Reporter: Se spune că împăcarea dintre părinţii tăi, Maria Ciobanu şi Ion Dolănescu, pusă la cale de tine, a fost de ochii lumii…
Ionuţ Dolănescu: Dintotdeauna mi-am dorit ca părinţii mei să-şi dea măcar “Bună ziua”, să îngroape securea războiului. (…) Dacă au mai fost ocazii să se întâlnească, după 1989, taică-meu tot timpul a înjurat- o pe mama.
Cum era Ion Dolănescu atunci când erai copil?
N-a fost un tată rău. Material, am avut tot ce mi-am dorit. La 9 ani, am urcat pe scenă alături de el, prima dată, şi îi rămân recunoscător.
E adevărat că tatăl tău te-a scos din testament?
Relaţia dintre mine şi tata nu trebuie condiţionată de ce-o să-mi lase. Îl iubesc şi-l respect, chiar dacă n-ar mai avea nimic. Dacă o să-mi lase ceva, cu atât mai bine, dacă nu, e opţiunea dânsului. L-am ajutat în construcţia casei de la Sinaia, lucru pe care nu l-a recunoscut niciodată. Cânt de la 9 ani şi tata a câştigat bani de pe urma mea. (…) Când am plecat de lângă dânsul, în 1997, tata m-a renegat şi nu mi-a mai dat nimic. Are o grămadă de case pe care le ţine goale. L-am implorat să mă lase să mă ocup de ele, pentru că e bolnav, are o vârstă şi e mai mereu la Parlament, unde lucrează şi, în ultimul timp, nu mai are control asupra bunurilor pe care le are. Visul meu este să-mi construiesc o casă lângă Bucureşti, aproape de o pădure, şi să am un cal. L-am rugat pe tata să-mi dea 1.000 de metri la Tunari, să îmi ridic o casă. N-a vrut, dar aud că împarte pământul la diferiţi cunoscuţi, dar pe noi, copiii lui, eu şi Dragoş, fratele meu mai mic, nu ne ajută cu nimic.
S-a însurat cu Maria la Las Vegas
Marea iubire a lui Ionuţ Dolănescu a fost Maria, o femeie pe care acesta a cunoscut-o în Australia. Ion Dolănescu nu a fost niciodată de acord cu această relaţie, mai ales că tânăra avea deja o fetiţă dintr-o relaţie anterioară.
Cei doi s-au căsătorit în 1997, într-o capelă din Las Vegas, şi au divorţat în 2008. Gurile rele spun că ruptura are legătură cu faptul că cei doi nu au putut concepe nici un copil, în condiţiile în care Ion îi promisese fiului său că-i lasă averea dacă îi va face un nepot.
La sfârşitul anului 2008, Ionuţ se căsătorea cu Doiniţa, o tânără violoncelistă din Chişinău, care i-a şi dăruit doi copii. Nu se ştie de ce, Ion nu s-a ţinut de cuvânt şi nu a scris un testament în favoarea nepoţilor săi.
Nu a vrut-o de nevastă pe Irinuca
Unul dintre marile regrete ale vieţii lui Ion Dolănescu a fost legat tot de fiul său cel mare, Ionuţ. La mijlocul anilor 90, acesta a avut o relaţie cu Irinuca, fiica Irinei Loghin, iar Ion a încercat să forţeze o căsătorie a celor doi.
Se spune că Ionuţ i-a spus tatălui său că o va lua pe aceasta de soţie, doar dacă îi va lăsa lui întreaga avere, însă bătrânul nici nu a vrut să audă. Acesta a fost, se pare, momentul în care Ionuţ a părăsit România şi s-a stabilit în Australia, lucru care a fost o mare lovitură pentru Ion Dolănescu.
“Prin urmare, i-am spus că, deşi îşi doreşte foarte mult, eu nu am să mă căsătoresc cu Irinuca Loghin, deoarece vreau să plec în străinătate, vreau să-mi fac acte şi să-mi fac dublă cetăţenie, pentru a putea pleca oricând şi oriunde. Şi se mai pune şi problema sentimentală – tata nu a vrut să înţeleagă şi să ţină cont că eu nu o iubeam pe această fată şi nu aş fi putut să mă căsătoresc cu ea de dragul lui”, se plângea Ionuţ într-o scrisoare către Dragoş, când relaţiile dintre cei doi erau încă foarte bune.
Cei doi fraţi semnau: «cur alb» şi «cur negru»
Există şi o parte amuzantă a situaţiei, în cazul scandalului din familia Dolănescu. Pe vremuri, când cei doi fraţi corespondau prin scrisori, între ei exista un soi de camaraderie mai… deosebită. Epistolele pe care cei doi le scriau, se încheiau invariabil cu o expresie uşor deocheată.
Pentru că era blond şi mai deschis la ten, Dragoş se semna întotdeauna “cur alb”, iar Ionuţ, puţin mai tuciuriu, “cur negru”. Mai mult decât atât, scrisorile denotă o relaţie de prietenie sinceră, care s-a risipit cu totul din cauza averii lăsate de Ion Dolănescu.
“Să ştii că-mi făcea plăcere, când ai fost în România şi dormeam împreună în aceeaşi cameră, să vorbesc cu tine fel şi fel de lucruri, care mai de care mai interesante, şi uneori îţi simt lipsa şi aş vrea să mai pot să stau de vorbă cu tine nopţi întregi, îmi este dor de tine şi îi mulţumesc bunului Dumnezeu că mi-a dat un frate atât de bun, cu care să mă pot înţelege”, îi scria Ionuţ fratelui său, în 1997.