Şi astăzi lucrurile stau la fel. Mass-media ţine loc de opoziţie. Critică măsurile guvernamentale, stă cu ochii aţintiţi asupra oricărui gest al Executivului. Şi taxează! Partidele politice se comportă ca sindicatele: strâng lumea în stradă. Iar sindicatele duc negocieri! Nimic nu-i normal, nici o instituţie a statului nu lucrează şi nu se comportă conform “fişei postului”.
Toate s-au născut greşit, au fost altoite pe un arbore stricat – cel al statului comunist. Iar în viaţa politică se foloseşte din greu modelul de propagandă al lui Gobbels, din al Doilea Război Mondial, care a lansat silogismul aberant: “Anglia este o democraţie/Anglia bombardează Germania/Deci democraţia ucide copiii germani”. Nu vi se pare că seamănă cu ce se întâplă la noi? Ce spune puterea?
“PSD a furat/Nu mai sunt bani/Deci PSD este duşmanul democraţiei şi al poporului”. În replică, opoziţia are şi ea o logică asemănătoare. “Traian Băsescu este dictator/ În ţară lumea moare de foame/ Înseamnă că Băsescu şi ai lui sunt duşmanii naţiunii”. Nu vreau să spun lucruri mari, să scriu în lozinci. Dar până când partidele politice nu vor avea un mesaj pozitiv, unul al soluţiilor şi nu al datului la gioale, nimic nu se va schimba. Partidele româneşti nu au parte de un lucru important: de responsabilitate!