‘Iubita mea vrea sa-si schimbe sexul. Va mai fi aceeasi?’

Ma numesc Ana-Maria, din Bucuresti, am 22 de ani, sunt varsator si iubesc cu disperare o femeie. Am cunoscut-o intr-un local pe care il frecventam des impreuna cu prietenii. Vestimentatia o avea adecvata unui barbat suplu, fizionomia cu trasaturi barbatesti, gesturile, mimica, purtarea si privirea toate pareau a fi ale unui barbat. Am facut cunostinta cu ea si parca din prima zi am simtit ceva special pentru ea, desi aflasem ca este femeie si nu acceptam ideea. In timp ne-am indragostit reciproc si nu am mai putut sta una fara cealalta. Dupa vreo doi ani am hotarat sa ma despart de ea pentru ca imi doream o relatie adevarata, sa fiu cu un barbat adevarat. Ne-am despartit timp de cinci luni. In aceasta perioada mi-am facut un prieten pentru care nu simteam nimic, deoarece gandul meu era intotdeauna la ea. Dupa aproape cinci luni ea a inceput sa ma caute, implorandu-ma si rugandu-ma sa ma intorc la ea, dar mai ales mi-a spus un lucru la care nu ma asteptam, ca o sa-si faca operatie de schimbare a sexului. Am fost atat de surprinsa si am inteles cat de mult ma iubeste si pentru nimic in lume nu ar renunta la mine.

Eu i-am respectat decizia pentru ca o iubesc si vreau sa stiu daca aceasta operatie o poate schimba? Putem avea copii impreuna? (asta in cazul in care ar face operatia si ar fi reusita).

Eu nu am avut niciodata contact cu ea –  sub nici o forma – si nu am vazut-o dezbracata niciodata. Sunt o fire mai timida, sunt domnisoara, chiar daca in vremurile noastre se gasesc mai greu si unora nu le vine sa creada. Am avut prieteni baieti, dar pe perioade scurte de timp, deoarece isi urmareau interesul si nu stiau sa aprecieze ce au. Sa nu cumva sa credeti sa sunt vreo invechita, imi place sa fiu in pas cu moda, sa ma aranjez si cel mai mult imi place curatenia. Eu nu sunt de acord cu cuplurile lesbiene, dar din pacate sunt captiva in acest cuplu.

Ce pot face ca acest cuplu sa devina normal? Oare sunt eu de vina ca m-am indragostit de o femeie? Este o obsesie, este o boala, se poate intampla oricui? Poate o femeie sa devina barbat si sa nu simta nimic pentru alt barbat? Oare este adevarat ca ma iubeste sau este bolnava? Dar stiti daca la noi exista vreo clinica pentru astfel de cazuri? Va rog din tot sufletul meu sa nu-mi ocoliti scrisoarea, am nevoie de raspunsurile dumneavoastra.

Ana-Maria, Bucuresti

Este mai important cum esti si ceea ce simti si mai putin ceea ce ai intre picioare

Draga Ana-Maria, intrebarile la care cauti raspuns sunt multe si nu stiu daca eu sunt in masura sa-ti raspund la ele. Multi oameni mai luminati decat mine incearca inca sa gaseasca rezolvarea unor astfel de probleme. Multe fete bisericesti, si nu numai, sunt impotriva unor astfel de lucruri si nu vor fi de acord niciodata cu nici un compromis.

Desi nu sunt  nici pe departe in masura sa ma pronunt, eu am sa incerc sa-ti transmit numai parerea mea, desi vor fi nenumarate pareri pro sau contra.

In primul rand esti un pic paradoxala in ceea ce mi-ai scris. Ca esti impotriva cuplurilor de lesbiene, dar ca esti captiva in-tr-o astfel de relatie? Daca esti captiva este impotriva vointei tale. Cine te obliga?

Sa fiu in locul tau, si daca inima mi-ar spune ca asa este mai bine eu as tinde sa-i dau ascultare inimii mele decat ratiunii altora. Nu stiu daca exista clinici specializate in Romania pentru problema voastra, dar nu cred ca ea s-ar schimba mult, pentru ca important este cum esti si ceea ce simti si mai putin important ceea ce ai intre picioare. De asemenea nu stiu daca ati putea avea copii impreuna, ma indoiesc, dar cunosc cateva cupluri hetero care au adoptat copii si care acum sunt ai lor chiar daca nu sunt parintii biologici. Cum spuneam, conteaza mai mult ceea ce simti. Tu, daca ar fi sa nu te gandesti la “ce spune lumea”, daca ai lasa deoparte toate prejudecatile, ce hotarare ai lua? O iubesti? Daca ar fi barbat, asa cum pare, l-ai iubi mai putin?

Urmărește-ne pe Google News