EXCLUSIV / Jandarmul care a fost dincolo de nori, pe acoperișul Europei. Simon Bâlbâie a cucerit vârfurile Mont Blanc și Elbrus, în expediții dure / VIDEO
Jandarmul care a fost, dincolo de nori, pe acoperișul Europei
Lt.col. Simon Bâlbâie a cucerit vârfurile Mont Blanc și Elbrus în expediții dure, pregătite timp de mai bine de un an
A pus piciorul dincolo de nori, pe cele mai înalte vârfuri ale Europei acoperite de ghețari, iar răsplata-i supremă au fost peisaje interzise la care omul de rând poate doar să viseze. Jandarmul Simon Bâlbâie a escaladat munți socotiți acoperișul bătrânului continent, masivi ce-și au piscurile înfipte parcă în cerul cu care se contopesc la mii de metri de pământ. ”Francezul” Mont Blanc și ”rusul” Elbrus au fost cuceriți în expediții spectaculoase, dar extrem de periculoase și de istovitoare, de ofițerul alpinist care se pregătește chiar și un an și jumătate pentru asemenea provocări.
De ce alpinism, de ce muntele, de ce ascensiuni extrem de periculoase în care limitele corpului îi sunt împinse la extrem? Nici el, lt.col. Simon Bâlbâie, șeful jandarmilor montani din România, nu știe. E ceva în gena lui, ceva care vine din interior. E ceva cu care s-a născut, a crescut și va trăi, e convins, toată viața. Nu a făcut nimic special ca să nu i se risipească dragostea pentru munte care l-a ”chinuit” de când se știe. Ba da, de fapt a făcut totuși ceva…S-a perfecționat de la zi la zi pentru lupta dură cu uriașele stânci acoperite de zăpezi veșnice.
Lt.col. Simon Bâlbâie a fost dincolo de nori, pe acoperișul Europei. Ofițerul-alpinist a cucerit vârfurile Mont Blanc și Elbrus în expediții dure, pregătite timp de mai bine de un an
”Am avut această pasiune de mic. Nu am putut să o urmez pentru că nu aveam condițiile necesare când eram copil. Acum vreo trei ani însă am bătut la porțile unei școli de munte, unde am evoluat cum evoluează fiecare de la stadiul de blugi și adidași la stadiul de echipament profesionist. Am luat-o ușurel. Întâi am urcat pe munții ușori din România, pe urmă pe munți mai dificili, în condiții de iarnă, în condiții meteo nefavorabile. Am studiat, am terminat și cursurile unei școli de ghizi montani. Un an și ceva m-am pregăti efectiv pentru a urca pe Elbrus și pe Mont Blanc”, își începe Simon povestea legată de marea sa dragoste, muntele.
Ce înseamnă ca George Simion să devină președinte: România se află în faliment nedeclarat, există riscul să nu se plătească pensiile, leul va cădea
Ca să cucerească masivi precum Elbrus și Mont Blanc, jandarmul se antrenează chiar și un an și jumătate
Mont Blanc și Elbrus nu sunt doar niște dealuri pe care poți să cutreieri la pas, cu o desagă în spinare. Sunt doi coloși care s-au ridicat deasupra tuturor munților bătrânului continent. Sunt acoperișul Europei. Vorbim de altitudini care ajung la 5.642 m, în cazul piscului caucazian, și la 4.810 m, înălțimea maximă a ”francezului” Mont Blanc. Și, dacă vreun alpinist vrea să pună piciorul acolo, deasupra norilor, trebuie să le acorde respectul cuvenit. E vorba de antrenamente la fel de dure ca expediția aflată în pregătire, dar și de echipamentele folosite.
”Pentru alpinismul clasic, pentru urcat pe munții înalți unde întâlnești toate formele – stâncă, ghețari,zăpadă, zăpadă permanentă -, echipamentul este format din colțari, pioleți, ham, corzi și echipament de protecție împotriva condițiilor meteo nefavorabile. Adică bocanci de alpinism, de munți înalți, haine groase, dar extrem de comode ”, explică lt.col. Simon Bâlbâie.
Recomandări
Cătălin Predoiu a fost desemnat premier interimar de Ilie Bolojan
::placeholdeR–>
Costul unei expediții montane ”înghite” chiar și câteva mii de euro
Când vine vorba de costuri, ofițerul-alpinist al Jandarmeriei Române face rapid o socoteală și, la un calcul sumar, ajunge la sume care depășesc câteva mii de euro.
”Costurile sunt mari. O pereche de bocanci de altitudine, zdraveni, costă de la 18 milioane lei (n.r. 1.800 de lei), o geacă de puf în care să te simți confortabil la minus 20 de grade, undeva la 5.000 de metri, e o investiție care depășește 20 de milioane de lei (nr. 2.000 de lei)”, spune Simon care a pus egal între familia sa și piscurile care își desenează formele dincolo de nori, direct pe cerul sticlos.
Însă pasiunea pentru expediții montane extreme a jandarmului e atât de mare încât nici un curs valutar și nici o inflație nu sunt obstacole în calea pregătirii unei expediții ce vizează atacul munților importanți al lumii. Pentru un asemenea atac ce poate fi pregătit chiar și un an și jumătate, în portfofel se găsesc întotdeauna resurse financiare.
Antrenamente? Da, cât mai multe ieșiri de munte, alergări, exerciții de aerobic, de forță, de respirație și de rezistență extremă. Și…urcatul scărilor! Simon a ajuns la zece serii de urcat și coborât până la etajul zece! Și face asta de trei-patru ori pe săptămână, între două misiuni la care trebuie să participe din postura de coordonator al jandarmilor montani. Știe că acolo sus, în creierii munților, în mijlocul zăpezilor veșnice înghețate, nu trebuie să-l lase puterile pentru că nimeni nu o să-i care în spate rucsacul cu echipament și hrană ce cântărește cel puțin 30 de kilograme.
”Accelerez în ultima perioadă a pregătirii până în ultima săptămână atunci când o las mai moale ca să pot să mă refac, să fiu odihnit pentru a aborda muntele. Rezistența la efort, la temperaturi scăzute îți salvează viața pe munte și de aceea trebuie să fii antrenat. Pentru că acolo lucrurile stau cu totul altfel. Pe Elbrus, de exemplu, eram undeva la 4.200 (n.r. de metri). Am vrut să văd câte flotări fac. La a doua flotare mi s-a făcut rău…”, explică jandarmul-alpinist.
::placeholdeR–>
Cine trișează sau lasă garda jos poate fi ucis de munte
Dacă trișezi în vreun fel muntele nu iartă. Chiar el, Simon, a trăit pe propria-i piele un episod dramatic în urma căruia ar fi putut să devină o amintire. Nu a trișat, dar, din cauza oboselii, a lăsat garda jos și organismul i-a jucat o festă. Aproape că a adormit din picioare. Un pas, un al doilea urmat de un al treilea făcuți parcă în transă l-au purtat pe buza hăului. S-a trezit la timp altfel…
”Pe Elbrus am închis ochii o clipă și când i-am deschis eram deja cu un picior în afara cărării…Făcusem deja doi-trei pași fără să realizez…Eram la 5.100 de metri, dar rusul (n.r. administratorul local caucazian) nu are servicii de Salvamont. Dacă ai căzut, acolo rămâi.Căzut înseamnă undeva la câteva sute de metri. Nu te mai găsește nimeni…Pe Mont Blanc am văzut cinci morți în patru zile. Oameni care coborau pe lângă mine…La cinci minute au căzut…Au murit…I-a luat cu elicopterul. Mont Blanc e un munte foarte periculos, tehnic după părerea tuturor”, rememorează Simon acele clipe trăite pe Elbrus și pe Mont Blanc.
La mii de metri altitudine, alpiniștii pot fi transformați în ghiulele umane din cauza lipsei de oxigen
Pericolul extrem nu vine doar dinspre Mama Natură care își poate schimba chipul într-o secundă și se poate dezlănțui cu furie asupra alpiniștilor. Unii dintre membrii expediției se pot transforma fără voia lor, din cauza lipsei de oxigen, în adevărate ghiulele umane care prin forța trupurilor lor pot doborâ în cădere, precum niște popice, alți alpiniști aflați în calea lor.
”Alți oameni care coboară, care sunt afectați de răul de înălțime, au mișcări dezordonate și nu se coordonează. Se pot izbi de tine, te pot doborî… O cădere pe o pantă înseamnă moarte pentru că nu ești tot timpul asigurat în coardă, ci doar pe porțiunile extrem de dificile. Într-o parte și în alta sunt prăpăstii imense…”, explică Simon de unde poate pândi moartea pe crestele masivilor atacați în expediții.
Simon Bâlbâie: ”Mă simt ca un bătrân de 90 de ani”
Pentru că lipsa de oxigen îi transformă complet pe alpiniștii care nu rezistă diferențelor mari de altitudine pot avea loc accidente mortale. De aceea, pentru a evita astfel de situații în care pot muri moameni, un masiv este atacat cu tehnică, în ”trepte”. Se urcă la un anumit nivel, se stă acolo o zi pentru acomodare, apoi se coboară un nivel mai jos, în adăposturi, pentru somn. Și tot așa până la cucerirea vârfului…Oricum, oxigenul rarefiat își pune serios amprenta asupra organismului și așa extrem de solicitat din punct de vedere fizic.
”Mă simt de parcă aș avea 90 de ani. Ca un bătrân…Gâfîi din orice. Să te apleci să te legi la șireturi durează ceva timp și dacă faci greșeala de a te ridica mai repede în picioare amețești”, vorbește Simon despre experiențele pe care le-a trăit la peste 4.000 de metri altitudine.
Himalaya este visul încă neîmplinit al jandarmului alpinist Simon Bâlbâie
Visul jandarmului-alpinist Simon este să pună piciorul pe cel mai înalt punct de glob. Vrea să cucerească Everestul și cei 8.848 de metri ai săi! Nu știe când se va întâmpla acest lucru, dar luptele crâncene, pe viață și pe moarte, date și câștigate cu cele mai înalte piscuri europene îi dau mari speranțe că într-o zi va pune piciorul pe acoperișul lumii.
”Everestul e un vis pentru toată lumea, deci și pentru mine. Nu m-aș da niciodată înapoi de la o expediție pe Everest dacă resursele financiare îmi vor permite. Pentru că e extrem de scump. Poate să mă coste chiar și 40.000 de euro… Însă, planurile mele vizează acum vârful argentinian Aconcagua. Vreau să înfig steagul României în vârful celor 6.962 m”, își dezvăluie Simon dorințele cele mai mistuitoare.