Gorilă contra 100 de bărbați – explicația surprinzătoare a unui specialist în fața unui scenariu viral

Unii argumentează că oamenii, odinioară vânători de mamuți, ar avea un avantaj clar. Alții atrag atenția asupra forței colosale a unei gorile cu spate argintiu, capabilă să ridice aproape o tonă și să azvârle un om ca pe o jucărie.

98,4% din ADN-ul gorilelor

Dincolo de glumele și meme-urile care însoțesc această dezbatere, întrebarea deschide o reflecție serioasă despre evoluția speciei noastre, susține Renaud Joannes-Boyau, profesor de geocronologie și geochimie, de la Universitatea Southern Cross din Australia.

Care sunt adevăratele noastre puncte forte? Ce am câștigat și ce am pierdut în evoluție? Și ce ne poate învăța o gorilă – văr îndepărtat, impunător și pe cale de dispariție – despre natura umană?

Gorilele sunt printre cele mai apropiate rude vii ale noastre, alături de cimpanzei, bonobo și urangutani, toate făcând parte din familia Hominidae. Împărțim aproximativ 98,4% din ADN-ul nostru cu gorilele, iar ultimul strămoș comun a trăit în urmă cu circa 10 milioane de ani.

De atunci, drumurile noastre evolutive s-au despărțit. Gorilele s-au adaptat la viața în pădurile dese și regiunile muntoase, în timp ce oamenii au devenit extrem de versatili, ocupând diverse habitate.

Recomandări

Columbianul trimis de serviciile secrete ruse să dea foc unor obiective strategice din România, condamnat la 6 ani de închisoare

Totuși, avem multe în comun: degetele opozabile, expresii faciale bogate, comportamente sociale complexe și inteligență emoțională. Asemenea ducelui Leto Atreides din saga Dune, care voia să dobândească „puterea deșertului”, gorilele au devenit maestre ale pădurii.

Forța redutabilă a gorilei

În ceea ce privește forța fizică pură, gorila câștigă detașat, susține Renaud Joannes-Boyau. Masculii adulți pot depăși 160 de kilograme și pot ridica o tonă fără antrenamente. Această forță este rezultatul selecției sexuale intense, în care dominanța influențează reproducerea.

În plus, gorilele sunt și creaturi pașnice și sociale. Comunică printr-o gamă largă de sunete, gesturi și bătăi în piept. Au fost observate folosind limbajul semnelor, manifestând empatie și chiar doliu, trăsături ce sugerează o inteligență remarcabilă.

Dacă ar avea loc o confruntare directă între o gorilă și 100 de oameni, rezultatul ar putea fi tragic. Însă știm deja că oamenii nu se bazează doar pe forță: aduc arme, tactici, foc, drone și planificare. Forța noastră constă în adaptabilitate și colaborare la scară largă.

Creierul uman este de trei ori mai mare, proporțional, decât al gorilei și ne oferă abilități precum gândirea abstractă, limbajul simbolic și învățarea transmisă cultural.

Recomandări

Impactul războiului asupra românilor din Ucraina: „Drapelul nostru național este arborat în cimitire!”

Omul, cea mai adaptabilă și periculoasă specie

Această capacitate unică de cooperare în grupuri mari – mult mai mari decât familiile sau grupurile sociale ale gorilelor – este adevărata noastră superputere. Am renunțat la puterea fizică pentru a câștiga complexitate tehnologică și culturală, devenind astfel cea mai adaptabilă și periculoasă specie a planetei.

Într-o luptă corp la corp, gorila ne-ar învinge fără efort. Dar în marea schemă a istoriei evolutive, oamenii, în ciuda multor înfrângeri individuale, au învins prin ingeniozitate și colaborare. Gorilele de munte n-au ajuns aproape de dispariție fără intervenția noastră. Noi am colonizat planeta, am ajuns pe Lună și am creat civilizații.

Totuși, gorilele reprezintă o altă formă de reușită: una ancorată în armonia cu natura, în forța liniștită și grația instinctuală.

Poate că adevărata întrebare nu este cine câștigă într-o luptă, ci ce putem învăța din povestea a două rude apropiate care au urmat drumuri complet diferite. Ambele, în felul lor, sunt expresii ale triumfului vieții pe Pământ.