Mii de rusoaice care nu aveau nimic în comun până acum se întâlnesc pe grupurile de discuție ale aplicației de mesagerie Telegram pentru a vorbi despre mobilizarea în armată a soților.
Fiecare oraș, chiar și cel mai mic, are propriul grup: „Soțiile mobilizaților” din Belgorod, Bratsk, Habarovsk, Sankt Petersburg.
Cele mai multe dintre ele sunt private. Altele, mai rare, sunt deschise – așa că oricine le poate consulta.
Aceste grupuri sunt cele pe care Le Monde le-a monitorizat timp de două săptămâni, citind o mulțime de mesaje care dezvăluie atât dezorganizarea armatei ruse, cât și grijile celor dragi rămași acasă, în Rusia.
Cele mai multe soții și partenere caută doar un pic de alinare, vor să-și împărtășească suferința și să știe că sunt înțelese, chiar și de străini. „Soțul meu a plecat astăzi, nu știu ce să fac”, spune un mesaj. „În această dimineață, fata mea plângea pentru că tatăl ei nu mai este aici. Inima mea sângerează”, spune un altul.
Faptul că știu că soții lor sunt împreună, undeva pe front, este uneori suficient pentru a le alina suferința. Unele își însoțesc mesajul cu o rugăciune sau o poezie. Sau cu o întrebare, cea mai simplă, cea mai evidentă: „Știți cât timp vor fi plecați?”.
Obiectivul principal al acestor grupuri de discuție este de a face schimb de informații și sfaturi. Cum se poate afla unde anume au plecat bărbații? De unde ridicăm un colet?
Unele recomandări sunt cumva neașteptate. „Spune-i să nu bea acolo, roagă-l, cu lacrimi dacă e nevoie”, îndeamnă o femeie.
„Știți că vă puteți căsători cu prioritate? Cu ordinul de mobilizare, evitați așteptarea”, spune o alta.
Vesta antiglonț este „de dorit”
În centrul discuțiilor de pe aceste grupuri se află de multe ori echipamentul folosit de recruți. Peste tot în Rusia, mobilizații au fost surprinși să descopere că armata nu le poate oferi lucrurile de care au nevoie.
Femeile s-au organizat, listele au circulat din chat room în chat room, enumerând achizițiile necesare: un rucsac, șosete, lenjerie de corp călduroasă, trei brichete, o farmacie completă, o vestă cu mai multe buzunare, câteva alimente neperisabile. În categoria „de dorit” se află și o vestă antiglonț.
Costul total: între 80.000 și 150.000 de ruble (adică între 1.300 și 2.400 de euro).
Există și ironii. „De tancuri trebuie să ne ocupăm tot noi?”, întreabă cineva. „E ca la măști în timpul pandemiei. Mai întâi afacerile”, spune o altă femeie.
„Singurul lucru care te mai consolează este că poți compensa cu trofee”, observă o participantă la discuție. „Trofeele” sunt obiectele furate de la inamic sau de la civili (de la dresuri la mașini de spălat), fie pentru a le lua acasă, fie, după cum se sugerează în aceste discuții, pentru a îmbunătăți echipamentul, scrie Le Monde.
Unele discuții iau în calcul posibilitatea ca guvernul să ramburseze aceste cheltuieli personale și vorbesc despre presiunea pusă pe autorități de unele proteste. „În Daghestan au avut loc demonstrații majore împotriva mobilizării, conduse de femei. Bineînțeles, la televizor nu au arătat nimic”, spune o femeie.
Unele dintre interlocutoare refuză să creadă, iar discuția, scrie Le Monde, eșuează în una dintre acele formule atotcuprinzătoare, care arată un relativism resemnat: „Oricum, nu putem crede pe nimeni, există propagandă din toate părțile”.
„Cu ce să lupte? Cu lopeți?”
În cadrul discuțiilor, preocupările cotidiene oferă un rezumat al problemelor sociale din Rusia profundă.
Undeva se vorbește despre un sat în care singurul învățător a fost trimis pe front. Preda șapte materii.
În altă parte, o femeie spune că vrea să-și înscrie copiii la universitate pentru a evita mobilizarea. „Locurile libere sunt imposibil de obținut fără mită”, i se spune.
Mamele se întreabă, în același timp, cum își vor hrăni familiile. Guvernul a promis bonusuri mari și a asigurat că locurile de muncă ale bărbaților vor fi păstrate, dar există îndoieli.
Unele femei observă, cu un amestec de batjocură și invidie, măsurile luate de unele regiuni: în Sahalin se dau 5 kilograme de pește pentru familiile celor mobilizați; în altă parte, lemne de foc, carne. „Când ai trei copii și zece credite, asta ar trebui să te ajute?”, întreabă cineva.
O femeie postează un articol despre dispariția misterioasă a 1,5 milioane de uniforme din stocurile armatei: „Ne întrebăm unde au dispărut. Ar fi nevoie de un Stalin pentru acești oameni. Cum vor trăi soții noștri acolo? Și cu ce să lupte? Cu lopeți?”.
Ca în orice discuție colectivă din Rusia, politica ar trebui să fie exclusă. În realitate, este peste tot.
Femeile se întreabă dacă să plece sau să încerce să își afirme drepturile. Acceptați citația (la comisariatul militar) sau căutați o portiță legală?
Mărturiile, scrie Le Monde, invocă numeroase convocări aparent neregulamentare, cu oameni chemați la luptă fără să aibă cea mai mică experiență sau care nici măcar nu au efectuat serviciul militar.
Și în timp ce unele femei caută soluții pentru ca soții lor să evite războiul – să se împuște în picior, să fugă din țară – altele resping aceste soluții și invocă patriotismul.
Însă exprimarea credinței patriotice este la fel de rară ca declarațiile antirăzboi sau anti-Putin.
O tânără soție postează o fotografie cu un graffiti anonim cu mesajul: „Putin îi trimite pe băieții noștri la o moarte evidentă”.
O alta este de acord: „Este ușor să îi entuziasmezi pe toți cu bomba nucleară din buncărul tău”. Alte femei răspund însă cu mesaje care reamintesc de ce este necesară mobilizarea în fața „agresiunii occidentale”.
Mesajele care sunt prea deschise împotriva puterii sunt adesea șterse de către administratori.
Resemnare și consternare
Singurele critici admise sunt cele la adresa generalilor din armată, a guvernanților, a televiziunii și a minciunilor sale spuse acolo.
Sau declarațiile, cu siguranță sfidătoare, dar mai vagi: „Nu ar trebui să existe un război. Bărbații ar trebui să trăiască cu familiile lor”. Sau: „Am fost la limită din 21 septembrie (începutul mobilizării). Înainte nici măcar nu știam ce se întâmplă, acum am atacuri de panică de trei ori pe zi. Poate cineva să-mi spună, fără prostii propagandistice, de ce se află acolo (în Ucraina)?”.
Răspunsurile dezvăluie un conflict clar de opinii.
„Tocmai asta este problema: că puneți această întrebare de la 21 septembrie, și nu de la 24 februarie” (începutul invaziei în Ucraina). „Se luptă pentru ca tu să ai doar atacuri de panică, nu și rachete peste casa ta”, afirmă o femeie. „Ei sunt acolo pentru Dumnezeu”, spune altă femeie.
Aceste răspunsuri reiau punctele de vedere transmise de Kremlin și de propagandiștii săi, care invocă o amenințare iminentă la adresa Rusiei din partea NATO și care susțin că Rusia luptă împotriva naziștilor și a sataniștilor.
Pe forum, o altă interlocutoare răspunde cu ironie acestui discurs: „Bineînțeles că sunt, pentru că sunt sataniști de partea cealaltă, așa a spus televizorul”.
Ceea ce domină, scrie Le Monde, pare a fi resemnarea. „Dacă te îndoiești, nu faci decât să adaugi temeri. Ei sunt acolo, oamenii îi susțin, asta e cel mai important!”, spune o femeie.
Resemnare, însă și consternare. Setea de informație, deși aparent nouă, este inepuizabilă. Se fac trimiteri la tot felul de știri: imagini cu oameni mobilizați și abandonați în bazele militare, echipamente defecte, primele decese.
Deocamdată, conform cifrelor cunoscute, există mai mulți morți în bazele militare din Rusia (șaptesprezece în întreaga țară) decât pe front.
Al doilea val de mobilizare
Luni, mai multe rachete au căzut peste Kiev și alte orașe ucrainene, lovind infrastructura energetică și alte ținte civile, un parc de joacă pentru copii din capitală, spre exemplu. „Poate că se va termina în curând, acum că, în sfârșit, lovim centrele de putere de acolo”, speră o femeie.
„Ah, nu știam că locurile de joacă pentru copii sunt centre de putere”, i se spune, „se va termina în curând, dar din alte motive pe care nu le pot menționa aici”.
În același timp, în ciuda faptului că autoritățile neagă acest lucru, femeile observă un al doilea val de mobilizare.
„Distribuie somații prin tot cartierul. Ce coșmar, îi iau și pe cei cu copii foarte mici”, spune cineva. „Soțul meu a fost verificat pe drum și apoi luat direct. Peste cinci zile împlinește 45 de ani”, spune alta.
Aceste lucruri par că se întâmplă, în ciuda faptului că purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a negat chiar zilele trecute că Moscova a început acest al doilea val de mobilizare.
Oricum, scrie Le Monde, se pare că nimeni nu mai crede în promisiunea președintelui Vladimir Putin privind o mobilizare „parțială”. Așa că femeile încep să aibă tot felul de temeri: „Dacă trebuie să plecăm amândoi, soț și soție, o să las copilul cu bunica lui”.
Unele se gândesc deja la viitor. „Mi-e teamă”, spune o tânără, „mi-e teamă că nu voi putea avea grijă de familia mea. Că soțul meu va muri. Că copiii mei nu-l vor recunoaște când se va întoarce”.
O membră a grupului avertizează: „Când se vor întoarce, nu va fi nimeni care să aibă grijă de ei. În această țară nu se ține cont de PTSD (tulburarea de stres posttraumatic).
Cineva postează o știre despre un tânăr care s-a întors din Ucraina și care s-a sinucis undeva în țară. „Acesta este cazul vecinului meu”, spune un profil anonim.
Cândva, în mijlocul nopții, o altă femeie se întreabă: „Oare ce vom scrie în acest grup peste o lună?”. Niciun cuvânt de răspuns, doar patru emoticoane care plâng.