Joacă-te cu noi!

Povestea începe în munţii Seeonee. Într-o noapte, tatăl-lup, care se odihnise cât fusese ziua de lungă, se trezi cu un căscat lung şi se întinse să-şi dezmorţească labele. Lupoaica stătea şi ea lungită, iar cei patru puiuţi se jucau în jurul ei. Afară era o linişte deplină, iar luna lumina totul în jur.

– E timpul să plec la vânătoare, a mârâit tatăl-lup. Tocmai când se pregătea să iasă din peşteră, lupoaica l-a oprit şi i-a spus speriată:

– Stai, se aud nişte zgomote! Lupul a rămas încremenit, apoi a şoptit cu uimire:

– E un om, e un puiuţ de om, un copilaş, vino să-l vezi! Şi, chiar în faţa peşterii, se afla un băieţel cu părul negru ca pana corbului, care de-abia învăţase să meargă. Acesta s-a prins brusc cu mânuţele de o creangă, apoi l-a privit pe tatăl-lup în ochi şi a început să râdă.

– Aşa arată un pui de om?, a întrebat mamalupoaică. Ia adu-l încoace să-l văd! Obişnuit să-şi care puii în dinţi, tatăl-lup l-a luat pe copil în gură şi l-a adus în mijlocul peşterii, unde cu toţii au început să-l studieze. Deodată, hop!, prichindelul s-a cuibărit în blana caldă a lupoaicei.

– Vai, cât e de îndrăzneţ, s-a mirat aceasta. Cine a mai pomenit vreodată ca un lup să aibă grijă de un pui de om? Dar uite că se poate. De atunci, copilul a rămas în grija animalelor din junglă, trăind aici ca într-o adevărată familie…

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE