Interviu. Ce l-a impresionat și ce l-a dezamăgit la români pe un polonez ajuns la Buzău: „Nu vă respectați imediat cuvântul dat”

Kamil Wiktorski, 30 de ani, s-a adaptat atât de bine în România, mai întâi la Călărași și apoi la Buzău, încât și-a adus și familia cu el, soția și băiețelul. După ce a evoluat în țara natală, dar și în Scoția, polonezul a ajuns în România în plină pandemie de coronavirus, în vara 2020.

Își vede viitorul aici, ar vrea să continue și din vară aici, de văzut ce va face Buzăul în barajul de promovare/retrogradare pentru accederea în Liga 1. Într-un interviu acordat Libertatea, Kamil a mărturisit ce anume apreciază în România, în orașul aflat la 100 de kilometri de Capitală, „mai ales că și Bucureștiul este un oraș cu multiple posibilități, ne place să-l vizităm în ziua liberă”, dar și ce nu-i place la români.

Libertatea: Kamil, cum este viața ta de trei ani în România?
Kamil Wiktorski: Îmi plac oamenii, cel mai mult. Oamenii mă impresionează în această țară. De ce? Sunt oameni cu suflet. Apreciez asta la o ființă umană. Nu am avut probleme în a mă acomoda, atât eu, cât și familia mea. Și eu, și familia mea ne simțim bine aici, simțim că putem trăi în liniște, fără a fi în pericol, așa cum am văzut la televizor că se poate întâmpla printre vecini.

– La ce vă referiți?
– Este îngrozitor ceea ce s-a întâmplat la Belgrad, de exemplu, în acea școală. Te pune pe gânduri în privința viitorului, a societății, vorbesc din perspectiva omului care are un copil, care vrea să aibă un loc unde să fie liniște. Atât. Îmi dau seama că nu există o lume perfectă, dar vreau un loc calm, cald, fără frica de a se întâmpla ceva îngrozitor, venit dintr-o situație șocantă. Dacă ai ști că trăiești într-un loc famat, cu criminalitate ridicată, ai ști să te ferești. Dar așa?! În Buzău, în România, nu există această teamă de imprevizibil, cel puțin asta am simțit eu până acum.

„Respectați străinii”

– Ai vizitat mult Europa, lumea, observăm asta și din istoricul tău pe Instagram. Cum sunt românii comparativ cu alte nații?
– Nu am sesizat multe sau mari diferențe. Da, românii sunt temperamentali, își arată emoțiile, asta am văzut de la început.

– Polonezii sunt mai calmi, mai relaxați?
– Nu aș spune mai relaxați, mai degrabă mai temperați. Adică gândim de două ori înainte de a spune ceva. Românii sunt direcți, nu stau să mai analizeze, sunt mai frontali.

– Ce-ți place cel mai mult la români?
– Că respectă străinii. Să știți că nu peste tot în lume, chiar și în țări bine văzute și civilizate, străinii sunt apreciați, primiți cu brațele deschise. În România este foarte bine din acest punct de vedere.

„Trebuie să aștepți cam mult până fac ceea ce zic”

– Este ceva ce nu-ți place?
– Câteodată… Eu sunt obișnuit ca atunci când spui ceva și-ți dai cuvântul, să faci așa cum ai spus. În România, uneori, oamenii spun ceva, dar trebuie să aștepți cam mult până ce și îndeplinesc ceea ce afirmă. Adică nu-și respectă cuvântul imediat!

– Ai încercat celebrii covrigi de Buzău?
– De încercat, am făcut-o. Sunt OK. Dar nu pot mânca prea mulți, având în vedere că sunt sportiv profesionist.

– Vorbeai la început de securitatea familiei. Cum se simt soția și băiețelul aici, în România?
– Aveți o țară sigură ca să-ți crești copilul aici. Pentru mine și pentru familia mea e foarte bine. Se joacă foarte frumos cu ceilalți copii, iar aceștia sunt foarte deschiși. Adică există o comunicare între ei, nu sunt piedici. Iar faptul că familia mea se simte bine aici mă face să apreciez foarte mult România.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro