La Un An De La Invazie, Rușii „au învățat Să Nu-și Mai Facă Griji și Să Iubească Războiul”, Spune Un Expert Rus. Care Sunt Argumentele Lui

În epoca sovietică, armata rusă a tulburat viața de zi cu zi a cetățenilor obișnuiți ai URSS de doar două ori, scrie Andrei Kolesnikov, fost jurnalist la publicațiile Novaia Gazeta și Izvestia, în prezent expert al Carnegie Endowment for International Peace, un think-tank cu sediul la Washington.

Prima ocazie a fost invazia Cehoslovaciei, din 1968, care a trecut în mare parte neobservată de mulți ruși, deoarece puțini știau ce se întâmplă. A doua ocazie a fost invazia Afganistanului din 1979, care a avut consecințe mult mai mari. Pentru mulți oameni, vederea sicrielor de zinc aduse cu avionul a distrus fundamentele morale ale proiectului sovietic.

În 2022, armata rusă a tulburat din nou viețile cetățenilor obișnuiți, tot printr-o invazie, cea din Ucraina. Iar efectul a fost chiar mai puternic decât cel al evenimentelor anterioare. De fapt, Rusia tocmai a trăit cel mai terifiant an din istoria postsovietică, spune Kolesnikov.

Cu toate acestea, în ciuda pierderilor tot mai mari de vieți omenești și a înfrângerilor morale, fundamentul național al Rusiei nu pare să fi fost zdruncinat, crede expertul.

Sigur, rușii sunt mai divizați, iar opiniile lor se polarizează, pe măsură ce oamenii se satură de război. Dar, departe de a slăbi controlul lui Putin asupra puterii, „operațiunea militară specială”, așa cum o numește Kremlinul, nu a făcut decât să îl consolideze, concluzionează expertul rus.

Recomandări

Ciucă și Bode, acuzați că se înțeleg cu PSD fără să se consulte cu partidul, după scandalul pragului pentru abuz în serviciu, adoptat în Senat. „S-a făcut semnul cu degetul să votăm”

Cei care se tem de Putin fie au fugit din țară, fie tac. Regimul dispune de un arsenal formidabil de instrumente pe care le poate desfășura împotriva opozanților de orice fel.

În acest timp, Kremlinul a zdrobit disidența, a închis sau blocat accesul la aproape toate mijloacele de comunicare independente și a aplicat eticheta neoficială de „trădător național” tuturor celor care nu îi aplaudă măsurile.

Și astfel, în loc să protesteze, majoritatea rușilor au arătat clar că preferă să se adapteze, spune expertul, care parafrazează tilul unui celebru film antirăzboi: „Dr. Strangelove sau cum am învățat să nu-mi fac griji și să iubesc bomba”.

El spune că nici fuga din țară nu este neapărat o formă de protest: pentru mulți, este pur și simplu un răspuns pragmatic la problema cu care se confruntă.

Este adevărat că populația este mai neliniștită ca niciodată. Potrivit sondajelor de opinie, anxietatea în rândul rușilor a atins noi culmi în 2022, deși a revenit la niveluri mai mult sau mai puțin tolerabile atunci când amenințarea mobilizării s-a îndepărtat temporar.

Dar adaptarea a devenit trăsătura dominantă a rușilor. Unde se va sfârși?, întreabă Kolesnikov. Pentru moment, se pare că nu există nicio limită, răspunde tot el.

Recomandări

Corespondență din San Francisco. Ce spune Ion Stoica, al patrulea cel mai bogat român, despre cum a creat sistemul care învață ChatGPT și cum vede România politicienilor de azi: „Ceva absolut reprobabil, nu este admisibil”

Într-un an șocant, atitudinea rușilor față de regim nu s-a schimbat prea mult

În acest moment, Putin construiește un nou imperiu, dar acest proces nu merge bine, spune expertul rus, care observă că oamenii fug de el în număr mare.

O comparație cu perioada sovietică ar putea fi relevantă, crede el, spunând că unul dintre pilonii URSS a fost reprezentat de proiectele uriașe de construcție comunistă.

Dar liderul de la Kremlin s-a apucat să restaureze imperiul Moscovei distrugând chiar amintitele proiecte comuniste, scrie Kolesnikov, care observă că o parte semnificativă a infrastructurii ucrainene pe care Putin a lovit-o cu rachete și drone a fost construită de predecesorii săi.

Un exemplu este centrala electrică TEC-5 din Harkov. Construită de sovietici în anii 1970, aceasta a furnizat energie electrică pentru milioane de oameni și a devenit a doua cea mai mare centrală termică din Ucraina.

În septembrie 2022, aceasta a fost lovită de un atac al forțelor ruse, care a provocat un incendiu uriaș, ce a întrerupt alimentarea cu energie electrică a unei mari părți a țării.

Pentru expertul rus, diferența este greu de evitat: imperiul anterior (URSS) a lansat primul satelit creat de om, Sputnik, și primul om, Iuri Gagarin, în spațiu. În acest timp, spune el, Putin lansează rachete într-o țară vecină.

Recomandări

EXCLUSIV. Contractul prin care banii au dispărut către Sofia, oferit de un avertizor de integritate bulgar: „E furt cu premeditare: Euroins a cedat tot, iar statul român, adică cetățenii, vor trebui să plătească”

În ciuda acestor evidențe, anul 2022, un an de șoc constant, nu a schimbat prea mult atitudinea rușilor față de regim. Acesta nu este doar un reflex de apărare, crede el, ci un răspuns cu două tăișuri, care încearcă să țină realitatea la distanță.

Acest răspuns se explică prin dorința de răzbunare împotriva inamicului, unul care nu mai este văzut nici măcar ca ființă umană, spune Kolesnikov.

Pe de altă parte, acest răspuns are la bază ideea fantezistă că vremurile obișnuite pot continua într-o țară în care comiterea de acte de violență împotriva străinilor și sacrificarea personală într-o moarte eroică pe câmpul de luptă sunt norme acceptate social.

Această formă de protecție emoțională explică de ce majoritatea rușilor văd anul 2022 ca pe un an foarte dificil – dar mai puțin dificil decât primul an al pandemiei COVID-19 sau decât perioada de la începutul anilor 1990.

Potrivit sondajelor realizate de Centrul independent Levada, temerile legate de represiunea în masă, de o guvernare arbitrară și de o reprimare din partea guvernului s-au diminuat până la finalul anului trecut, în comparație cu perioada anterioară.

Toate aceste instrumente ale tiraniei au fost folosite cu o forță din ce în ce mai mare pe parcursul anului și, cu toate acestea, oamenii au declarat că sunt mai puțin îngrijorați de ele decât înainte, concluzionează Kolesnikov.

Această diminuare a îngrijorării nu este doar un efect al presiunii regimului, care a cerut unitate pe timp de război. Este o lipsă conștientă de dorință pentru a recunoaște că ceva s-a schimbat – o dorință de autoamăgire, spune expertul.

De altfel, conform datelor din sondaje, singura teamă majoră pe care oamenii o exprimă la același nivel ridicat ca și înainte este perspectiva unui alt război mondial. Acesta pare să fie singurul lucru în legătură cu care rușii medii nu se amăgesc.

Important este că o parte semnificativă a populației a ignorat total încălcarea de către Putin a contractului social pe care l-a stabilit cu ani înainte de începerea invaziei, scrie Kolesnikov.

Încă de la început, oficialii au afirmat că doar militarii profesioniști își vor face treaba și le-au promis rușilor că, atâta timp cât vor sprijini regimul, nevoile de bază vor fi satisfăcute și viața normală va continua.

Acum, bineînțeles, această promisiune nu mai este valabilă. Putin are nevoie ca națiunea să participe la război și are nevoie chiar de sacrificiul cetățenilor, pe câmpul de luptă.

Dependenți financiar de stat

La această stare de fapt contribuie faptul că mulți ruși sunt complet dependenți de stat, spune expertul rus. Potrivit statisticilor oficiale, proporția plăților sociale în veniturile reale ale populației este mai mare acum decât era în perioada sovietică.

În ciuda apariției unei economii de piață și a unei clase semnificative de oameni autosuficienți, Putin a făcut tot ce a putut pentru a se asigura că rolul economic al statului rămâne cât mai mare posibil. Și a folosit afluxul de petrodolari pentru a promova acest obiectiv.

Oamenii care depind de stat sunt obedienți, mai ales din punct de vedere politic, iar direcția economiei rusești din ultimii ani a consolidat această realitate, scrie Kolesnikov.

Doar un mic procent din populație își obține veniturile din activitatea de afaceri, în timp ce salariile din sectorul public și plățile sociale reprezintă o mare parte din veniturile oamenilor.

Potrivit datelor recensământului din 2021, unul din trei ruși – 33% – depinde de plățile sociale ca sursă de venit. În plus, un sfert dintre ruși sunt dependenți din punct de vedere material de altcineva.

Chiar și ținând cont de faptul că calitatea datelor recensământului din 2021 este cea mai proastă din istoria post-sovietică a țării, aceste cifre sunt șocante, concluzionează expertul.

Deocamdată, mai spune el, Putin beneficiază de un fundal socio-economic relativ calm. Dar acest lucru s-ar putea schimba pe măsură ce economia se prăbușește.

Având în vedere scăderea inevitabilă a veniturilor la bugetul federal din cauza restricțiilor impuse exporturilor de petrol și gaze naturale, scăderea activității economice și cheltuielile semnificative pentru apărare și securitate, statul va avea mai puține oportunități de a cumpăra loialitatea populației în următoarele luni.

Cu toate acestea, este probabil ca Putin să rămână în control. În primul rând pentru că agențiile de securitate și de aplicare a legii, de la armată și poliție până la serviciile speciale, vor continua să fie bine finanțate și ele sunt cele care vor impune loialitatea, spune Kolesnikov.

De ce îl recitesc rușii pe Orwell

Datele privind urmărirea penală din Rusia oferă și ele câteva indicii atât despre amploarea opoziției deschise față de Putin, cât și despre răspunsul oficial la aceasta.

În 2022, 20.467 de persoane au fost reținute din motive politice, în principal pentru exprimarea în public a unei poziții anti-război. Iar 378 de persoane au fost urmărite penal pentru „discreditarea sau răspândirea de știri false despre armata rusă” – cu alte cuvinte, pentru că au adoptat o poziție anti-război.

Dintre aceste 378 de persoane, 51 au fost deja condamnate. Cazurile care au atras cea mai mare atenție au fost cele împotriva deputatului municipal din Moscova Alexei Gorinov și a politicianului liberal Ilia Iașin.

În iulie, Gorinov a primit aproape șapte ani de închisoare pentru că a răspândit „informații false cu bună știință” despre armată. În decembrie, Iașin a fost condamnat la opt ani și jumătate de închisoare din motive similare, în special pentru că a menționat masacrul de la Buchea.

De asemenea, în 2022, 176 de persoane și organizații au fost declarate „agenți străini”, iar parlamentul rus a adoptat 22 de noi legi menite să sporească puterile represive ale statului.

Printre acestea s-au numărat o nouă lege care vizează „propaganda” LGBT și una care conferă statului puteri drastic extinse asupra așa-numiților agenți străini.

La fel de frapantă a fost utilizarea tot mai frecventă a cenzurii. În 2022, autoritățile au blocat peste 210.000 de site-uri web, iar mașinăria de cenzură a lui Putin a redus efectiv la tăcere orice presă cât de cât independentă rămasă în țară.

De notat că multe dintre mijloacele de informare în masă care au fost blocate sau închise reușesc să își facă treaba în mod eficient din afara țării. Și uneori chiar din interiorul țării: Novaia Gazeta, de exemplu, încearcă să promoveze noi proiecte, iar fostul radio Ecoul Moscovei emite pe YouTube parțial de la Moscova.

Rușii care doresc să urmărească, să asculte sau să citească informații și opinii alternative pot utiliza o rețea privată virtuală (VPN) pentru a face acest lucru.

Multe organe independente de presă aflate în exil funcționează, de asemenea, pe YouTube, pe care guvernul rus este reticent să îl blocheze de teamă să nu provoace furia utilizatorilor ruși obișnuiți, care nu au treabă cu politica.

Oricât de mari ar fi aceste cifre, ele dezvăluie doar ceea ce este la suprafață. Furia față de Putin și față de război este mult mai amplă, crede Kolesnikov.

Mulți dintre cei rămași în Rusia se tem să vorbească. Mulți au fugit din țară, votând implicit împotriva lui Putin. Iar alții s-au întors la practica de la sfârșitul epocii sovietice, cea a „democrației de bucătărie”, discutând și condamnând războiul lui Putin acasă sau discret, în cafenele, scrie expertul.

Relevant este că deosebit de populare în Rusia în acest moment sunt operele literare clasice care conțin mesaje subtile împotriva războiului.

Cea mai citită carte la începutul anului trecut era 1984, a lui George Orwell. Alte cărți care se vând bine sunt cele despre viața de zi cu zi din Germania anilor 1930, în care oamenii se recunosc pe ei înșiși și își recunosc temerile.

Având în vedere amploarea represiunii, este nerealist însă să ne așteptăm la o revoltă în masă împotriva lui Putin, mai ales că majoritatea rușilor obișnuiți preferă să își îngroape capul în nisip și să găsească o raționalitate și un adevăr bizar în logica regimului, avertizează Kolesnikov.

Oamenii nu vor să fie de partea răului, așa că desemnează răul ca fiind bun, forțându-se astfel să creadă că Putin aduce pacea.

Rușii nu se consideră responsabili pentru război

Și alte sondaje par să confirme că atitudinea rușilor nu s-a schimbat semnificativ, observă Kolesnikov. În martie 2022, 80% dintre ruși au „susțineau ferm” sau „în mare parte” războiul Rusiei, potrivit unui sondaj al Centrului Levada.

Mai exact, ei susțineau „acțiunile forțelor armate ruse în Ucraina”, pentru că oficialii de la Kremlin evitau acest termen.

Până în decembrie, termenii folosiți s-au schimbat însă. Nu mai exista nicio îndoială că Rusia purta un război, până în punctul în care înalții oficiali, căutând să justifice eșecurile în serie ale armatei, îl numeau „război cu NATO”.

Până în acel moment, acțiunile lui Putin se bucurau încă de sprijinul general al 71% dintre respondenți, dar proporția populației care „îl susținea ferm” scăzuse de la 52% în martie la 41% în decembrie, subliniază expertul.

Printre cei mai consternați de baia de sânge creată de războiul lui Putin se numără rușii mai tineri și persoanele care se informează mai degrabă de pe internet decât de la televiziunea rusă.

În decembrie, 50% dintre respondenți erau în favoarea negocierilor de pace, față de doar 40% care credeau că este mai bine să se continue lupta. Sprijinul rușilor pentru negocieri de pace a atins un vârf în timpul mobilizării decretate de Putin în septembrie și octombrie, când a ajuns la 57%. Societatea este divizată.

Dar cum rămâne cu asumarea responsabilității?

În mai 2022, când a devenit clar că războiul nu se va termina atât de repede – iar rușii obișnuiți nu erau încă implicați direct în lupte – numărul celor care și-au exprimat un sentiment de responsabilitate morală pentru moartea oamenilor din Ucraina a crescut pentru scurt timp, scrie Kolesnikov.

După aceea însă, acesta s-a stabilizat ca fenomen marginal: în prezent, observă expertul, doar aproximativ unul din patru ruși își exprimă un anumit grad de responsabilitate pentru război și doar unul din zece ruși se consideră „cu siguranță” responsabil.

În schimb, aproximativ șase din zece ruși se absolvă de orice fel de responsabilitate pentru moartea unor oameni dintr-o națiune vecină, în care mulți dintre ei au rude și cunoștințe.

Atunci când oamenii sunt uciși, iar orașele și infrastructura civilă esențială sunt rase de pe fața pământului, dezicerea de responsabilitate este atât infantilă, cât și amorală, subliniază Kolesnikov. Dar acceptarea de către ruși a responsabilității colective, ca să nu mai vorbim de vinovăție, trebuie să mai aștepte – asta dacă va veni vreodată, spune el.

În viitorul previzibil, crede Kolesnikov, regimul autoritar brutal de la Moscova va continua să impună anumite norme de comportament și nu pare să aibă vreo intenție de a abdica, de a-și atenua represiunea și propaganda sau de a pune capăt războiului.

Bineînțeles, concluzionează expertul, că populația ascultătoare, deși obosită, va accepta cu recunoștință orice oferă autocratul – chiar și pacea.

GSP.RO

După un divorț dureros, a părăsit România împreună cu cei doi copii. Au trecut 7 ani de atunci, s-a recăsătorit, acum se bucură de o viaţă de lux

Urmărește-ne pe Google News

Comentarii (1)

andrei.v.c • 05.02.2023, 03:37

rusii sunt asa de la inceputul lor ca popor. in perioada tarista controlul statului era foarte puternic. in comunism la fel. acum aceeasi poveste. e un loc unde orice tiran gaseste un teren foarte propice pentru a domina. rusii care au comentat vreodata in ultimele secole au fost omorati sau maltratati si nu au avut nicio sansa sa isi transmita genele mai departe. cine a reusit sa faca copii si sa le insufle aceeasi gandire ca a lor? cei care au tacut si nu au comentat. cei supusi. asa o sa fie timp de foarte multe generatii.