. Monotonia e întreruptă doar de mormane de gunoaie şi moloz şi fântâni cu pârghii sau scripeţi. Contragreutatea de pe cumpăna unei fântâni – un ghem de sârme şi resturi de beton îţi aminteşte că softul, la fel ca fratele lui vitreg, hardul, s-a născut la sat. 

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 11

Între tortură şi agricultură

Vegetaţia măruntă de pe câmp a trecut deja în regnul mineral. Crescătorii mai cu dare de mână aruncă sub botul vacilor câteva mâini de paie. Oile stau strânse una în alta să-şi ţină umbră. Nu ai unde să te ascunzi de căldură, nici un vârf de pom, nici o fantomă de saivan. Unele stâne au tancuri de apă, care a fost împărţită cu zgârcenie animalelor. 

Singura pată de verde e o baltă acoperită cu mătasea broaştei. Vacile nu pot bea apa mult prea mâloasă, dar toate stau în jurul bălţii, ca să suporte soarele mai uşor, până vine şi găleata cu apă de la oameni. 

Ministerul Agriculturii a anunţat că va împărţi subvenţii şi anul acesta pentru zonele afectate de secetă. 

Crescătorii de animale trebuie doar să păstreze efectivele intacte încă o sută de zile, după ce primesc subvenţia. Vacile şi oile chinuite de arşiţă de pe câmpurile din Smeeni trebuie doar să rămână, pe cât posibil, vii  până la iarnă, când stăpânii lor primesc banii europeni. 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro