O țară din Europa a plantat atât de mulți molizi, încât aproape a distrus ecosistemul pe care voia să-l salveze

Italia a plantat milioane de molizi ca să protejeze Alpii

În anii 1930, Italia a pornit o campanie amplă de împădurire în Alpii de Nord. Autoritățile voiau să stabilizeze solul, să prevină eroziunea și să asigure lemn pentru economie. Specia aleasă a fost molidul norvegian, Picea abies, un conifer care crește repede, are trunchiul drept și poate produce lemn în cantități mari. Pentru autoritățile vremii, era arborele ideal: creștea repede, arăta ordonat și putea transforma versanții într-o sursă constantă de lemn.

Pentru aceste plantații, suprafețe de pajiști și păduri naturale au fost înlocuite cu zone dense și uniforme de molid. De la distanță, pădurile păreau sănătoase. Erau verzi, compacte și întinse. Dar tocmai această uniformitate avea să devină, în timp, problema principală.

O pădure naturală are multe specii de arbori, plante, insecte și alte viețuitoare. O plantație de molid, în schimb, seamănă mai mult cu o cultură forestieră: mulți copaci din aceeași specie, plantați pe suprafețe mari, în condiții asemănătoare.

Ce au găsit cercetătorii după aproape 100 de ani

O echipă de cercetători de la Universitatea din Lausanne și Universitatea din Milano, coordonată de ecologul Gianalberto Losapio, a analizat două zone din Prealpii italieni, lângă Lacul Como: Monte Bisbino și Alpe del Vicerè.

Ambele zone au fost reîmpădurite cu molid norvegian la începutul anilor 1930. La Alpe del Vicerè, plantațiile au fost înființate între 1930 și 1935, în cadrul unui proiect numit „Satul Alpin”, construit în perioada regimului fascist.

Cercetătorii au mers pe teren în 2023, timp de cinci luni, în sezonul de vegetație. Ei au comparat trei tipuri de habitate: plantațiile de molid, pădurile native de foioase și pajiștile montane tradiționale. Au analizat plantele, vietățile mici din sol și compoziția chimică a solului. În total, au identificat 136 de specii de plante și 201 specii și morfospecii de artropode.

Diferențele au fost mari mai ales la plante. În plantațiile de molid, cercetătorii au găsit, în medie, doar 7 specii de plante pe fiecare parcelă analizată. În pădurile native de foioase, numărul a fost de 18,5 specii, iar în pajiștile montane a ajuns la 37. Asta înseamnă că, după aproape un secol, zonele plantate cu molid nu s-au transformat în păduri naturale bogate, ci au rămas ecosisteme mult mai sărace.

Păduri verzi, dar mult mai sărace în viață

Descoperirea arată o problemă importantă: nu orice pădure este bună pentru natură doar pentru că are mulți copaci. O plantație uniformă poate arăta sănătos de la distanță, dar poate ascunde un ecosistem sărăcit. Exact asta s-a întâmplat în zonele analizate din Alpii italieni. Molidul face multă umbră, iar lumina ajunge mai greu la sol. Într-o pădure naturală de foioase, plantele de la sol au mai multe momente în care pot primi lumină, mai ales primăvara, înainte ca arborii să înfrunzească complet.

În plantațiile de molid, această fereastră este mult mai mică. Solul este acoperit de ace, descompunerea este mai lentă, iar condițiile devin mai greu de suportat pentru multe plante native. În timp, plantele care trăiau în mod natural în pajiștile și pădurile din regiune au avut tot mai puțin loc. Ecosistemul nu a dispărut complet, dar și-a pierdut o mare parte din diversitate.

De ce o pădure cu o singură specie devine mai fragilă

Cercetătorii atrag atenția că o pădure dominată de o singură specie este mai vulnerabilă decât o pădure naturală. Într-un ecosistem divers, speciile se completează între ele. Dacă apare o boală care afectează un anumit arbore, ceilalți pot menține pădurea în viață. Dacă vine o secetă sau o furtună puternică, diversitatea ajută ecosistemul să reziste și să se refacă.

Într-o plantație formată aproape numai din molizi, riscul este mai mare. Dacă apare un dăunător sau o boală care atacă molidul, suprafețe întinse pot fi afectate în același timp. La fel, fenomenele meteo extreme pot lovi mai dur un ecosistem uniform decât unul natural, cu specii diferite. Iar dezechilibrul este mai profund, cu păduri care au fost create ca să protejeze muntele, dar care au ajuns mai fragile decât habitatele pe care le-au înlocuit.

Au vrut să repare natura, dar au simplificat-o prea mult

Studiul arată că plantarea de copaci nu înseamnă automat refacerea naturii. Contează ce specii sunt plantate, unde sunt plantate și ce ecosisteme sunt înlocuite. În cazul Italiei, molizii au fost plantați pentru a stabiliza solul și pentru a proteja Alpii. Dar, prin înlocuirea pajiștilor și pădurilor native cu suprafețe uniforme de conifere, ecosistemul a devenit mult mai sărac.

Pajiștile montane, de exemplu, pot părea mai puțin spectaculoase decât o pădure deasă, dar ele susțin un număr mare de plante, insecte și alte forme de viață. În studiul din Alpii italieni, pajiștile au avut de peste cinci ori mai multe specii de plante pe parcelă decât plantațiile de molid.

Aceasta este lecția principală a cercetării: o zonă împădurită nu este automat o zonă refăcută ecologic. Dacă o pădure nouă înlocuiește un habitat natural bogat, iar noua pădure este formată aproape dintr-o singură specie, rezultatul poate fi opusul celui dorit.

Avertisment pentru marile campanii de împădurire

Rezultatele din Italia sunt importante și pentru proiectele moderne de împădurire. În multe țări, plantarea de copaci este prezentată ca soluție rapidă pentru probleme de mediu, de la eroziune până la schimbările climatice. Cercetătorii nu spun că împădurirea este greșită, ci că plantarea pe suprafețe mari a unei singure specii poate crea ecosisteme vulnerabile și sărace, mai ales atunci când înlocuiește habitate naturale diverse.

Pentru ca o pădure să ajute cu adevărat natura, nu este suficient să fie plantat un număr mare de copaci. Trebuie păstrate speciile locale, structura naturală a peisajului și echilibrul dintre păduri, pajiști și sol.

În Alpii italieni, această lecție a venit după aproape 100 de ani. Și, deși nu au distrus complet natura, au schimbat-o suficient de mult încât pădurile să devină mai sărace, mai uniforme și mai vulnerabile decât habitatele naturale pe care le-au înlocuit.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE