Împrumutând o sumă mult mai mică, Guvernul român a tropăit supus, ca nişte răcani neinstruiţi, la comanda aceloraşi organisme, tratându- şi propriii concetăţeni ca pe nişte vite de povară. După doi ani – 2009 şi 2010 – în care Boc şi ai lui au jupuit populaţia, ca nicăieri în Europa, au dus la faliment sute de mii de firme, fără ca revirimentul să se fi produs (statul se împrumută lunar, în afara Acordului cu FMI, cu un miliard de euro) decât în declaraţiile oficiale. Deşi nici una din “previziunile” lui Jeffrey Franks nu s-a adeverit.
Slugarnic, sub bagheta lui Traian Băsescu, Guvernul a întocmit o nouă Scrisoare de Intenţie către FMI. Pentru aşa-zisul Acord preventiv. Asupra românilor se va abate un nou val de privaţiuni. Guvernul va continua să-i tâlhărească. Salariile şi pensiile rămân dijmuite, iar puterea de cumpărare se prăbuşeşte zi de zi. Ajutoarele de încălzire vor dispărea, paralel cu scumpirea gazelor şi electricităţii. Accesul la medicamente, la transport public, la spitale va fi îngrădit prin tarife şi alte măsuri. Într-o ţară fără autostrăzi, FMI face presiuni pentru desfiinţarea a mii de kilometri de cale ferată, privatizarea CFR Marfă (falimentată cu bună ştiinţă), dar şi a companiilor profitabile din sectorul energetic. Noul Cod al Muncii – elaborat fără un real dialog social – va reduce la tăcere marile sindicate. A mai rămas mutarea României pe hartă, undeva într-o zonă bananieră.