Dacă există undeva în lume un loc care combină drăgălășenia cu un trecut întunecat, acesta este insula japoneză Ōkunoshima, cunoscută și ca Insula Iepurilor. Numele nu a fost câștigat întâmplător: sute de iepuri „atacă” și adulmecă turiștii aproape înainte ca aceștia să coboare de pe feribot și să scoată aparatul foto. Imaginile au fost difuzate de agenția Profimedia.
Cuprins:
Este cu adevărat o experiență neobișnuită. Te așezi în iarbă și în câteva momente ești literalmente asediat de iepuri. Zâmbește, fotografiezi o raritate pe care nu o vei întâlni în altă parte.
Toate acestea atrag călători din întreaga lume pe insula Ōkunoshima, care se află în Japonia, în prefectura Hiroshima, între insulele Honshū și Shikoku.
Insula Ōkunoshima are o suprafață de aproximativ 70 de hectare și poate fi parcursă integral pe jos în câteva ore.
Popularitatea Ōkunoshimei este uriașă: zeci până la sute de mii de oameni o vizitează anual, în principal „pentru a experimenta drăgălășenia iepurilor pe viu”.
Aceste mici creaturi pufoase sunt pur și simplu prioritatea numărul unu pentru turiști. Pot să-i mângâie, să se fotografieze cu ei, să-i hrănească. De fapt, iepurii depind de ei, pentru că turiștii le oferă hrană.
Sunt 400-500 de iepuri aici, ceea ce pe o insulă mică înseamnă că sunt practic peste tot. Se comportă și „destul de suveran”, ca și cum insula le-ar aparține, ceea ce este, într-un fel, adevărat.
Iepurii nu au apărut aici ca un proiect de marketing. Se spune că la începutul anilor ’70, un grup de elevi a eliberat câțiva iepuri aici. Dar pentru că Ōkunoshima nu avea atunci prădători naturali, iepurii au început să se înmulțească rapid. Rezultatul este „un clan de iepuri numeros”.
Pe insulă nu vei întâlni doar drăgălași pufoși. Ōkunoshima are un trecut întunecat. Turiștii văd adesea clădiri dărăpănate, structuri ruginite și chiar uneori o mască de gaz aruncată.
Toate acestea sunt legate de perioada dintre 1929 și 1945, când insula a servit ca un loc secret pentru producția de arme chimice.
Armata imperială japoneză producea aici în principal iperit și alte substanțe toxice. Insula era atât de secretă încât lipsea de pe unele hărți, iar muncitorii purtau măști de gaz și costume de protecție, pentru că mediul era extrem de periculos.
După război, majoritatea facilităților au fost distruse sau abandonate, dar unele clădiri au rămas în picioare.
Întreaga insulă astăzi pare un mare paradox: „decor postapocaliptic” în contrast cu drăgălașii pufoși care invită la mângâiere.