Legitimitatea convenabila

In 2004, Traian Basescu a devenit presedinte al Romaniei. Chiar daca legitimat de o infima majoritate si in conditiile unui masiv absenteism la urne, nimeni nu s-a gandit sa-i conteste mandatul, asa cum s-a intamplat cu formarea Guvernului prin manevre de culise si fortarea atributiilor prezidentiale, cum chiar d-sa a recunoscut recent. La 19 mai, oricum, demiterea prin vot a presedintelui e iluzorie. Nici oponentii sai nu sunt atat de absurzi incat sa viseze ca 20 mai nu va fi ultima zi in care Vacaroiu va intra la Cotroceni ca presedinte interimar (ramane de vazut pe ce-si va pune semnatura pana atunci). Este practic imposibil, orice i s-ar pune in carca sau i se va demonstra ca a facut abuziv, ca noua milioane de romani din optsprezece sa-l demita pe Basescu. Problema care intervine este insa a legitimitatii, mai ales a moralitatii efectelor scrutinului.

Cum bine se stie, Curtea Constitutionala a respins principiul simetriei juridice, deci legea care propunea ca demiterea sa se constate cu 50%+1 din participantii la vot, nu din cei inscrisi pe listele electorale. Era intr-adevar discutabila schimbarea regulii constitutionale in timpul jocului, la mijlocul legislaturii. Astfel, chiar daca Basescu va pierde referendumul cu 70% din voturi contra sa, el va putea reveni la Cotroceni. Purtand insa povara unei lipse de credibilitate. Actuala criza politica a scos la iveala multe si grave carente si imprecizii atat ale Constitutiei, cat si ale Legii referendumului. Dincolo de cazul Basescu, pentru legislatura prezidentiala 2009-2014, acestea trebuie amendate din timp. Pentru ca legitimitate nu e doar ce convine la Cotroceni. Indiferent cine va fi, dupa 2009, presedinte.

Urmărește-ne pe Google News