GALERIE FOTO. „Distracție cu voie de la Miliție”. Ce făceau românii de 1 Mai în comunism

Totul a început în 1884. În încercarea de a le face muncitorilor viaţa mai uşoară s-a iniţiat introducerea unei rezoluţii care prevedea ca durata unei zile legale de muncă să aibă opt ore. 

Doi ani mai târziu, pe 1 mai 1886, peste 300.000 de muncitori de pe tot cuprinsul Statelor Unite au mărşăluit pentru a-şi susţine cauza, fiind prima dată când a fost sărbătorită ziua de 1 Mai.

Petreceri câmpenești, dar și demonstraţii muncitoreşti

În țara noastră, ziua de 1 Mai a fost marcată, începând din 1890, prin organizarea de petreceri câmpeneşti. Iar primele demonstraţii muncitoreşti organizate la noi în ţară au avut loc în 1945, la Bucureşti. 

„Eram scoşi cu şcoala, pionieri, cravate roşii la gât, bluze albe, curaţi. Eram duşi în nordul Bucureştiului. Aici vreme de zece minute lumea trecea prin faţa tribunei oficiale unde se găseau Gheorghiu-Dej, Bodnăraş, Maurer, Drăghici, Ceauşescu şi alţi tovi pe care îi aveam în clasă pe perete, deasupra tablei, în fotografii. Înainte de a trece prin faţa tribunei oficiale se împărțeau buchete de flori artificiale şi se cerea nefericiților scoși din casă la ora aia matinală să le ridice deasupra capului când treceau prin faţa tovarăşilor”, povestește Stelian Tănase în cartea „Sunt un copil al războiului rece”.

În perioada comunistă, se desfăşurau manifestaţii ample la care participau oamenii muncii, pionierii, dar şi sportivii. Era un prilej excelent să se raporteze marile realizări ale epocii tovarășului Ceaușescu. A fost sărbătoarea care a fost exploatată la maximum de liderii comunişti și așteptată în fiecare an de liderii partidului. 

Crenvurști fierți și Brifcor rece

„Fiecare întreprindere avea repartizat un număr de oameni care trebuia să ia parte la defilări. După ce se termina programul obligatoriu, la colț de stradă erau diverse puncte ale Trustului de Alimentație Publică. Se vindeau crenvurști fierți și mai găseai câte un Brifcor rece”, își amintesc cei care au prins acele vremuri.

Chiar și idila cuplului Ceaușescu își are rădăcinile din 1939, de la un bal dedicat Zilei Muncii, organizat pe strada Veseliei din Ferentari. 

Elena Petrescu, o tânără de 22 de ani, membră a tineretului comunist, devenea regina balului, iar el, Nicolae Ceaușescu, 21 de ani, membru de șapte ani al Partidului Comunist Român, a pus ochii pe ea. A fost momentul când cei doi s-au cunoscut și de acolo a început relația acestora.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 9

„Distracţie cu voie de la Miliție”

Stelian Tănase mai notează în cartea sa: „Era altceva decât în restul anului. Deşi era o veselie simulată, o bună dispoziţie la comandă, era o ieşire în decor de care azi destui îşi amintesc cu nostalgie. Era prilej de gagicăreală, de noi cunoştinţe, era distracţie cu voie de la Miliție în nişte ani foarte posomorâţi. Lumea se risipea prin Herăstrău şi Băneasa, la iarbă verde, unde se dădeau ieftin mici, bere, cico, crenvurşti. Din loc în loc orchestre înveseleau lumea”.

De 1 Mai programul la televizor era prelungit cu două ore până la 22.00, iar „1 Mai muncitoresc” era cântecul cel mai popular al zilei în timpul regimului comunist. Nu lipsea „Te slăvim Românie”, al doilea imn din timpul regimului comunist, dar și „Mulţumim din inimă partidului”, o altă melodie care se transmitea de mai multe ori cu ocazia zilei de 1 Mai, dar numai în prima parte a zilei.

Arsenalul de propagandă comunistă era obligatoriu

„La Timişoara, ziua oamenilor muncii de pretutindeni a fost sărbătorită pentru prima oară la 1 mai 1890, pe terenul de iarbă din faţa Muzeului Satului. Au fost discursuri, întreceri sportive, oamenii au venit la picnic cu familiile. Unii patroni au decis chiar să ofere bonusuri angajaţilor” a spus istoricul Ioan Haţegan într-o declarație preluată de Historia. 

De la toate aceste manifestări de 1 Mai nu lipsea niciodată arsenalul de propagandă comunistă. Pancarte, lozinci, bannere, steaguri tricolore, steaguri roşii PCR cu secera şi ciocanul, tablouri uriaşe cu Nicolae sau Elena Ceaușescu. 

Alexandru Pascu, din Arad, recunoaștea pentru Libertatea că de 1 Mai cea mai grea era așteptarea: „Defilarea dura maximum 25 de minute, dar stăteai aproape trei ore în stradă pregătit, încolonat ca la armată, până se dădea startul. Toată lumea era cu pozele pe sus, se fluturau steagurile, se scanda pro-PCR și se cânta. Erau și care alegorice, pregătite atent din cursul anului. După, beam o bere și aia era”.

Astăzi, sărbătoarea de 1 Mai a dispărut, dar s-a păstrat doar obiceiul petrecerilor. Românii fac cozii imense în magazine ca să cumpere carne de mici sau alte preparate pentru grătar, dar și nelipsita bere. Ca să meargă la un grătar în aer liber, departe de casă și de zgomotul orașului. Apoi drumul de întoarcere e un calvar. Stau încolonați cu orele în mașini, de la mare sau munte. 

FOTOGRAFII: Fototeca online a comunismului românesc

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro