Privite prin ochii istoricului Cezar Dobre, comunităţile de români din afara graniţelor ţării se împart în trei mari categorii care, în funcţie de conjunctură, au fost nevoiţi să-şi găsească un rost departe de România natală. Conform opiniei specialistului, bazată pe studii îndelungate, termenul de ''diaspora'' folosit la modul general pentru a-i aduna la un loc pe românii aflaţi în cine ştie ce colţuri ale lumii este folosit eronat. ''România este o țară înconjurată de români care - prin jocul dramatic al istoriei -, au rămas, în mari comunităţi, în afara granițelor actuale. Mi s-a părut interesant să cercetez prezența românească în Europa și în lume, din cele mai vechi timpuri și până în prezent, luând în calcul, evident, conjuctura politică şi economică de la momentul vizat. Aşa, am ajuns la concluzia că termenul de diaspora nu trebuie folosit la modul general atunci când îi reunim la un loc pe românii din afara graniţelor ţării. Ar fi o eroare. Referitor la diferenţa pe care cercetătorul o faceîntre comunitățile istorice, diaspora și românii plecați la lucru în străinătate, istoricul Dobre explică: ''Desigur, este o mare diferență între aceia pe care istoria, în arbitrariul și jocurile ei adesea greu de înțeles, prin pacte și tratate nu întotdeauna juste și parcă mereu nefavorabile nouă, românilor, i-a „lăsat" în afara granițelor. Fie că vorbim despre frații noștri din Basarabia, Bucovina, Transcarpatia, Valea Tisei din Banatul Sârbesc - unde situația este și mai complicată în privința celor care au coborât pe Valea Timocului, atât pe malul sârbesc, cât și pe cel bulgăresc, din Cadrilater. Ei nu au emigrat, nu au plecat de pe pământurile strămoșești, dar, cu toate acestea, sunt în afara țării, iar față de ei datoria și responsabilitatea noastră, ale celor din patria de la care au fost „rupți", fără voia lor, este uriașă"
"Cu totul alta este situația diasporei propriu-zise, a totalității românilor de pretutindeni, răspândiți în Europa și pe continentul american, dar și în numeroase alte locuri din lume. Diaspora, constituită nu numai în epoci diferite, ci și din rațiuni diferite a însemnat, vreme de secole, nu doar o parte de Românie risipită pe meridianele și paralele lumii, ci și o importantă modalitate de interacțiune a noastră cu celelalte seminții, o carte de vizită a neamului românesc arătată străinătății. Eterogenă ca structură, dar omogenă prin idealuri, românii din diaspora au contribuit într-o măsură, nu îndeajuns cercetată, la revenirea României la democrație, la îmbrățișarea preceptelor lumii civilizate - libertățile cetățenești, exprimarea acestora fără teama de repercusiuni -, dar și la cunoașterea și imaginea noastră în lume. Pentru o lungă perioadă prin vârfurile acestei diaspore ne-am făcut cunoscuți lumi. Desigur, în această abordare, atunci când vorbim despre diaspora avem în vedere exilul de dinainte de 1989, pentru că, după anul reîntoarcerii noastre în rândul țărilor democratice, vorbim despre un alt fel de emigrație ale căror motivații de părăsire a țării nu mai au legătură nici cu dorința de exprimare liberă, nici cu convingerile politice, ci cu interese de ordin personal, care vizează câștigul material, șansa împlinirii profesionale sau artistice'', a adăugat cercetătorul.
Istoricul Cezar Dobre a fost premiat cu mai multe distincţii pentru activitatea căreia s-a dedicat: diplomă acordată de Consiliul Comunităţii Româneşti din Luxemburg pentru contribuţia adusă la marcarea evenimentului istoric al tuturor românilor - semnarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană, cu participarea preşedintelui Traian Băsescu şi a premierului Călin Popescu Tăriceanu, diploma de onoare „Mihai Viteazul", medalia şi diploma de excelenţă „Ştefan cel Mare şi Sfânt".