Pe de o parte, sunt presiunile organismelor financiare internationale. Pe de alta, in ciuda tuturor jongleriilor cu Bugetul, Guvernul a ajuns la fundul sacului si chiar nu mai are de unde subventiona haurile neproductive, paradox inadmisibil intr-o „economie de piata functionala”, certificat recent dobandit de la Washington pe criterii de buna vointa.
Singura acuza pe care o pot aduce victimele acestui proces este nepregatirea lui. Nici acest guvern, nici cele de dinaintea lui, indiferent de culoare, n-au facut decat sa actioneze pompieristic. Nimeni nu s-a preocupat de o reala si din timp reconversie a fortei de munca, desi tot felul de agentii au cheltuit sub acest pretext fonduri uriase. Nu s-a facut nici cel putin o autentica incurajare, fiscala, in primul rand, a firmelor mici si mijlocii, spre a prelua ele disponibilizatii. Fara perspectiva, fara evaluarea responsabila a necesarului de forta de munca, defalcat pe profesii si jalonand inclusiv cifrele de scolarizare, continua sa se procedeze si acum. Desi exista cateva ministere (cel al Dezvoltarii si Prognozei, MMPS, MEC, cel al Industriilor) care ar trebui sa gestioneze atent fenomenul. E drept, functionarii si demnitarii de acolo nu traiesc sub sabia disponibilizarii.