Ceea ce s-a intamplat la Curtea de Apel in dosarul Rompetrol, a doua zi dupa ce interventia presedintelui Basescu incinsese spiritele in Consiliul Superior al Magistraturii, poate fi o explicatie lucida a ceea ce provoaca nemultumirea maselor fata de justitie. Aceasta nemultumire a fost invocata corect si de presedinte, insa a plasa responsabilitatea incompetentei si coruptiei doar pe umerii judecatorilor este incorect. Fiindca actul de justitie nu inseamna numai instanta judecatoreasca, ci si procurorii si politistii care contribuie din plin la stabilirea sau ascunderea adevarului. Aici a gresit presedintele in aprecieri, deoarece in acele scrisori invocate, chiar contribuabilii reclama modul in care s-a desfasurat ancheta, sau procedurile aplicate anapoda de unii procurori.
La asemenea dosare prost (si voit?) instrumentate e aproape firesc ca si judecatorii sa traga ani de zile de acte pana sa dea o solutie finala. Iar aceasta e de cele mai multe ori viciata si in favoarea inculpatilor. Exemplu de instrumentare proasta a dosarului e cazul lui Dinu Patriciu. Procurorii au gafat impardonabil cand au trimis 3 recursuri la Curtea de Apel in dosarul Rompetrol, fara sa fi cerut disjungerea, asa ca decizia judecatorilor, chiar daca i-a nemultumit, l-a facut pe Patriciu sa iasa razand din tribunal.
La fel de fericit ca si la anterioara infatisare, atunci cand procurorii s-au grabit sa-i ceara arestarea, inainte de a-l audia ca inculpat. Grabiti, procurorii au uitat sa ceara instantei sa-i puna interdictie de a parasi tara?! Ce vor face mai departe judecatorii, ne va arata, insa, daca justitia s-a transformat din Cenusareasa in printesa. Si aici nu ma refer strict la cazul Patriciu.