VIDEOREPORTAJ. După ce a obligat în instanță Primăria Mătăsari să-și ia țevile de canalizare din grădina lui, Claudiu vrea să meargă la Parchetul European: „Mă duc la doamna Kovesi!”

Așa se explică de ce, deși comunități întregi sunt afectate de o decizie sau alta a aleșilor, doar unul, doi cetățeni ridică vocea, într-o apăsătoare tăcere generală. Ridică vocea fie pentru că au un simț dezvoltat al dreptății, fie pentru că sunt disperați, fie că sunt orgolioși peste măsură, fie pentru că sunt mai cu moț, adică instinctul lor de conservare și, implicit, talentul pentru camuflaj lasă mult de dorit. 

Pe Claudiu Ion Pasăre, cunoscut la nivel național drept omul care a tăiat canalizarea unei comune, l-a mânat în luptă mai degrabă orgoliul. Altceva, în afara unor găini, rațe și a unei case care stă să cadă, nici nu prea avea ce. Adevărul e că omul n-a tăiat canalizarea din Mătăsari, doar a împiedicat punerea în funcțiune a noii rețele, care a costat un milion de euro. Dar legenda s-a răspândit deja, iar dacă primăria comunei gorjene nu vine cu o ofertă de despăgubiri și de chirie pentru țevi, Claudiu se gândește să ofere anecdotei o bază reală, în fapte. Și să dea haiducește cu sapa în conductă. 

„Am și eu interlopii mei aici”

În februarie 2016, Primăria Mătăsari, Gorj, a decis să plătească 4,3 milioane de lei firmei SC Govora SA, din Râmnicu Vâlcea, pentru reabilitarea și extinderea rețelei de canalizare din comună. Suma totală alocată pentru proiect prin PNDL 1 a fost de 5,6 milioane de lei. 

Recomandări

George Simion și Anamaria Gavrilă își depun candidaturile la alegerile prezidențiale, din partea suveraniștilor: „Unul dintre noi se va retrage”

Cum Mătăsariul e, practic, lipit de Drăgotești, țevile de la canalizarea nouă au fost trase, ca și țevile de la canalizarea veche, prin grădinile oamenilor din comuna vecină, până la stația de epurare, situată între două gospodării. Oamenii din Drăgotești n-au avut nimic de comentat, cu excepția unuia dintre ei, Claudiu Ion Pasăre, care a zis: „Nu”. Au trecut opt ani de atunci și „Nu” a rămas. 

Viața disidentului în vârstă de 48 de ani nu a suferit nici ea schimbări dramatice. Doar că în ultima vreme, de când începe să câștige în instanță și apare în presă, „știți câte femei îmi dau mesaje pe Facebook? Oho! Dar cred că sunt pe interese, cred că o să mă umplu de bani din despăgubiri”, râde bărbatul. E divorțat și și-a crescut singur cei doi copii, o fată și un băiat, de când erau mici. „Am primit și amenințări, dar am și eu interlopii mei aici… Am 40 de verișori și verișoare. Interlopii mei, adică oamenii mei, care să sară să mă apere, în caz de ceva”. 

Recomandări

Care sunt pașii pe care Ucraina și Rusia ar trebui să îi respecte pentru a ajunge la un armistițiu durabil STUDIU

Slab, cu pielea arsă și uscată de soare, îmbrăcat în trening negru, Claudiu vorbește aproape ca un avocat, care prioritizează perfectul simplu oltenesc. S-a specializat în jargonul juridic și, ca orice războinic antisistem contemporan, în live-uri pe Facebook.  

Conflictul cu Primăria Mătăsari nu l-a transformat neapărat într-un erou local. Unele rude chiar s-au supărat pe el, pentru că se pune rău cu autoritățile. Vecinii nu-i mai răspund la salut, dar îl privesc de peste gard, cu ochii micșorați de atenție și îngrijorare. 

„Copiii mei nu-și găsesc deloc de muncă aici în zonă. Nici pe mine nu mă angajează nimeni, am interzis. Muncesc cu ziua, abia am bani de pâine”, povestește Claudiu. Se zorește să aducă pe calea cea dreaptă, spre curtea cu „șopru”, o găină care a evadat în vie. Are câteva păsări de curte, printre care și un rățoi leșesc, mut, doi câini luați din drum, unul bătrân și unul tânăr. 

Recomandări

Europa a ripostat dur în prima zi de tarife impuse de Donald Trump la oțel și aluminiu. Cum sunt taxate mărfurile americane

„Primarul s-a lăudat că n-am eu bani să mă judec cu el!”

Terenul pe care se află casa e o „curea”, o fâșie de pământ care coboară din deal, trece peste DJ 673 A, și ajunge până la un canal al râului Jilț. „Bunicul a avut opt copii plus un nepot preferat, adică eu. Nu și-a dat terenul la stat, cum au făcut alți oameni pe aici și mi l-a lăsat mie prin act de donație”. 

Țevile de canalizare trec prin fundul grădinii, dincolo de șopru. „Am fost băiat de treabă, să scrieți asta, n-am vrut să opresc canalizarea nouă. Am cerut să îmi dea și mie ceva, chirie sau despăgubiri pentru expropriere, ca să las să treacă pe terenul meu. Dar primarul din Mătăsari (n.red. – Gheorghe Gașpar) a trimis vorbă în sat că n-o să-mi dea nimic, s-a lăudat că n-am eu bani să mă judec cu el”. Așa e, n-are, dar asta nu l-a împiedicat să răspundă afrontului.

La începutul litigiului cu Primăria Mătăsari, Claudiu spune că s-a descurcat singur. „Eu mi-am depus actele, eu m-am reprezentat. Apoi mi-am angajat un avocat”. În februarie 2021, Judecătoria Motru a admis contestația la executare formulată de Claudiu (dosarul 4384/263/2019) și a dispus ca terenul de 389 mp pe care îl ocupaseră țevile de la noua canalizare să fie readus la starea inițială. Primăria Mătăsari a fost obligată și la plata a 127 de lei, cheltuieli de judecată.

Reclamat pentru distrugere

Apoi, Primăria Mătăsari a depus contra rebelului Pasăre reclamație pentru distrugere a rețelei de canalizare, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru. În iulie anul trecut, cauza a fost clasată. „Această groapă a fost săpată de pârât anterior anului 2020, cu scopul de a demonstra instanței de judecată că terenul aflat în posesia lui Pasăre Ion este traversat de rețeaua de canalizare, nu se poate stabili mai presus de orice îndoială că distrugerea existentă la îmbinarea tuburilor din rețeaua de canalizare a fost provocată cu intenție”. 

Autoritățile locale din Mătăsari au pierdut și a doua încercare de a obține în instanță obligarea lui Claudiu Pasăre să pună la dispoziția Primăriei terenul de 389 mp. Prin decizia Tribunalului Gorj, în dosarul nr. 1408/263/2022, UAT Mătăsari a fost din nou obligată la plata unor cheltuieli de judecată de 200 de lei. Iar acțiunea primăriei a fost respinsă, invocându-se autoritatea lucrului judecat, adică instanța se pronunțase deja asupra unei cereri anterioare având același obiect. 

Din textul hotărârilor pronunțate de Tribunalul Gorj și de Judecătoria Motru reiese că Primăria Mătăsari a argumentat că terenul de 389 mp aparține, de fapt, statului, pentru că ar fi fost expropriat în timpul instalării vechii rețele de canalizare. Tribunalul Gorj a decis că „e imposibilă o localizare certă a celor 389 mp expropriați în cadrul terenului din proprietatea pârâtului. (…) Instanța de fond susține netemeinic și nefondat necesitatea repunerii în funcțiune a unei rețele edificată nelegal pe terenul apelantului”. 

„Nu vrusei să scot țevile!”

Aceste prime victorii la tribunal i-au dat curaj lui Claudiu Pasăre, care a solicitat punerea în executare a hotărârii de aducere a terenului său la situația inițială. Operațiunea s-a desfășurat ca la carte, cu executorul judecătoresc de față și cu buldoexcavatorul trimis de Primăria Mătăsari în acțiune.

„Nu vrusei să scot țevile, dar dacă nu mi-au dat nimic, au zis că pot trece așa, peste mine… Acum am decizie să scot și canalizarea veche. M-am apucat să sap eu. Am ajuns la țevi. Ei acuma s-au comutat pe rețeaua veche. Au canalizare în Mătăsari. Dar pot să pun capacul oricând și să nu mai aibă”, explică Claudiu, dezvelind o groapă, pe fundul căreia se văd conductele și „gulerele” de îmbinare. 

Locul pe unde trecea canalizarea nouă a fost netezit. Nu se mai vede nicio urmă de instalație. „Au trimis și Garda de Mediu peste mine, să vadă ce e cu bucata de teren, de lângă canalul Jilț. Au văzut că e curat, bine, nimic de zis. În canal s-a strâns mizerie și ar trebui ei să-l curățe”, povestește Claudiu. 

Rețeaua de canalizare nu se poate afla prea aproape de canalul Jilț și nici nu l-ar putea traversa, că s-ar opune Apele Române, de aceea pasajul acesteia prin grădinile oamenilor este inevitabil. Claudiu nu-și explică de ce consătenii lui au acceptat fără să crâcnească să-și pună terenurile la dispoziția Primăriei din comuna vecină. Recunoaște, totuși, că atâția ani de umblat prin tribunale și de cercetări la fața locului în ograda lui l-au adus în pragul căderii nervoase. „Mai aveam puțin și o luam razna. Mă îmbolnăveam. Stăteam noaptea și mă gândeam: oi fi eu nebun și restul, sănătoși. Acum știu că ei au greșit. Când greșești, plătești”. 

Galeria de mină de sub casă

Prin Drăgotești și Mătăsari, lui Claudiu Pasăre i s-a dus vestea că „visează miliarde”. Nu doar din cauza proceselor legate de canalizare, ci și de la procesul cu Complexul Energetic Oltenia. Casa pe care și-a construit-o în 1997 pe terenul de la bunicul lui a început, de câțiva ani, să se crape și să se surpe: „Când am văzut așa, m-am interesat, am chemat experți și din una-n alta, am aflat că pe dedesubt trece o galerie de mină. Nu știam, nu știa nici bunicul meu”. 

Galeria respectivă a fost închisă, iar intrarea blocată cu pământ. „Pământul a intrat în tunel și a început să apese. Uitați-vă, pereții sunt de ciment, cu plasă de oțel. Am băgat beton, am făcut-o solidă. Dar se crapă și podeaua, se duce de tot la vale”. 

Casa a devenit nelocuibilă, iar Claudiu a păstrat doar o bucătărie mică, fără semne de dezintegrare, unde doarme când vine aici. Și-a luat un apartament la bloc în Mătăsari și acolo stă în majoritatea timpului. 

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 6

„Proprietarul nu a dispus un studiu geotehnic”

Procesul pentru despăgubiri purtat cu CE Oltenia a ajuns la Curtea de Apel Craiova (dosarul nr. 3107/263/2018). „Degradările despre care se face vorbire în acțiune nu aparțin activității miniere, ci culpei proprietarului, care nu a dispus în acord cu prevederile legale de un studiu geotehnic și cu toate acestea a edificat alte construcții după anul 2000, asumându-și pe deplin anumite consecințe”, a arătat Curtea, în motivarea hotărârii prin care a admis recursurile formulate de Claudiu Pasăre și de CE Oltenia. 

Pe 15 iunie 2023, Judecătoria Motru a dispus plata unor despăgubiri către Claudiu din partea Complexului Energetic. Experții desemnați de instanță au evaluat valoarea pagubelor la suma totală de 282.900 de lei. Însă Judecătoria Motru a considerat că trebuie achitată doar jumătate din această sumă, adică 141.450 de lei, întrucât e culpă comună. „Nu se poate stabili la acest moment că reclamantul va efectua lucrările de reconstrucție după ce va fi efectuat un studiu geotehnic și va fi întocmit un raport de execuție”. 

„Culpă comună! Adică 50, 50. Mi-au tăiat jumătate din sumă. Acum mă judec cu ei să îmi plătească suma întreagă. Și așa spun unii pe aici că eu am umblat la casă și am făcut-o să se dărâme, ca să cer bani de la CEO”. 

Drumul spre Luxemburg

Ca să facă rost de bani pentru onorariul avocatului și pentru plata timbrului judiciar, Claudiu s-a împrumutat de la „interlopii” lui. „Garantez cu hotărârea că primesc despăgubiri. Dacă mai trebuie să împrumut mult, o să mă aleg cu mai nimic”, se amuză el. 

Accesul la justiție presupune, pentru el și nu numai, să ai vocația traiului pe datorie. Și să suporți ironiile mai mult sau mai puțin fine ale consătenilor care îl tratează ca pe un butoi incomplet, din care lipsesc una sau mai multe doage, printre care și doaga confortabilă a respectului față de autoritate. Claudiu completează lacunele cu cantități suficiente de ambiție. 

Cum pe străzile din Mătăsari flutură bannerele electorale ale primarului Gașpar, Claudiu ridică spre ele pumnul, ca un personaj balzacian, „Între noi doi, acum!”, doar că el nu se răfuiește cu Parisul, ca Lucien de Rubempré , nici măcar cu o comună mai dichisită, ci cu un om-comună, primar din 2000, și cu o mare companie de stat.  

Luat de valul justițiar, Claudiu plănuiește să restabilească dreptatea și pentru păgubiții generici, numiți cetățenii români, în urma investiției de un milion de euro într-o canalizare nefuncțională. „Un milion de euro pierduți, pentru că ei au intrat peste pământurile oamenilor, fără să țină cont de legi. Mă duc la Parchetul European, la doamna Kovesi, să depun o sesizare că s-a comis o fraudă! Vinovații să plătească!”. 

Firește, pentru călătoria la Luxemburg, Claudiu plănuiește să se împrumute de la rude. Iar pentru cazare, se bazează pe ajutorul unor români stabiliți în Belgia, pe care i-a cunoscut pe Facebook. De la sesizarea depusă la Parchetul European, olteanul revoltat nu așteaptă nimic, înțelege să facă asta ca un gest simbolic, „să știe lumea”. „Și poate îmi găsesc de lucru pe acolo”, adaugă el. 

Primăria Mătăsari nu a dat curs solicitării Libertatea de a exprima un punct de vedere cu privire la litigiul cu Ion Claudiu Pasăre. 

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro