FOTO / România socialistă sărbătorea cu fast Ziua Muncii. „Închinam ode conducătorului iubit și mâncam crenvurști la colțul străzii”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În perioada comunistă, mii de oameni erau scoși cu forța din fabrici și din întreprinderi ca să defileze de 1 Mai și să-i închine ode lui Nicolae Ceaușescu. Acum, defilările au dispărut, iar micul cu muştar e principala atracție a românilor în această zi de sărbătoare
Cuprins:
Ziua Muncii nu mai înseamnă de aproape 30 de ani parade dedicate partidului și nici defilări grandioase. După Revoluție, manifestările de 1 Mai au devenit o simplă amintire. Fără propagandă și mii de oameni scoși pe străzi din întreprinderile comuniste. Toți erau îmbrăcați frumos pentru defilări sau adunări pe Stadionul Republicii.
Acum, vremurile s-au schimbat. La fel și obiceiurile românilor. Nimeni nu mai defilează, dar toată lumea petrece până dimineața. La munte sau la mare. Și niciodată nu lipsesc micii și berea.
Un nou motiv de propagandă
În România, ziua de 1 Mai a fost marcată, începând din 1890, prin organizarea de petreceri câmpeneşti.
Primele demonstraţii muncitoreşti organizate la noi în ţară au avut loc în 1945, la Bucureşti.
În perioada comunistă, se desfăşurau manifestaţii ample la care participau oamenii muncii, pionierii, dar şi sportivii. Era un prilej excelent să se raporteze marile realizări ale epocii tovarășului Nicolae Ceaușescu. Atunci a fost atins apogeul, când sărbătoarea a fost exploatată la maximum de liderii comunişti.
Acum, românii își amintesc febra din jurul acestei zile: „Era un spectacol care avea gardul vopsit, iar cine nu mergea, avea probleme! Totul era sub deviza sentimentelor de înaltă preţuire, adâncă recunoştinţă şi dragoste fierbinte ale întregului popor”.
„Mai găseai câte un Brifcor rece”
„Clar era un nou motiv de propagandă. Fiecare întreprindere avea repartizat un număr de oameni care trebuia să ia parte la defilări. Erau aleși atent și scoși în stradă, să fie trup și suflet alături de partid. Defilarea ca defilarea, dar mai aveam și motive de bucurie. După ce se termina programul obligatoriu, în București, de exemplu, erau amplasate la colț de stradă diverse puncte ale Trustului de Alimentație Publică. Se vindeau crenvurști fierți și mai găseai câte un Brifcor rece”, spune Daniel, 64 de ani.
Inginerul Marian Ștefan a lucrat toată viața la Șantierul Naval din Constanța și își amintește că erau scoși la defilare în salopete.
„Ne duceau pe faleză de la primele ore. Ca să ne identifice mai ușor prin mulțime, fiecare întreprindere purta o salopetă de-o anumită culoare. În față, la parade, stăteau oamenii partidului cu steaguri imense și stema României și a PCR-ului. Apoi urmam noi, angajații. Cântam cât puteam de tare cântecul lui Porumbescu. Trebuia să-l știi perfect: «Peste câmpuri, peste plai, veselia umple țara, că a venit întâi de mai!». Totul era regizat, domnule... Propaganda a funcționat foarte bine în perioada aia și eram obligați să participăm”, dezvăluie acum pensionarul.
„Defilam cu poze imense ale familiei Ceaușescu”
Și la Brașov lumea mergea la defilări. Domnul Adrian are 78 de ani și își amintește vremurile din anii ’80:
„Ne alegeau atent. Se făcea o comisie în fabrică și îi selecta mereu pe cei mai chipeși. Existau oameni care ne instruiau și care ne obligau să știm cântecele dedicate Zilei Muncii. În primele rânduri îi puneau p-ăștia care știau totul ca la carte, care nu se încurcau și care arătau mai bine. Am fost scoși din fabrică de câteva ori ca să mergem la defilare, să îi ridicăm ode lui Ceaușescu. După câteva ore, aveam zi liberă. Făceam ce voiam noi. Mâncam un mic și stăteam de vorbă. Parcă îmi lipsesc anii ăia”.
Alexandru Pascu a fost medic la spitalul din Arad și recunoaște că de 1 Mai cea mai grea era așteptarea.
„Era crunt! Nu-i interesa cu ce te ocupi, trebuia să fie un număr fix de oameni din fiecare instituție care să defileze pe străzi cu poze imense ale familiei Ceaușescu. La noi, defilarea dura maximum 25 de minute, dar stăteai aproape trei ore în stradă pregătit, încolonat ca la armată, până se dădea startul. Toată lumea era cu pozele pe sus, se fluturau steagurile, se scanda pro-PCR și se cânta. Erau și care alegorice, pregătite atent din cursul anului. După, beam o bere și aia era”, își amintește acesta.
„Trăiască unitatea de nezdruncinat a întregului popor!”
Inclusiv primele pagini ale ziarelor dedicau spații ample sărbătorii de 1 Mai. Nu doar cele generaliste trebuiau să trateze pe larg subiectul și să scrie la superlativ despre cuplul Ceaușescu. Inclusiv cotidianele sportive o făceau.
„Trăiască unitatea de nezdruncinat a întregului popor! Aleasă cinstire muncii eroice a poporului condus de partid, remarcabilei activități revoluționare a tovarășului Nicolae Ceaușescu, a tovarășei Elena Ceaușescu”, era mesajul principal din ziarul Sportul din 1 mai 1989.
„Țara întreagă a cinstit cu noi fapte demne de epoca noastră socialistă, cu puternic entuziasm și nestrămutată încredere în viitorul comunist al patriei, sărbătoarea scumpă a lui 1 Mai, Ziua Muncii. Zeci de mii de bucureșteni, cei mai mulți purtând cu ei frumoasele flori ale primăverii, au întâmpinat cu prelungite urale și ovații sosirea conducătorilor partidului și statului nostru, în frunte cu cel mai iubit fiu al poporului, tovarășul Nicolae Ceaușescu. Adunarea populară scandează entuziast: «Ceaușescu - PCR!». Secretarul general al partidului marchează prin idei remarcabile și cuvinte emoționante semnificația marii sărbători”, scriau și jurnaliștii de la revista Fotbal.
Astăzi, toate aceste povești au fost date uitării. Românii se bucură de o zi liberă și oamenii fac cozi interminabile pe drumul spre munte sau spre mare. Iau cu asalt magazinele, stau minute bune la cozi să cumpere mici și zeci de sticle cu bere.
Un prilej perfect de a petrece, de a uita de probleme și de a se distra până dimineața. Doar defilarea lipsește!
De unde vine sărbătoarea
În 1884, în încercarea de a le face muncitorilor viaţa mai uşoară, în cadrul Convenţiei naţionale de la Chicago, Federaţia Organizaţiilor Meşteşugăreşti şi a Uniunilor Sindicale a iniţiat introducerea unei rezoluţii care stipula ca durata unei zile legale de muncă să aibă opt ore.
Pe 1 mai 1886, peste 300.000 de muncitori de pe tot cuprinsul Statelor Unite au mărşăluit pentru a-şi susţine cauza, fiind prima dată când a fost sărbătorită ziua de 1 Mai.
Cea mai mare demonstraţie a avut loc la Chicago, unde au participat 90.000 de muncitori, dintre care circa 40.000 se aflau în grevă. Însă, trei zile mai târziu, în Piaţa Haymarket din Chicago, unde numărul greviştilor ajunsese la peste 65.000, lucrurile au escaladat şi poliţia a intervenit cu brutalitate. S-au înregistrat morţi şi răniţi.
Elena și Nicolae Ceaușescu s-au cunoscut de 1 mai
Idila cuplului Ceaușescu își are rădăcinile din 1939, la un bal dedicat Zilei Muncii, organizat pe strada Veseliei din Ferentari. Elena Petrescu, o tânără de 22 de ani, membră a tineretului comunist, devenea regina balului, iar el, Nicolae Ceaușescu, 21 de ani, membru de șapte ani al Partidului Comunist Român, a pus ochii pe ea.
„Regina balului era aleasă în funcție de voturile participanților. Soacră-mea a câștigat acel concurs”, spunea Mircea Oprean, ginerele fostului dictator Nicolae Ceaușescu, la Antena 3, făcând referire la balul organizat de 1 Mai în 1939, moment în care cei doi s-au cunoscut.
