Dramă pe K2: speranțe mici pentru cei trei alpiniști dispăruți aproape de vârful „muntelui sălbatic”. Fiul unuia dintre ei s-a salvat în ultimul moment
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Cei trei, un pakistanez, un islandez și un chilian, se aflau la aproximativ 300 de metri distanță de vârful K2, în momentul în care au fost văzuți pentru ultima dată, scriu site-ul de specialitate ExplorersWeb și New York Times.
Autoritățile pakistaneze și salvatorii au anunțat luni că suspendă, din cauza vremii nefavorabile, căutările celor trei alpiniști experimentați dispăruți încă de vineri pe K2 - pakistanezul Muhammad Ali Sadpara, islandezul John Snorri și chilianul Juan Pablo Mohr.
Operațiunile vor fi reluate atunci când vremea se va îmbunătăți, posibil marți, dar familiile și specialiștii cred că șansele de supraviețuire ale celor trei la peste 8.000 de metri, în gerul iernii de pe K2, al doilea cel mai înalt vârf din lume, sunt mici, scrie New York Times.
Dincolo de căutările cu elicopterul, care nu poate ajunge decât până la 7.000 de metri altitudine, doi oameni au insistat într-o primă fază să continue operațiunea de salvare. Imtiaz Hussain și Akbar Ali, vecini și rude ale lui Ali Sadpara, s-au arătat determinați să urce pe munte.
„Ali este ca un frate și e un erou în Pakistan”, a explicat Imtiaz, potrivit ExplorersWeb.
Cei doi, amândoi alpiniști experimentați, s-au oferit voluntari în misiune. În cele din urmă, și ei au fost însă nevoiți să suspende căutările, luni.
Fiul unuia dintre alpiniștii dispăruți, Sajid Sadpara, a admis că șansele de supraviețuire ale tatălui său și ale tovarășilor acestuia sunt minime.
„Nu există șanse de supraviețuire la peste 8.000 de metri, timp de trei zile”, a declarat acesta.
„Cred că au ajuns în vârf”
Cei trei alpiniști dispăruți se aflau la a doua tentativă de ascensiune pe K2 în acest sezon. Ultima oară când au fost văzuți, vineri în jurul prânzului, se aflau în zona cunoscută drept „Bottleneck”, un culoar îngust, la doar 300 de metri de vârf.
De fapt, ultimul care i-a văzut a fost chiar Sajid Sadpara.
Acesta a povestit unei televiziuni locale că alături de tatăl său, de John Snorri și Juan Pablo, a început ascensiunea finală, din tabăra 3, vineri la ora 00.00.
”Din nefericire, am rămas fără oxigen când am ajuns la Bottleneck. În plus, nu mă simțeam bine mental. Tatăl meu mi-a spus să folosesc butelia suplimentară pe care o căram cu mine. Am încercat să repar regularizatorul măștii, dar scăpa oxigen, așa că am decis să cobor”, a povestit Sajid.
Ajuns în tabăra 3, tânărul de 20 de ani a încercat să se pregătească pentru întoarcerea celor trei.
„Am început să pregătesc apă, gândindu-mă că se vor întoarce la noapte. În plus, am lăsat o lumină aprinsă în tabără. Nu am dormit în noaptea aia și în dimineața următoare am contactat tabăra de bază iarăși și le-am transmis că nu au sosit”, a adăugat el.
„Cred că au ajuns în vârf și că, în timp ce coborau, au avut un accident, pentru că vântul era foarte puternic în acel moment”, a mai spus tânărul pakistanez.
Întrebat dacă operațiunile de căutare ar trebui să continue, Sajid a ezitat, înainte de a spune că salvatorii ar putea să găsească măcar corpurile celor trei, în condițiile în care șansele lor de supraviețuire sunt aproape inexistente.
Un munte greu de escaladat
K2, aflat în lanțul Karakorum al masivului Himalaya, în nordul Pakistanului, are 8.611 metri și este al doilea vârf ca înălțime, după Everest.
„Muntele sălbatic”, așa cum este supranumit, este însă mult mai greu de escaladat.
Până în prezent doar 360 de persoane au ajuns în vârf, iar 86 de oameni și-au pierdut viața, potrivit lui Karrar Haidri, un oficial al Clubului Alpin din Pakistan.
Primii care au cucerit K2, în 1954, au fost italienii Lino Lacedelli și Achille Compagnoni.
În ultimele decenii, țelul devenise escaladarea K2 în timpul iernii, și asta pentru că „muntele sălbatic” rămăsese ultimul vârf de peste 8.000 de metri care nu fusese escaladat în timpul sezonului hibernal.
Ascensiunea vârfurilor înalte în timpul iernii, brevetată de alpiniștii polonezi în anii 1970-1980, este mai dificilă, din cauza vremii impredictibile.
Acest scop a fost atins în ianuarie, <a rel="noreferrer noopener" aria-label="de o echipă de alpiniști nepalezi (opens in a new tab)" href="https://www.libertatea.ro/stiri/alex-gavan-alpinist-munte-varf-k2-iarna-nepalezi-record-3378994" target="_blank">de o echipă de alpiniști nepalezi</a>. Alpinistul român Alex Găvan a încercat și el sezonul acesta să ajungă în vârf, <a rel="noreferrer noopener" aria-label="dar a renunțat. (opens in a new tab)" href="https://www.libertatea.ro/stiri/alex-gavan-renunta-la-incercarea-de-a-cuceri-varful-k2-pe-timp-de-iarna-3383329" target="_blank">dar a renunțat.</a>
Anul acesta, K2 a luat deja viața a două persoane. În ianuarie, alpinistul spaniol Sergi Mingote a murit după ce a căzut, în timp ce cobora de pe munte.
Vineri a fost găsit trupul neînsuflețit al alpinistului bulgar Atanas Skatov, care căzuse în timp ce se afla undeva la peste 7.000 de metri altitudine.
Iar un alt alpinist, americanul Alex Goldfarb-Rumyantzev, a murit pe un vârf din apropiere, Pastore Peak, în timp ce se pregătea să escaladeze un alt optmiar, Broad Peak.
Nu este cel mai negru an de pe K2.
În 2008, 11 oameni au murit, iar în 1986, 13 alpiniști și-au pierdut viața în decurs de doar două săptămâni, în special din cauza unei furtuni.
Principalele obstacole întâmpinate de alpiniștii de mare altitudine sunt lipsa oxigenului și frigul extrem, care poate produce degerături.
Edemul pulmonar de mare altitudine poate provoca moartea, iar alpiniștii se pot salva doar coborând la o altitudine mai mică. Lipsa de fluide din corp este o altă mare problemă.
Zona de la peste 8.000 de metri este cunoscută drept „zona morții”. Organismul moare încet, iar din cauza lipsei de oxigen, oamenii au o capacitate mentală redusă, care se poate dovedi periculoasă, în special în cazul unor incidente.
Vântul puternic sau o furtună poate deveni, prin urmare, letal, în foarte scurt timp.
